©Moartea ar trebui să se teamă iubire

sangerare

Era frig. Atât putea simți. Era atât de frig încât simțea că îngheaţă pe dinăuntru, până în măduva sufletului. Frigul ăla se furişa din ea ca un lup. La pândă. Să îi sfârtece pieptul, să iasă, să urle mut. Mut! Dar ea îl ținea captiv. Îşi era propria cușcă. Oare de ce nu învățase în nenorocita aia de facultate să fumeze??? Acum ar fi vrut. Măcar o sisha. Învățase să mănânce molokhia, să bea karakadey, dar nu încercase sisha . Egiptul ăsta îi dăduse tot, dar îi furase sufletul. Acum, înțelegea deșertul. Era parte din el. Nu mai e frig. Lupii s-au cumințit. Ochii…puteau alina setea. În ei tremura luna încet. Apoi tot mai tare. Inima însă sângera a viață în mijlocul acelei morți din ea.

Acum, acum eu ce mă fac cu atât de mult tu în pielea, sângele, sufletul, viaţa mea? Cu dragostea asta, eu ce mă fac??? Acum, învăţase şi furtunile. Toate. Deschise pumnii. Palmele ei se resemnară ridicându-se încet a rugă:

– Ya Rab!!!

(©Moartea ar trebui să se teamă iubire, Ramona Sandrina)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.