© Moartea ar trebui să se teamă de iubire

14462726_1483319475016710_536312618688447540_n

Nu. Nu vreau să te cunosc pe de rost. Vreau să te descopăr pe de rost. Vreau să te învăț. Literă cu literă a ADN-ului tău. Să te citesc. Să intru printre rânduri. Să te cutremur. Să mă speriu. Să mă las cutremurată. Să te scriu. În mine. Pe de rost. Până în sânge. În celule. În piele. În carne. În inimă. În suflet. Nu. Nu vreau să te posed. Vreau doar să te iubesc. Curat. Liber. Să mă descopăr pe mine prin tine. Să mă eliberez. Să mă predau. Total. Fără nici o temere. Ție. Să mă iubești. Înțelegi asta, dragul meu?

El o privea. Înțelesese. Demult. Nu asta. Asta era forma ei de a-l poseda și mai mult. De a-l transforma. El știa însă că ea era o zeiță care putea să îi ceară orice. I-ar fi adus Luna. Pământul. Sufletele oamenilor. Orice! Se ridică de pe scaun. Făcu un pas către ea. Îi dădu la o parte șuvița aia rebelă care îl înnebunea. Se pierdu în ochii ei. O trase de mijloc către eș și își adânci sufletul în ea. O sărută adânc, adânc pe frunte. Îi spuse doar atât.

– Înțeleg doar că te iubesc! Nu vreau nimic decât să te iubesc! Să îți pot da șuvița asta de-o parte de pe frunte. Să îți văd ochii. Să îți văd zâmbetul. Să îți pot mirosi pielea. Înțeleg că sunt sclavul tău pe veci. Sunt topit. În întregime. De la suflet la trup. Și nu mă tem. Nu vreau altceva. Vreau doar să fiu al tău!

( © Moartea ar trebui să se teamă de iubire, FRAGMENT, Ramona-Sandrina )

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.