Vreți copii fericiți? Responsabilizați-i cu iubire!

 

Când devenim părinți, majoritatea ne întrebăm cum putem fi părinții perfecți?!

Adevărul este că nu există manuale de utilizare pentru a fi părinte bun și nimeni, dar absolut nimeni nu are răspunsul perfect pentru a vă spune cu exactitate cum să deveniți părinți ideali.  Sigur, mai nou, veți găsi sute de cărți, articole și psihologi specializați în parenting. Apar precum ciupercile după ploaie și nu știu dacă acest fapt este bun sau rău. Informația trebuie triată și trebuie să ne amintim mereu că înaintea noastră, nimeni nu a citit cărți de parenting pentru a ne crește și educa, dar majoritatea s-au descurcat foarte bine ca părinți. Eu cred că principalele ingrediente se află în noi! Niciodată în afara noastră. Trebuie doar să ne amintim ce ne lipsea sau ce ne doream noi când eram copii. Ce ne-a ajutat să creștem frumos și armonios. Sigur, nu trebuie să cădem în extreme, deoarece timpurile s-au schimbat mult și vrem nu vrem, chiar și noi suntem nevoiți să ne adaptăm acestui secol al vitezei și tehnologiei care ne bombardează de peste tot. Dacă este să ne amintim, eu cred că tuturor ne-au lipsit părinții! Toți ne-am dorit mai mult timp împreună cu ei, să călătorim, să explorăm împreună, să mergem în parcuri, la teatru, la cinema. Oarecum, toți ne-am dorit să găsim și să avem în părinții noștri, prietenii noștri mai mari. Educația cea mai bună nu se face prin pedepse ci prin înțelegerea celor mici. Trebuie să găsim în noi capacitatea de a-i înțelege și a-i percepe acolo, la nivelul lor, fără a avea pretenția să îi aducem pe ei la nivelul nostru. Și noi am fost acolo. Trebuie doar să ne amintim cum era când cei mari nu ne înțelegeau. Educația se face prin răbdare, zâmbet, repetiție și multă, multă iubire! Educația se face prin responsabilizarea celui mic, implicarea lui în viața noastră, prin explicarea problemelor, prin prezentarea alternativelor. Chiar dacă sunt mici, au o capacitate uluitoare de înțelegere și aprofundare a lucrurilor. Uneori, chiar ne lasă impresia că au mai fost o dată bătrâni! Nu trebuie să ne ferim de ei. Sigur, nici să îi apăsăm cu problemele noastre, dar nici să îi ferim de existența lor. Ei trebuie să înțeleagă că absolut totul în viață este alternativ, dar pentru absolut orice există soluție, iar ei pot să o găsească! Ferind copilul de ceea ce se întâmplă în familie și în viață, le construim o imagine falsă a vieții și a realității. Îi punem cumva sub un capac de sticlă, care mai devreme sau mai târziu se va sparge, iar realitatea îi va copleși. Învăța-ți-i de mici să crească adulți responsabili, iubitori și umani. Nu le povestiți doar despre cum este să respecte viața sub toate formele ei, dați-le posibilitatea să o facă ei. Dați-le voie să fie copii. Să alerge, să se cațăre, să aibă julituri în genunchi, să exploreze, să aibă un animăluț împreună cu care vor învăța să crească armonios, să fie mai sociabili și responsabili! Arătându-le animăluțele de pe stradă și spunându-le să le iubească, nu îi implicați. Lăsați-i pe ei să vadă aspectele vieții, să iubească și să se lase iubiți, să nu se teamă, să nu dezvolte fobii. Nu îi supraprotejați! Nimeni nu moare sau nu se îmbolnăvește dacă se joacă împreună cu un animăluț, dacă se murdărește pe mâini, dacă se bălăcește uneori în noroi. Toți am explorat viața sub aceste forme și ne-am bucurat! Uneori, facem asta și ca adulți și ne entuziasmăm! Dați-le și lor voie să vadă cum este să fie copil, sub toate formele copilăriei!

Cum am spus, nu există manuale de utilizare pentru a fi părinți perfecți, dar așa cum viața este despre viață, așa este și cu “meseria” de părinte! A fi părinte este despre copilul nostru și multă iubire! Despre a fi acolo, prezenți în viața lui și a nu înlocui prezența noastră, cu tehnologii și cadouri ci cu timpul nostru cât mai mult, alături de ei!

2 thoughts on “Vreți copii fericiți? Responsabilizați-i cu iubire!

  1. Da… si piticii mei ar vrea sa stea mai mult cu noi, cum si noi ne-am dori asta… mai greu cu serviciile si concediile, insa… noroc cu socrii, ca stau la tara si copiii au unde sa se catere, sa se juleasca, sa fie copii.

    Liked by 1 person

    1. Eu am ales sa stau cu ea, deoarece am considerat ca educatia ei este mult mai importanta decat beneficiile profesionale sau financiare. A fost greu la inceput, pana am inteles ca in viata trebuie sa facem ceea ce iubim. Si am transformat scrisul dintr-o pasiune personala in aripi pentru cei cu care am colaborat in timp ca editor, content, publicist. De la o vreme, am decis sa o iau pe cont propriu. Eu ieseam zilnic cu ea in parc, am avut norocul sa locuim o vreme la casa, a avut mereu catel si pisic. Are si aici in Egipt. 🙂 Mi-am dorit sa creasca sanatoasa si la suflet si la trup! Te imbratisez, Crengu!

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.