©Moartea ar trebui să se teamă iubire

16055_349660258531538_4745620465995711373_n

Nu credeam a ajunge aici, dar viața se pare că nu are aceleași planuri cu mine. Cu noi. Mi-ar fi plăcut să îmi lase o hartă sau un manual de utilizare, mai ales în caz de calamități sufletești, dar nu. Ea ne lasă în derivă. Fără semne de circulație a sufletului, a minții, a gândurilor, a inimii. Ne pune într-o barcă frumoasă, ne suflă în pânze și apoi ne trezim goi în mijlocul oceanului. Nu spun că nu e frumos. Doar că uneori, oceanele sunt cutremurate de furtuni nemaivăzute. De uragane care ne ucid spiritul și ne dezgolesc de orice speranțe. Ca un Crusoe al vieții. Și nici măcar. El îl avea pe Vineri. Ca să te agați de Dumnezeu, uneori ai nevoie de cineva lângă tine să nu înnebunești. De oameni. De prieteni. De iubire. Uraganele ne ridică uneori până la Cer și ne trântesc până în cel mai adânc iad din noi. Și trebuie să răzbim. Avem datoria morală față de cei care ne iubesc să ne ridicăm. Oricât de mare e oceanul ăsta, undeva, o fi o pată de pământ liniștit și pentru noi. Și pentru mine.

( © Moartea ar trebui să se teamă de iubire, Ramona-Sandrina )

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.