Ce înseamnă să vină iarna fără iarnă

24232603_172631439996017_917633358197104293_n

Cum vă mai sunt dimineţile dragele şi dragii mei? Cum vă sunt zilele?

Vă întreb, deoarece am uitat cum este să mă întrebe şi pe mine cineva, iar ale mele, uneori sunt lungi cât zilele de post ale bunicii, care le ţinea cu sfinţenie şi care deşi nu ne obliga, ne spunea şi nouă nepoţilor că nu ar fi rău să îl cinstim şi noi pe Dumnezeu cum se cuvine. Şi îl cinsteam. Ca şi copiii. Îi trăgeam clapa, deoarece când nu ne vedea buna, ne îndopam prin cămări cu de toate. Că aşa sunt copiii. Ce ştiu ei de post, de bine şi rău? La ei în suflet, toate sunt bune, toate sunt iubire, iar Dumnezeu mereu e frumos şi blând. Bine ar fi să ne amintim asta mereu.

Ies uneori pe balcon şi văd o iarnă caldă şi ploioasă. Un cer senin pe care se plimbă norii, ca şi cei din primăverile de acasă. oricât închid eu ochii, nu simt mirosul iernii, al zăpezilor, al gerului. Din cer nu cad fulgi mici care să se topească pe nasul meu, pe palme, pe limbă sau pe buze. Nu se aştern pe căciuliţa fetiţei mele de unde să îi culeg eu cu un sărut. E trist fără zăpadă, îmi spun. Mi-am amintit de asta, citind Peştişoara mea magică, adicătelea Romantica lu’pește. Ea scrie divin. Uneori, am impresia că îmi intră în suflet şi fură bucăţi de acolo. Bucăţi de amintiri, de gânduri, de mine! Fain mai este să te regăseşti în gândurile, rândurile şi sufletul altora. Este ca şi când te-ai redescoperi. Şi ea vorbea de zăpadă pe blogul ei. Nu fiţi tăntălă şi intraţi la ea. Citiţi-o! Vă dau cuvântul că este pansament sufletesc şi ambrozie.

Întreba Romantica mea dacă oamenii ştiu cât de fericiţi sunt având parte de nămeţi de zăpadă, de peisaje vii de iarnă în preajma lor, când unii dintre noi, nu avem parte nici măcar de un fulg. Sigur, că cei care au parte, îşi doresc să fie în ţările calde. Ştiu, că eram acasă când eu mă bucuram de zăpezi, iar colegii mei, mulţi dintre ei, îşi doreau să fie la plajă. Eu nu. Eu iubesc fiecare anotimp în parte. Dar ca să fiu sinceră, iarna cel mai mult. Totuşi, cred sincer, că oamenii habar nu au ce înseamnă să nu simţi aroma iernii când inspiri dimineaţa, ce înseamnă să nu îţi fie ger la mâini, la picioare şi să vrei să îţi fie! Nu ştiu şi bine că nu ştiu, ce înseamnă să vină iarna fără iarnă, fără zăpadă, fără sanie, fără derdeluş. Să vrei să strigii “pârtieee”, când ieşi din bloc şi încerci dunga de gheaţă sub bocanci, dar nu găseşti decât ciment şi ăla uneori înfierbântat. 🙂 Habar nu au oamenii împrejmuiţi de zăpadă, de miros de iarnă, de frig, cât de norocoşi şi binecuvântaţi sunt când iarna-i iarnă, iar de sub zăpezi, uneori ţâşneşte să te sărute o culoare, iar tu zâmbeşti. Era un toporaş.

Acum, ieşind din nou pe balcon, am impresia că şi Dumnezeu îmi trage clapa, cum o făceam eu când eram mică şi înfulecam cârnaţi în zilele de post. Cum mai eşti Doamne? Toate bune acolo Sus? Da chiar nici un fulg, Doamne? Ar fi frumos să mai laşi oamenii să creadă în minuni! Măcar aşa, un pic… Bine, am înţeles! Mai stai câteva clipe atunci, alături de mine, doar cât mai sor o dată din cafeaua asta şi le arunc bomboane la copiii care se joacă afară. Le aşteaptă!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.