©Sub zodia iubirii

d80396893ad4eba8f958d90c08e1fb56

Uneori, sufletul meu nu mai poate să articuleze nici un cuvânt. Nici o emoție. Stă doar în genunchi și respiră. Nu poate să plângă. Nu poate să râdă. Nu poate să danseze. Nu poate să se roage. Doar stă și simte. În acele clipe de tăcere, când stă cu aripile închise în el, sufletul meu simte cel mai mult. Cel mai liber. Cel mai frumos. Și iubește. Cel mai curat. Cel mai necondiționat. Este o colivie cu fluturi care zboară să își lase din când în când praful de pe aripi pașilor demult pășiți. Urmelor demult neumblate. Sufletelor demult plecate înspre alte suflete, alte alegeri, alte colivii cu fluturi. Atunci mi-e cel mai dor de mâinile care m-au împins către ceea ce sunt azi. De ochii care m-au sfâșiat. De buzele ce m-au mințit. De inimile ce s-au închis asemeni unor ferestre în urma lor. Sau a mea. Și îmi trimit sufletul să adune pașii și să le sărute urmele. Să mă adune frumos în femeia care îmi sunt. Să îți pot fi.

Îmi trimit sufletul să sărute rănile care sângerează deschis fără vindecare parcă. În unele ești și tu. Acelea ne-au făcut atât de puternici. Ne-au legat. Nu le voi închide. Ele mi te-au adus și mi te-au lăsat!Au fost suflete care m-au iubit prea mult. Sau prea puțin. Suflete care au plecat. Sau m-au lăsat plecată. Pe toate le iubesc în zborul fluturilor mei, dar pe tine te ador. Că îmi ești cel mai sălbatic,dar în același timp cel mai lin zbor. Cu tine nu umblu. Nu ating pământul. Cu tine zbor frumos și când rămânem într-o aripă. Uneori doar, în clipe ca acestea, îmi dau seama că suferința m-a dus către tine, fericirea care nu mi-o poate lua nimeni. Omul care după ce l-am iubit în clipele cele mai greu de iubit, l-am iubit apoi pur și simplu, iremediabil, până la capătul capătului și mult după aceea.

Mohamad, mi-au revenit cuvintele. Și aripile s-au deschis larg. Magia e din nou pe aripi. Iar sufletul, dragostea mea, sufletul e la locul lui. Dragostea mea, lumina mea, seninul meu…ce dimineață îmi e viața cu tine! Și liniște.

Ochii lui erau ca o oglindă în care fericirea ei alerga desculță și firesc. O putea vedea. Clar, ca lumina zilei. Și zâmbetul. În zâmbetul lui, ea se putea găsi. Când i-l sorbea, era toată acolo. În mâinile lui. Pe chip. Când îl privea nu vedea nimic, decât pe ea. Și știa că ea nu era niciodată în altă parte decât acolo. cel mai mult acolo. Se cuibări în brațele lui și îi luă mâna. O sărută. Iar el îi sărută creștetul. Zâmbi. Și o mângâia. Ca pe un copil. Și o săruta. Iar dincolo de fereastră lumea se opri. Ea se topea. În el. De dragul lui. Pur și simplu se topea.

(© Sub zodia iubirii, Ramona Sandrina )

One thought on “©Sub zodia iubirii

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.