Despre copii doar cu încredere și iubire trebuie să le suflăm în aripi

familie

Foarte multe din lucrurile și întâmplările care ne alcătuiesc și ne ajută să ne formăm ca adulți, sunt destul de neînțelese, întortocheate, grele și uneori ajungem să ne îndoim de capacitatea noastră atât ca adulți, cât și ca părinți.

Calea în viață nu este aproape niciodată așa cum o visăm, cum o dorim sau cum o priectăm noi în mintea noastră. Asta nu o face mai puțin interesantă. Poate uneori este ascunsă. Poate alteori este înfundată. Câteodată nu ne regăsim nici pe noi, nici calea. Nu e panică! Toți o pățesc! Nu suntem noi nici primii, nici ultimii care stăm cu mintea blocată la uși închise. Toate se deschid la un moment dat. Totul ține de răbdare și perseverență. Trebuie doar să fim acolo să apăsăm pe clanță și să mergem mai departe. Spunea cineva că drumul drept nu duce nicăieri. Este adevărat. Dacă nu ne găsim propria cale, mai prin desișuri, mai prin poteci pietroase, pe unde să ne lăsăm amprenta, înseamnă că am trăit doar viața și experiențele altora. A acelora pe drumul cărora am mers fără nici o piedică. La final, este dureros.

Când vine vorba de copii, ne panicăm. Ne este teamă să nu greșim. Ne este teamă ca ei să nu greșească. Dar este inevitabil și chiar recomandabil să greșim cu toții! Chiar și copiii! Dacă nu cad, dacă nu plâng, dacă nu greșesc, cum să își trăiască propriile experiențe și să își formeze personalitatea? Lăsați-i să greșească! Așa le cresc aripi mari, largi, puternice și frumoase. Că vor zbura la un moment dat? Cu siguranță! De aia s-au născut! Să trăiască! Să trăiască experiențele lor, iubirile lor, suferința lor, viața lor! Să își găsească propriul rost și să își traseze propriul drum! Voi trebuie doar să le suflați în aripi! Cu încredere, cu zâmbet, cu emoție, cu iubire, cu prietenie! Se vor întoarce mereu la cuibul de unde au zburat. Este ceva firesc. Chiar și când zborul li se frânge dintr-un motiv sau altul. Uneori viețile se întrerup. Nefiresc, greu, trist, dar și asta face parte din viață. Oricât am sufla în aripi, ele nu se mai deschid. Dar teama aceasta, nu trebuie să ne urmărească și ne facă să le îngrădim experiențele, visele, zborurile sau viața în sine! NU! Din contră. Copiii trebuiesc pregătiți să știe că uneori pot întâmpina greutăți majore, sfâșietoare, dar pentru că noi i-am implicat mereu în activitățile noastre, în problemele noastre, în găsirea soluțiilor, ei vor ști că toate le stau la îndemână și că pot găsi rezolvarea problemei care i-a îngenuncheat o vreme. Vor ști că este normal ca viața să nu fie mereu roz, dar nu îi va deranja acest aspect!

Cel mai rău lucru în viață însă, este să încerci să îți protejezi copilul de tot și toate, ascunzându-i faptul că viața înseamnă și probleme și greutăți și lacrimi și certuri uneori și plecări. Ei trebuie să fie mereu acolo, alături de voi și trebuie să cunoască prin ce treceți, fără să le fie afectată viziunea despre frumos, bunătate și viață! Despre încredere, prietenii și relații!

Copiii au o capacitate uluitoare de a separa și discerne, de aceea, este foarte bine să îi implicăm în tot ceea ce înseamnă viață.

“Este mult mai ușor să formezi un copil decât să repari un adult.” – Frederick Douglas

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.