Vă amintiţi cum era copilăria?

711d163164c77bc7abf51ab228f203c2

Vă amintiţi cum era copilăria? O altă lume! Un tărâm nestrăbătut încă de paşii noştri firavi, dar îndrăzneţi care nu se temeau de nimic! O lume pe care nu o cunoşteam, străină, dar pe care o exploram de dimineaţa până seara, uneori şi în vis. Un tărâm neumblat, cu mări nestrăbătute, cu ceruri pe care navigau visele noastre de copil în corăbii mari de piraţi, cu pânze care se umflau în bătaia stelelor. Noi nu zburam cu vântul ci cu gândul! Copilăria era o lume cu oameni nenăscuţi încă în gândurile noastre, în joaca noastră, în viaţa noastră. Noi îi năşteam, pe rând, când înţelegeam rostul lor în lumea aceea fascinantă şi mare, ca o lună noaptea, care coboară prea mult spre pământ şi ne miră, transformând totul într-o magie atât de firească.
 
Vă amintiţi cum după ce mai făceam un pas, se mai năştea o luptă cu un dragon, cu o vrăjitoare, cu un căpcăun care mai tam-nesam ieşeau din cărţi să ne coloreze zilele şi câteodată, mai cuceream un castel, un prieten, un deal pe care agăţam steagul sau o vale unde ne aruncam undiţa să prindem peştişorul auriu. Toate ne vorbeau pe limba noastră în copilăreşte pe atunci. Înţelegeam albinele, furnicile, norii, vântul, peştii, apele. Toţi vorbeau limba noastră şi era minunat să îi putem auzi!
 
Vă amintiţi? 🙂

2 thoughts on “Vă amintiţi cum era copilăria?

  1. Nu, n-am avut o copilarie chiar asa de basm si aventuroasa… eram chiar prea potolita si cand mai faceam vreo trasnaie, eheee, nu-ti pot povesti cu ce m-alegeam… Eu trebuia sa fiu cuminte, adica sa nu dau batai de cap, stii ce zic.

    Referitor la ce-am discutat cateva articole mai in spate, sa nu te deranjezi pt mine. Se vor aranja lucrurile cumva, numai eu sa cred (in mine)! 🙂

    Liked by 1 person

    1. Iubita mea, musai cumva, trebuie sa vorbim mai mult… Nu ai facut pagina de facebook sa putem comunica pe chat? Sau ai unmessenger, ceva? Poti sa mi-l trimiti pe mail la sandrina.ramona@com. Vreau sa discutam mai des si mai aproape. Crengu meu…tu trebuie sa ai incredere in tine, deoarece esti un om deosebit. Nu te mai lasa manipulata sau santajata sentimental, moral, deoarece acum ai responsabilitatea propriei familii, a copiilor tai. Nu lasa pe nimeni sa iti spuna ca tu nu poti, tu nu stii, tu nu ai capacitatea! Ba poti! Orice! Toate solutiile se afla la noi si numai la noi! Tu stii asta! Trebuie sa pui piciorul in prag pentru toata lumea, sa nu mai permiti nimanui sa spuna ce este bine pentru tine, viata sau familia ta si sa faci lucrurile pentru tine, viata si familia ta! Cat despre copilarie, eu am avut parte de ea numai la bunici. Acasa, eram pedepsita, mi se spunea ca un copil nu trebuie sa… dar, mi-am asumat de mica. Faceam chiar daca eram pedepsita sau luam bataie. 🙂 Nu conta! Conta ca eram cu prietenii mei, cu cartuile mele, cu scrisul, cu visele… Te iubesc, copil frumos! Stii asta, nu?

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.