Cumva, AICI, noi ne-am vindecat de toate și de tot…

1 (1)

Cu toții am ajuns până aici. Unde  aici? Care aici? Ce este aici?

“AICI” este un punct din viața fiecăruia. Un loc unde ne așezăm de vorbă cu noi înșine și ne scuturăm umerii vieții de greutatea ei și a noastră, de până acolo. Un loc unde ne vindecăm rănile cu noi înșine, cu fericire și ceea ce am ales să devenim.

Un loc unde din nimfe devenim fluturii propriei vieți! Și zburăm frumos, limpede, albastru ca azurul cerului. Pentru că ne cunoaștem, ne recunoaștem și ne redăm nouă! Ne-am regăsit ca și cum am fi regăsit pe cineva drag, pierdut demult pe undeva prin noi. Ca într-un desiș plin de gânduri, de întâmplări, de eșecuri, de răscruci. Dar, am ales să ne așezăm de vorbă cu noi și dintr-o dată, viața noastră a devenit un mugure plesnit din care dau pe dinafară primăveri și veri coapte din tot ce însemnăm noi, noi și noi înșine împreună, un atom gata să se transforme ca un big-bang într-un univers calm, precum apele unui râu răcoros, ca o ploaie care ne spală drumurile grele lăsându-le albe, precum o cămașă proaspăt înălbită și întinsă la soare.

Un soare blând care nu ne mai arde. Un vânt răcoros care nu ne mai sfâșie. Ne murmurăm împreună și ne dăm seama că din apele acelea învolburate, din toate viiturile acelea care te-au rănit și te-au făcut să te abandonezi, abandonând și tu multe vise din viață, lăsându-le netrăite, din toate acestea, am crescut noi cumva. Ca într-un orfelinat plin de străini și de dureri, de abandonuri și de întrebări! Un loc unde nu ne mai știam noi de noi, noi de alții, unde nu ne mai găseam. Dar e liniște! Auzi liniștea din tine cum te îngână? Cum te leagănă? Cum îți arată din mijlocul acelei poienițe că lumina răsare din întuneric?

Acum, am devenit una cu noi, una cu ceea ce am fost noi întotdeauna, ascunși sub hainele unei căutări parcă fără încetare. Ne răsfoim cu blândețe și calm și sub fiecare filă, în fiecare filă, găsim drumuri care au devenit unul. Azi, aici, acesta!

Nu mai trebuie să căutăm și nici să găsim. Nu mai trebuie să fim eroii propriei vieți, puternici sau mereu puși pe luptă. Suntem bine. Suntem în sfârșit noi! La capătul acelui întuneric am făcut lumină cu liniștea și iubirea din noi și pentru noi. Iubirea face minuni! E adevărat! Iubirea ne vindecă de rănile vechi, ne spală, ne primenește cu ea însăși și ne redă nouă! Rănile noastre au devenit flori și livezi de frumos, de culoare. Nu mai dor. Nu mai sfâșie. Ne-am desăvârșit și ne-am pus aripi de lumină, de iubire, de viață! Și zburăm peste tot ce nu am putut trece. Nu mai sunt obstacole, deoarece cânt tu cu tine ești în echilibru, totul este bine, ca o împăcare și un zâmbet cald!

Cumva, AICI, noi ne-am vindecat de toate și de tot. De noi, de răni, de vise netrăite și neîmplinite, de eșecuri și căderi. Am vindecat și viața noastră. Am ajuns în sfârșit în locul acela primenit cu fericire, iubire și împlinire!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.