©Jurnalul unei copilării. Eu și mama

peter pan

 

În toată această alergătură prin viață, mă așez uneori pe fereastra sufletului și privesc departe, pe vremea când toate erau simple și firești. Trag aer adânc în sânge, ca să pot să mai am de-o bătaie de inimă și încă una și încă una! Să pot! Îmi amintesc că pe vremea aia, îmi era ușor să zbor. Nu era zi să nu merg în Țara de Nicăieri, să îmblânzesc sirenele, să mă lupt cu pirații. M-au învins într-o zi. Nu știu exact când. Totuși, uneori, găsesc în mine forța de a mă lupta cu ei. Îmi pun un coif, îmi leg o maramă pe umeri, îmi confecționez o sabie din ramura unui copac și nimeni nu îmi stă în cale. Zbor deasupra apelor, mărilor, oceanelor, le culeg și în razele soarelui, un curcubeu timid crește din căușul palmelor mele. Îl dau mai departe. Să răsară zilelor ploioase. Când obosesc, când nu am răspunsuri, când simt că uneori să fii adult este prea greu, mă joc de-a Peter Pan. Augusta e Clopoțica. Eu sunt Wendy.

(©Jurnalul unei copilării. Eu și mama, Ramona Sandrina)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.