Am ales să trăiesc

16142258_1747022885323793_5649736655190296010_n

Nu demult, scriam despre drumuri. Despre regăsiri. Regăsirea de sine. Scriam despre ploi. Despre faptul că ele ne obligă să deschidem umbrela sau să luăm decizia de a deschide brațele și a închide ochii. De a primi ploaia zâmbind, fără să ne gândim. La capătul ploii se poate naște curcubeul. Nu cel care străbate cerul, ci acela care străbate oamenii. Dintr-un capăt în altul al inimii. Uneori, după ploi, se poate naște curcubeul în oameni. La capătul acestuia însă nu vom găsi sacul cu bani ascuns de spiriduș. Vom găsi un sac cu strădanii, lupte, împliniri, căderi, gânduri. Cu eşecuri. Veţi zâmbi. Eu nu. Eşecurile sunt bune. Eşecurile îţi trag vreo două palme şi un şut în fund de nu te vezi şi atunci ori înţelegi că trebuie să faci ceva cu viaţa ta, ori o laşi baltă începând să te victimizezi şi să te plângi. Am făcut-o şi eu de câteva ori. Jalnic. Totuşi, omenesc! Mai cad şi oamenii câteodată în bot. Stai cu capul în nisipul propriei plângeri de milă, dar apoi, dacă ești suficient de înțelept și puternic, ți-l scoți repede de acolo. Viața e prea scurtă să o pierzi pentru persoane, lucruri și momente care oricum nu sunt să fie ale tale, care te-au îndepărtat cu sau fără motiv sau te-au rănit. Primește rana, vindec-o, învață lecția și mergi mai departe. Ce nu este să fie deschide mereu ușa către ce trebuie să se întâmple!

Catchy, Ramona Sandrina, Am ales să trăiesc

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.