©Stol de rândunici, copilăria – Miresmele copilăriei

42763922_2171225216283242_1472013999624159232_n

Nu mereu, dar uneori mă opresc în mijlocul drumului, aşa, ca şi cum aş avea senzaţia clară că am uitat ceva. Caut în buzunare, la gât, în geantă. Nu este. Apoi îmi amintesc că am o inimă în care nu am căutat. Parcă se face mai linişte, apoi mai senin. Acolo este. Simt. Şi inima simte, deoarece începe să bată mai repede şi de abia o mai ţin înlăuntrul meu. Mă întorc brusc și o iau la fugă înapoi. Unii mă privesc cu mirare. Alţii ştiu deja unde alerg. Au alergat şi ei de câteva ori. Am uitat ceva în urmă. Ceva fără de care nu găsesc mereu în mine curajul de a înainta. Am uitat ceva în urmă cu zece, douăzeci, treizeci de ani. Mi-am uitat copilăria. Acolo. În sat la bunica şi la bunicul, pe umărul tatei şi în braţele mamei. Ştiu că pot să o regăsesc. Încă aleargă desculţă, ştirbă şi mirată prin curtea mare, în care era un păr şi un nuc, iar la colţul verandei era un gutui, un cuptor de pită şi o tufă cu trandafiri, cărora le simt mirosul şi acum. Aşa ştiu să mă întorc mereu acolo. După mirosul copilăriei, care uneori, are miresme de trandafir, gutui şi pâine proaspătă scoasă din cuptor!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.