Poate că vorbesc cinci limbi, că am trăit pe mai multe continente, dar de gândit și de simțit, oriunde sunt, o voi face numai în românește!

A mea. Pentru că acolo m-am născut. Pentru că acolo am crescut şi am învăţat să umblu, să cad, să mă julesc în genunchi, în suflet, dar tot acolo, am învățat să mă ridic, să dau din coate, să răzbesc, să lupt, să știu că pot, că am drepturi, că exist!
Tot acolo am cunoscut-o pentru prima oară pe mama, pe tata, frații, prietenii, pe bunul și buna care când pupa, trecea tot! Acolo am cunoscut prima oară limba română, limba asta care e atât, atât de frumoasă, de veselă, de tristă, de plină de Dor!
Acolo l-am recitat prima oară pe Eminescu, Blaga, Bacovia, Blandiana şi am fost la furat de cireşe cu Nică a lui Creangă. Acolo am cunoscut prima oară prietenia, trădarea, acolo am iubit prima oară. Acolo am devenit mamă, am văzut prima oară cum doi ochișori negri, un surâs, o mânuță care se agață de tine, te poate face invincibilă! Îți dă rost!
Nu mi-e rușine că sunt Român! De ce să îmi fie? Țara asta mică este cel mai vechi pământ european! Este țara care a dat lumii poate cel mai multe și mai importante invenții. Pun pariu că mulți nici nu le știți pe toate: motorul cu reacție, diorama, podurile, cibernetica, stiloul, scaunul ejectabil, testul de screening pentru cancerul de col uterin, 3D Cinema, insulina, biospeologia, electroscopul, primul laser cu gaz, calcularea traiectoriilor posibile Pământ – Lună, folosite la pregătirea programelor “Apollo”,vaccinul antiholeric, gerovitalul !!!
Primul oraș din lume iluminat cu petrol si prima rafinare a petrolului, tot în România au fost! Nu în alte țări dezvoltate! Nu, în țara asta mică, bătută de soartă, de imperii colonizatoare, care deși au torturat-o, au furat-o, nu au reușit să o distrugă și să îi ucidă spiritul!
O țară atât de mică, a ținut piept cu succes atâtor Imperii! Și mie ar trebui să mi se pară puțin? Să îmi fie rușine că sunt Român? Nu! Din contră, este o mândrie și o binecuvântare!
Așa cum a spus Enescu:
„– Mamă, pot sa le spun acolo (Viena) că sunt român?, întreabă deodată Jujac (George Enescu)
– Sigur, de ce să nu le spui?
-Mă gândeam să nu creadă că mă laud.” George Enescu (19 August, 1881 – 4 Mai, 1955)
Ştiu că nu e o ţară perfectă, că este rănită, sângerândă, că este cangrenată de politici proaste, de sisteme corupte, de români parşivi şi aroganţi, dar mai ştiu că este o ţară puternică şi nu se lasă.
Mulți se dezic de ea, iar și mai mulți o judecă, o împart și o raportează doar la aspectul politic, deși ea nu este vinovată de graba din oameni. De faptul că ei nu o cunosc. Că nu își fac timp să o citească, să o descopere, să o redescopere, să o viziteze, să o asculte.
O țară nu înseamnă doar ceea ce ne place sau ceea ce ne-am dori. O țară nu înseamnă doar la bine și la mai bine! Nu! O țară înseamnă iubire. Necondiționare! O țară este un cămin, o familie, o iubire la bine și la greu! Nu părăsești pe cineva când este bolnav. Nici nu spui că este urât doar pentru că suferă de cancer și nu mai are păr. Nu! Țara este locul acela care oriunde ai fi, orice ai face, îl ai în tine. Pentru că în visele tale, în subconștientul tău, vei simți și gândi mereu în românește.
România mea, mereu are noi resurse și oameni frumoşi care apar de niciunde, îi bandajează și ne bandajează rănile, ne arată căi, ne vorbec despre ei și înțelegem că țara asta poate, este încă tânără și are resurse umane, spirituale, morale, intelectuale! Este populată de oameni care pot să depășească orice stare socială, umană și care demonstrează constant că nu există: „Nu pot!”.
Mai ştiu că oamenii nu mai ştiu ce se întâmplă cu ei, se simt rătăciţi, dezorientaţi, debusolaţi, dezrădăcinaţi. Oameni care simt că România nu mai are ce să le ofere. Eu cred că se înşeală. Se înşeală şi greşesc când îi smulg acestei ţări toţi paşii frumoşi şi buni pe care i-a făcut, când îi neagă orice evouluţie şi îi pune pe umeri mai multe decât au fost vreodată.
Mulți au plecat din România, dar nu au plecat de teamă sau din lipsă de sentimente, de naționalism. Au plecat deoarece au dorit o viață mai bună pentru familia lor. Au plecat să reușească să îi ajute pe cei rămași. Nu toți s-au pierdut! Mulți se întorc acasă, deoarece doar acolo sunt ceea ce și ei se recunosc a fi! Aparțin! Nu poți aparține în acest fel de nici un alt pământ, de nici o altă limbă, de nici o altă țară! oricât le-ai îndrăgi! Oricât de bine te-ar primi! Există ceva în sângele nostru care ne cheamă mereu, de oriunde am fi: acasă!
Ca și când eram copii și bunele noastre ieșeau la uliță, făceau streașină mâna la ochi și ne chema: Ramonăăă! Ramonăăă!, iar noi simțeam ceva acolo în inimă și alergam repede, repede! România asta este buna aia, cu păr cărunt, cu ochi căprui, cu pălmi muncite, cu șurță, cu Ie, care ne strigă, care se bucură de noi, care ne primește cu brațele deschise. Așa o văd eu. Așa o percep eu!
Eu cred că dacă am pune mai mult umărul şi am construi împreună, chiar dacă gândim diferit, dacă am face mai mult decât am judeca, dacă am judeca mai puţin decât am realiza, atunci România asta ar avea şi mai multe şanse.
Oriunde aș fi, îmi e dor de România. Pentru mine ea este o stare de a fi, de a simți. Un dor! Mi-e dor uneori și de mirosul de grătare și mici din fața blocului. De vecinii care băteau la ușa mea să mă întrebe dacă vreau ceva din piață. Mi-e dor să vorbesc românește și să aud vorbindu-se în românește! Mi-e dor de limba română!
O țară poate fi bolnavă. Poate suferi de un altfel de cancer! Un cancer al spiritului, al debusolării, al ruperii de rădăcini, dar se poate vindeca. Prin noi și cu noi. Toți. Uniți. Iubind-o și îngrijind-o. Nu e perfectă, dar nici nu trebuie să fie. Ea este ceea ce ne-a format ca popor și națiune. Este Ardealul, Maramureșul, Delta, Bucovina, Oltenia și Dobrogea. Este Moldova mea dragă. Marea! Este pământul acela unde de pe mormântul bunicior mei au crescut flori și rădăcini care mă țin și mă cheamă.
Oriunde aș merge, oriunde aș fi, România este în graiul, sângele și sufletul meu! Ca un ADN care mă alcătuiește și mă ajută mereu să îmi amintesc că România este casa mea, nu doar patria mea! Este nu un loc ci o stare de spirit care mă însoșește mereu! Pentru mine, România este Acasă!
Aşa cred eu. Şi mai cred că de oriunde sunt, îmi iubesc ţara. Cu bune şi rele. Şi mereu am să visez să mă întorc acasă, acolo, unde toţi mă cunosc, deoarece toţi vorbesc aceeiaşi limbă cu mine.
Poate că vorbesc cinci limbi, că am trăit pe mai multe continente, dar de gândit și de simțit, oriunde sunt, o voi face numai în românește!
© Ramona Sandrina

2 thoughts on “Poate că vorbesc cinci limbi, că am trăit pe mai multe continente, dar de gândit și de simțit, oriunde sunt, o voi face numai în românește!

  1. Ce frumos! Așa să rămâi mereu și tare mult mi-aș dori ca fiecare dintre noi s-o vedem la fel de frumoasă așa cum o vezi tu. Pentru că da, România este în fond o țară frumoasă, cu o mulțime de locuri faine. Pe alocuri, păcat că-i locuită.

    Liked by 1 person

    1. Mie îmi place tot la țara mea, Angela. Chiar și chestiile alea dureroase, deoarece acelea ne-au crescut ce suntem, ne-au ajutat să ne descurcăm în viață, să căutăm soluții. Îmi place să știu că România evoluează în pofida faptului că unii locuind-o chiar nu remarcă evoluția! Păi, netul e fpcut și pentru search…Dacă nu se poate vizita, măcar ia google map și plimbă-te, vezi, sau citește, privește. Iubesc tradițiile și obiceiurile noastre de mor! Regionalismele, vorba și chiar unele înjurături :)). Nu știu…habar nu am și nu pot înțelege cum poți să nu îți iubești țara!

      Like

Leave a Reply to Angela Călătorește Cancel reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.