©Jurnalul unei copilării. Eu și mama

mothers-love-laurie-hein

Peste tot în jur era nisip alb și fin. Pescăruși și vrăbiuțe se auzeau departe în nori când închideam ochii. Gleznele îmi erau scufundate în mare, iar ea, din când în când le uda, îmbrăcându-le în nisip fin și umed. Ce senzație plăcută. Să stai pe spate în nisip și să dispară dintr-o dată toate grijile. Augusta mă ținea de mână și lingea pe o înghețată pe care din când în când mi-o apropia și mie de buze.

– Dă și tu o limbă mami! Este din căpșuni și e acrișoară așa cum îți place ție!

Am început să râd. Avea o voce atât de copilăroasă așa. O copilărie cuminte și veselă. Îmi place să o aud vorbind într-una în jurul meu. Simt că îmi umple lumea de sunete și culoare. O bucură toate și tot. Se ridică și aleargă în jurul meu, îmi îngroapă picioarele în nisip. Și râde! Cred că este cel mai curat râset pe care l-am auzit vreodată. Vindecător. M-a vindecat mereu de orice în viață: temeri, griji, neputințe! Mi-a dat aripi și mi-a hrănit sufletul cu laptele și mierea copilăriei.

– Mami, marea asta este despre noi! Îți amintești de noi două la mare prima dată! Îți amintești cum spuneai: Dacă tu ești pasăre, sunt și eu!

– Sunt orice pentru tine! Pasăre, cer, nori! Zburăm împreună într-o aripă! Nimic nu ne oprește!

– Mami, cu tine nu mi-e dor niciodată de casă! știi de ce?

– De ce, Augu!?

– Tu ești casa mea! oiunde mergem, aduci tot ce îmi este familiar, aproape! Nu știu cum faci, dar mi-e bine!

– Te iubesc, Puiuța mamei!

– Și eu te iubesc, mami! Sunt foarte fericită! Am fost în atât de multe locuri împreună! Am văzut țări, oameni, piramide, temple, Nilul. Îți amintești când spuneai că într-o zi curtea pe care o exploram va deveni un univers, iar eu o să călătoresc prin el? Cred că asta e curtea aia!

– Unde vrei să mai întindem granițele acestei lumi, Augu?

– În Japonia și în Africa unde îți place ție. Aș mai vrea să vedem jungla, gorilele, leii!

– O să facem o curte magică! Da aici nu e Africa?

– Așa spun ei, că Egiptul e în Africa, dar eu cred că e mai mult în Orient. Cumva, e la graniță. Nu văd Egiptul în Africa deloc, mami! și râde iar.

– Nici eu, Augu! Și da, vreau să văd gorilele. E visul meu! Să văd Botswana! Apoi vreau să merg în Brazilia să văd papagalii, Augu! Pe Blue! Mi-ar fi plăcut să fiu un ecologist pe acolo într-o altă viață!

– Tu ești și în asta! Aperi balenele, delfinii, elefanții, toate păsările! Te bați cu toți pentru pisici și căței! Îți amintești când i-ai dat cu umbrela în cap la omul ăla care a dat cu piciorul în pisică?

Am început să râdem amândouă. Între timp, lingeam una eu, una tu din înghețată și număram nori. Numai că nu prea erau. Nici pe cer, nici în suflet. Cred că așa arată liniștea. Pe malul mării, lingând înghețată cu copila ta, vorbind despre călătorii și stând cu picioarele în apă.

(©Jurnalul unei copilării. Eu și mama, Ramona-Sandrina)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.