Alexandria a adormit…

alex

Alexandria a adormit. Au adormit şi gândurile mele împărştiate parcă peste prea multă lume. Uneori mă simt de parcă mă întinde cineva peste pra mult cer, nori, gânduri, ape, lumi. simt că mă rup. dar e bine când mă adun. aşa, ca un puzzle împrăştiat. De ici, de colo. Mă pun la loc cu grijă, să nu îmi scape vreo piesă. Nu s-ar lipi gândurile. Visele. nu m-aş mai agăţa de stele cu dor. Aş putea încerca zborul într-o aripă, dar nu e la fel. În Alexandria au adormit şi zeii. Cam supăraţi. Mohorâţi. Când ei sunt trişti, în Alexandria plouă. Cu vise frânte parcă. pentru că e tristă şi marea. Şi luminile. Doar culorile rămân ca un far să ne aducă înapoi la zâmbet şi visare. ce ar fi noaptea fără culoare? un întuneric în care ne-am rătăci până la sine!

Noapte bună…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.