Grădina Botanică Orman din Giza, Cairo

Când mi-e dor de verde şi de acasă, de culoare, de albine, de ciripituri vesele, iau drumul spre Orman, în Giza. Sau Delta Nilului. În Deltă, revăd păsările care îşi făceau cuib sub streaşina casei când eram copil şi le aşteptam să se întoarcă. Văd berze şi aud mierlele. Mă întind pe spate, închid ochii şi am din nou doar câţiva ani miraţi şi ştirbi. Alerg desculţă prin lanurile de grâu reavăn şi verde, colorat de maci, margarete, crăiţe şi cicoare. Ascult pupezele, clămpănitul berzelor care s-au întors acasă şi în suflet, bunica încă mai frământă pâinea şi cozonacul ei de o zi.

Când vreau să îmi amintesc alte timpuri, merg la Orman. Acolo, nimic nu pare a fi din lumea asta. Păşeşti smerit în lumi de culoare, de verde, de miresme, de oameni buni, plini de zâmbet, senini şi prietenoşi, care te ajută să nu pierzi nici un colţ al acestui rai ascuns de gălăgie şi mulţime. Te pierzi pe alei de pe care nu ai vrea să mai revii. Alergi, ţopăi ca un copil şi te minunezi!

Păsări, flori pe care mama le avea în glastră, iar eu în grădina de lângă umbrar, albine, gâze şi copaci, un micuţ loc dedicat teatrului în aer liber şi organizării de evenimente ştiinţifice, toate le găseşti aici. Vă gândeaţi să găsiţi zambile sau lalele în Egipt? Ei bine, le găsiţi. Vă trece dorul de iarba de acasă, când te apelci asupra lor şi laşi acolo un dor ca mierea albinelor. Dulce-sărat!

This slideshow requires JavaScript.

Printre flori şi copaci, în mijlocul gazonului sau străjuind aleile, poţi admira tradiţii şi meşteşuguri, ornamente din lemn sau lut.

Egiptul nu este doar nisip, istorie şi arhitecturi. Egiptul este un loc pe care nu ţi-ar ajunge o viaţă de documentare şi de călătorii ca să îl poţi descrie pe deplinătatea farmecului său!

Cu o suprafață de 28 de acri, Parcul Orman din Giza este una dintre cele mai mari grădini botanice din lume. Grădina Orman a fost creată în timpul domniei lui Khedive Ismail în 1873 pentru a furniza fructe palatelor regale. A fost parte a Palatului Khedive, la momentul acela, fiind denumită “Sarayat Giza”.

Grădina a fost construită cu mai mult de o sută de ani în urmă şi a fost proiectată în stil francez. Are o colecție de arbori foarte rari și valoroși, palme ornamentale şi este un loc deosebit. O oază de verdeaţă şi culoare!

În fiecare an, pe data 15 aprilie Parcul Orman își desfășoară renumitele expoziţii de flori, expozuiţie dedicată cu precădere Primăverii! Anul acesta, va avea loc cea de-a 86-a expoziție anuală de flori, care a început în 20 martie și se va termină pe 24 aprilie.

Parcul este situat în Piața Giza, în Dokki, la est de râul Nil și la vest de Universitatea din Cairo. Este deschis între orele 9:00 și 4:00. Biletele de intrare costă 2 EGP (0,11 USD). Dacă doriţi să faceţi fotografii, veţi mai plăti un cost suplimentar de 5 EGP, iar dacă veniţi cu maşina este bine de ştiut că parcarea vă va costa 20 EGP, adică, ar fi un total de 27 EGP, echivalentul a 6,6 RON sau 1,56 USD!

(Grădina Botanică Orman din Giza, Cairo, Ramona Sandrina)

Nichita

Nichita nu a murit. El stă ascuns în cuvinte. Magicianul a tot ce este viu şi iubeşte. “Suntem ceea ce iubim!”. Eu sunt bolnavă de tine, Nichita. De la primul vers care s-a agăţat de retina sufletului meu şi a rămas adâncit în mine. Un ADN altfel. te iubesc până la cer şi înapoi. Eşti mai viu decât crezit tu. Deşi unii te plâng. Şi eu te-aş fi plâns şi aş fi murit de dor. dar eu te-am cunoscut cuvânt. Şi mi-e bine să mă învelesc în tine, când mi-e frig de mine sau de lume!
 
Poeţii şi artiştii nu au morminte! Ei trăiesc în noi! Te sărut pe suflet, Nichita! Să ne trăieşti etern printre cuvinte!
 
***
 
Nichita a inventat cuvintele
sau nu. să o luăm de la capăt. mi-a dat cu eroare!
ele s-au născut odată cu tine
ghemuite în cuvântul, cuvântului tău, ca într-un pântec
stăteau în genunchi pe hârtie şi plângeau Nichita!
plângeau cu tine, ca să plângă cu noi şi cu copiii, copiilor noştri
câteodată se ridicau sus, sus şi făceau rotocoale de frunze cu inimă,
pe ceruri demult dispărute şi renăscute odată cu tine Nichita
ai dat toate sensurile posibile cuvintelor, iar poeţilor
le-ai lăsat sărăcia cuvintelor celor născuţi după tine
ce cuvânt să îmbrac eu în iubire, iar tu să nu-l fi îmbrăcat şi dezbrăcat deja de toate sensurile?
ce cuvânt să îngenunchez eu în deznădejde, iar tu să nu-l fi îngenuncheat deja până în măduva oricărei trăiri???
 
cum spuneam, cuvintele s-au rescris odată cu tine
au murit, au reînviat şi s-au reinventat
te-ai născut sub o stea norocoasă sau mai bine spus stelele
s-au născut sub universul tău
ghemuite în cuvântul, cuvântului tău
stăteau în genunchi pe hârtie şi plângeau Nichita,
plângeau cu tine într-o zi de martie frumoasă
 
(Nichita, Ramona Sandrina)
 

Turnurile de porumbei din Egipt – Pigeon towers, Egypt

 

Pe lângă piscicultură, agricultură, pomicultură, egiptenii se ocupă cu creşterea animalelor şi păsărilor. Printre păsările favorite în gastronomia egipteană, sunt porumbeii.

Construite din chirpici şi acoperite cu ipsos şi var, turnurile erau cele mai bune hulubării din întreaga lume.

Turnul tipic pentru porumbei este cilindric şi construit din cărămidă din lut nears, var şi gips. Turnurile au diametrul cuprins între 10 şi 22 de metri şi înălţimea de 18 metri sau mai mare şi puteau găzdui până la 14.000 de porumbei. Deoarece existau mulţi prădatori ai porumbeilor, turnurile au fost construite ca fortăreţe de nepătruns, pentru a pune la adăpost porumbeii de prădători. Dimensiunea redusă a intrărilor nu permitea pătrunderea înăuntru a păsărilor mari, cum ar fi şoimii, bufniţele sau ciorile.

Pereţii erau înclinaţi spre interior, pentru a permite ca găinaţul porumbeilor să cadă direct într-o groapă centrală de colectare, aflată la baza turnului, unde se usca şi se aduna pentru a fi vândut sau folosit în agricultură. Găinaţul de porumbei era utilizat în principal ca îngrăşăminte, dar se mai folosea, de asemenea, în industria prelucrării pieilor, unde era folosit pentru a da moliciune pieilor. Mult mai important, găinaţul a fost un ingredient esenţial în fabricarea prafului de puşcă.

Păsările nu erau capturate şi învăţate să ocupe turnurile, ci ele erau atrase instinctiv de turnuri, deoarece acestea semăna cu pereţii stâncoşi cu fisuri în care porumbeilor le place, în sălbăticie, să îşi facă cuibul, să se înmulţească şi să îşi crească puii. Păsărilor le era furnizată locuinţa, dar nu şi mâncarea. Stolurile de porumbei ieşeau să caute apă şi să se hrănească în timpul zilei. Noaptea, păsările se întoarceau în turnuri.

Eu nu îmi permit să îi împart, nici să pun degetul. Puneţi voi şi clasificaţi-i!

M-a întrebat zilele acestea cineva dacă eu sunt musulmană. Dacă soţul meu este musulman.

Am zâmbit, deşi în sufletul meu a fost aşa, un fuior de amar. Recunosc însă, că şi eu, deşi niciodată expus, am avut în sufletul meu câteva prejudecăţi despre musulmani, înainte de a ajunge în Egipt. Mulţumesc Domnului că m-am vindecat de ignoranţă!

Trăind printre ei, am mai spus, eu văd omul înaintea a orice altceva. Văd chipul său, zâmbetul, tristetea. Văd în ei aceleaşi trăiri sau emoţii pe care şi eu le am uneori. Le împărtăşim, trăind în aceleaşi locuri. Ne zbatem în aceeiaşi societate, ne lovim de aceleaşi probleme sociale, economice.

La religie mă opresc când le aud rugăciunile. De 5 ori pe zi. Şi vă spun sincer, e ca şi cum s-ar opri timpul în loc. Sunt frumoase. Vă garantez eu, că dacă nu aţi şti, nici nu aţi remarca faptul că sunt rugăciuni care au loc în moschee şi nu în Biserică. La urma urmei, tot aceluiaşi Dumnezeu ne rugăm. Allah înseamnă Dumnezeu în arabă.

Nu sunt musulmană, dar nici nu împart lumea pe religie şi culoare. Nici pe etnie. Eu am alte ocale. Ocaua mea este omenie şi umanitatea, bunătatea şi iubirea. Religia mea este Iubirea şi Credinţa firească, aia din adâncul sufletului nostru care pe toţi deopotrivă, musulmani sau creştini, când ne doare sau ne bucură ceva, ne face să spunem: “Doamne!!!”.

Am învăţat de la oamenii soarelui să tac, să meditez înainte de a lăsa porumbelul să zboare. Am învăţat să nu judec, să nu etichetez, să învăţ să privesc dincolo de limite, de cele văzute sau aparente.

Cumva, creştin printre musulmani fiind, am învăţat mai multe despre a fi om. Am primit lecţia unei alte valori. Valoarea omului, dincolo de tot şi toate! Omul. Nu haina, nu încălţarea, nu veşmântul, nu basmaua, nu hijabul, nu universităţile, nu casele de cărămidă luxoase. Omul, care există individual de ceea ce are. Omul prin ceea ce este şi reprezintă!

Vreau să mai ştiţi că eu nu dau lecţii. În ignoranţa mea încă, nu îmi permit să spun că le ştiu pe toate şi că dau lecţii. Eu împart doar cu voi toţi, lumea pe care eu o descopăr. Lumea în care eu trăiesc şi am ales să îmi întemeiez un cămin, să îmi fac prieteni, să îmi cresc copilele şi să fiu fericită.

Am ataşat nişte fotografii. Cu egipteni. Mix religios, cultural, etnic. Eu nu îmi permit să îi împart, nici să pun degetul. Puneţi voi şi clasificaţi-i dacă reuşiţi în: creştini şi musulmani! Eu nu pot! Eu văd doar copii, tineri, femei, bărbaţi şi oameni frumoşi! Atât!

Sunt 14 ani, de când Ahmed Zaki a plecat să dea spectacole pe scena îngerilor

Sunt 14 ani, de când Ahmed Zaki a plecat să dea spectacole pe scena îngerilor şi a Cerului! Pământul a rămas categoric mai gol. Un talent autentic, firesc, de o umanitate şi o interpretare fantastică, Ahmed Zaki va rămâne mereu în sufletele noastre!

Spuneam odată că artiştii nu ar trebui să aibă morminte. Metaforic vorbind, evident. Mormintele lor, sunt sufletele noastre, iar noi suntem aceia care îi vom purta mereu în eternitate!

Ahmed Zaki ( Ahmed Zaki Metwally Badawi) s-a născut sub o stea luminoasă, pe 18 noiembrie 1949 în Zagazig, Sharqia, Egipt şi a murit pe 27 martie 2005 la doar 55 de ani, luptând cu un cancer nemilos, pe care, nu l-a putut învinge, aşa cum a făcut-o ca actor în toate rolurile sale inegalabile. Cancerul acela a luat nu doar un actor, nu doar un mare destin, dar a ucis spiritul cinematografiei, într-un fel sau altul!

Dacă Omar Sharif spunea despre Ahmed Zaki că dacă ar fi fost descoperit de către producţiile americane, acesta ar fi ajuns mult mai departe decât el însuşi, egiptenii îl numesc şi acum Împăratul Peliculei şi al Teatrului egiptean şi îl regretă, îl plâng şi îi aşteaptă filmele cu sufletul la gură, deşi le-au văzut de sute de ori. Şi o fac pe bune, deoarece deşi mulţi sunt artişti de mare clasă scenică, Ahmed s-a născut artist. El nu a interpretat niciodată, el a transpus, el s-a transpus, el a trăit personajul şi a lăsat personajul să îl trăiască pe el. Trăia cu o intensitate maximă fiecare scenă, plângând, râzând, fiind furios, dansând cu atâta naturaleţe, încât ajungi să crezi că nu exista script creat pentru el ci el însuşi era scriptul.

Prima oară când l-am văzut pe Ahmed Zaki, a fost în filmul The Prince. Era într-o seară aproape tristă aş spune. Nu ştiu egipteana foarte bine, dar nici nu a fost nevoie. El nu este nevoie să vorbească. El vorbeşte cu ochii, cu zâmbetul, cu chipul său angelic, când plânge, plânge. Cuvintele sale devin gesturi, devine firesc. Avea dreptate Omar când a spus că a fost mare şi că ar fi fost bine să fie descoperit de cinematografia americană. Ahmed ar fi spart bariera oricărui ecran, ar fi atins fiecare inimă. Nu poţi vorbi despre el în limba umană. Nu ai cum. El, categoric nu a fost de aici. El a fost din altă lume. El a fost direct din inima lui Dumnezeu! Dacă vreodată am să învăţ egipteana foarte bine, va fi ca printre altele, să alerg pe urmele lăsate de cuvintele lui printre personaje, viaţă, oameni.

Shokran, Ahmed Zaki!

Retro-Art, lansează un proiect Pro Bono! Vrem Modele cu Burtici!

55609128_977640362625718_3758138169736822784_n

55516223_977640539292367_3529280536721752064_n

PRO-BONO PROJECT

Studioul Retro-Art, din Constanţa, este interesat să găsească modele de Dansatoare sau Balerine cu Burtică, pentru un nou Proiect Pro Bono! Dacă sunteţi din Constanţa, sau nu, dar doriţi o amintire frumoasă, puteţi să sunaţi la numărul: Highlights info row image +40 722 695 114, să lăsaţi mesaj AICI sau să faceţi o vizită la sediul situat în: Strada Eliberării nr 56 A
Constanța!

Ca mamă și fotograf, îmi propun să surprind cele mai importante momente din viața ta ca femeie care treci prin cea mai minunată perioadă, maternitatea și îmi doresc să creez amintiri memorabile care să bucure sufletul peste ani.

Fotografia fine-art ține de viziune, imaginație şi emoţii. Este o fotografie a interiorului uman, descoperit de fotograf şi scos la suprafaţă prin viziunea acestuia.

Sub acest aspect lansez un nou proiect personal pay-free, în care invit mămicile cu burtici din lumea dansului şi a baletului, să păşească în studioul meu, ca modele.

Prin intermediul acestui proiect, îmi doresc să vorbesc prin fotografie, despre lumea vie, elegantă şi frumoasă a baletului şi a dansului. A unor femei, care de pe scena mişcării, a ritmului, ajung pe o altă scenă importantă a vieţii lor, maternitatea. Fiinţe delicate care stau pe poantele sufletului, în rochițe și decoruri pastelate, vorbindu-ne prin imagine despre fericirea de a fi însărcinată!

Crezul meu de când mă știu a fost să nu am ambiții

eu

Crezul meu de când mă știu a fost să nu am ambiții, numai datorie și dragoste. Implicare și dăruire. Față de toți și tot: familie, prieteni, carieră, afaceri, necunoscuți. O obligație morală, sufletească și spirituală față de tot ce înseamnă frumos, educație, artă și cultură! Față de toți cei care fac parte din ea. Eu nu cunosc invidia.

Eu cred cu sinceritate în oameni, în partea bună din ei, în revenire la umanitatea proprie, la rădăcinile sufletești și morale ale fiecăruia. De aceea, dedic tot ce fac oamenilor. Cunoscuți sau nu. Și nu aștept nimic. Mi-ar face însă o mare fericire să știu că tot ce am făcut a fost folositor. A reparat. A ajutat. A pansat. A făcut bine. Că oamenii au zâmbit și s-au bucurat de mine, de o parte a mea pe care ei au simțit să o culeagă în inimile lor.

Într-o eră a vitezei, a lipsei de valori, a fricii de iubire, de frumos, a decăderii moralității și sufletului uman, eu am avut vise despre frumusețe, artă și bunătate. Despre susținerea de talente sau de vieți. Uneori, visele mele au fost comune cu a altor oameni minunați. Se numesc prieteni. Naivi într-o societate a superficialității, etichetării și banalului. Dar măcar am avut vise pe care le-am încercat și le-am împlinit. Vise care la un moment dat se pot continua singure sau ne pot continua fără ca noi să știm, prin talentul celor care au participat la ele.

 

Viza de Rezidenţă în Egipt – actualizată

54523585_2146305095417427_3958140099333455872_n

Noul formular de Rezidenţă în Egipt! Vi se cere o fotografie şi vi se vor amprentele, deoarece are loc un nou proces de digitalizare a serviciilor guvernamentale, care încearcă să treacă la o nouă etapă şi anume, procedura online, eliminând procedeele vechi.

Cu alte cuvinte, încet, încet, scăpăm de birocraţie!

Tips & Tricks – Viza, Fişa de date, Taxe

viza egipt

Cetăţenii români, ca mai toţi alţii, au nevoie de viză la intrarea pe tărâm egiptean. Acest aspect, nu trebuie să fie un motiv de îngrijorare, deoarece este extrem de uşor de obţinut – fie direct din aeroport, de la oficiul de vize, la preţul de 25$, fie la sediul Ambasada Egiptului în România, ori prin sistemul electronic visa2egypt.gov.eg, implementat de autorităţile egiptene începând cu ianuarie 2018.

Dacă nu vă descurcaţi să găsiţi ghişeul de vize în aeroport, puteţi să abordaţi orice ofiţer de pe traseu sau mergeţi la ghişeele de informaţii. Spuneţi doar “VISA” şi ei vă vor conduce sau vă vor direcţiona oriunde doriţi să ajungeţi.

La intrarea şi la ieşirea în/din Egipt, fiecare cetăţean străin completează o fişă cu principalele date de identificare, scopul şi durata vizitei.

La adresă, puteţi scrie numele hotelului în cazul în care veţi sta la hotel. Sau adresa apartamentului închiriat prin Booking sau sub altă formă.

FISA-EGYPT

ATENŢIE! Dacă doriţi să obţineţi viza în aeroport, trebuie să aveţi DOLARI şi nu alte valute: nu euro, nu franci, nu lei, nu lire, doar $!

Ce este bine de ştiut?!

Trebuie să aveţi sumă fixă la voi, deoarece de regulă nu prea primiţi rest şi este greu de găsit un oficiu de schimb valutar în aeroport. Cu alte cuvinte, este important să aveţi banii schimbaţi în dolari de dinainte. Mă refer la cei 25$. În Egipt se poate schimba aproape orice valută, dar cele mai bune preţuri se obţin pentru dolari şi euro.

Valuta, dolari-lire egiptene, se poate schimba la oficiile valutare sau la Banca Naţională a Egiptului (Bank of Egypt) sau Alex Bank, unde schimbul este foarte bun. Cardurile VISA sunt majoritatea acceptate şi se pot folosi la ATM-uri.

Pentru a intra în Egipt, ne trebuie doar un paşaport care să aibă o valabilitate de minim 6 luni de la data intrării pe teritoriul Egiptului şi viza!

Pentru prelungirea perioadei de ședere cetățenii români aflați pe teritoriul Egiptului vor plăti următoarele taxe:

  • viza pentru căsătorie, cu durată de 5 ani-161 USD;
  • viza pentru 6 luni-31 USD;
  • viza pentru 6 luni cu multiple intrări-64 USD.

La depășirea perioadei de ședere cetățenii români vor plăti următoarele penalități pe fiecare lună în plus:

  • 1-3 luni 59 USD;
  • 3-6 luni 87 USD;
  • 6-9 luni 115 USD.

În cazul în care doriţi să ştiţi dacă sumele s-au modificat, mergeţi la Imigrări sau contactaţi Consulatul pe mail, telefonic. etc.

Dacă depăşiţi şederea, trebuie să ştiţi că nu veţi întâmpina nici o problemă de ordin legal, atâta vreme cât aveţi banii pentru plata taxelor! Mergeţi la Imigrări sau direct în Aeroport la Taxe, achitaţi suma şi dacă vreţi să mai rămâneţi, depuneţi actele pentru prelungire viză sau şedere!

Bine aţi venit pe tărâmul oamenilor soarelui!