doar un vis

alex

dacă vom adormi,
poate când ne vom trezi,
va fi fost totul doar un vis greu,
iar lumea va fi iarăși fericită!

(doar un vis, Ramona Sandrina)

Noapte bună! Tisbah ala khair!

Alexandria, Egipt, Saad Zaghloul Square

Koshari, mâncare din bucătăria egipteană

92467441_3506543276027643_8886418400646004736_n92559005_3506543106027660_3642114799376007168_n92817507_3506543189360985_870854625568227328_n

Koshari, mâncare din bucătăria egipteană.

Ingrediente:
– pilaf egiptean cu fidea (1 cană orez, 1 cană jumate fidea)
– 2-3 linguri unt
– 2-3 cubuleţe Maggi
– 250-300 gr paste spaghete+melcişori
– 1 cană linte
– 1 cană humus
– 1 ceapă mare
– 5-7 căței usturoi
– suc de roșii din 5 roșii proaspete
– 1 linguriță oțet
– 1 lingură făină
– sare și piper după gust

Mod de preparare:

Pilaful egiptean se prepară cum am mai scris. Fideaua se căleşte în unt, când e maronie se adaugă orezul şi 2 cubulețe maggi, apoi apa.

Lintea se spală bine și se pune la fiert cu puțină sare. La fel se procedează şi cu humusul.

Pastele se fierb conform instrucțiunilor de pe pachet.

Preparare sos:

Roşiile făcute pastă în robotul de bucătărie, se pun într-o cratiță mai mică, împreună cu usturoiul pe care îl călim în prealabil. Adăugăm oţetul, sarea, piperul şi lăsăm la fiert, la foc mic, circa 10-15 minute.

Separat, tăiem ceapa julien, o trecem prin făină şi o prăjim bine, să fie maronie. O scoatem cu o sită, să se scurgă uleiul.

Într-un bol mare, se amestecă pilaful, cu lintea, humusul și pastele. Sosul se adaugă peste amestec când se servește, iar deasupra punem ceapa prăjită.

Poftă bună! ☺️

O sâmbătă binecuvântată vă doresc…

Putem închide toți oamenii în case, putem anula toate obişnuințele, dar niciodată nu vom putea opri inima să simtă și sufletul să spere! – Ramona-Sandrina

O sâmbătă binecuvântată şi minunată alături de cei dragi! Să aveți parte de zâmbete, bucurii și nu uitați să aveți grijă de voi şi de cei dragi!

©Sub zodia iubirii

piata

 

Când Lea și Mara au coborât din avion, o boare caldă le-a atins fața și umerii. Nu va uita niciodată valul acela de aer cald și mirosul din aer. Nu poate nici acum să îl descrie perfect. Mirosea a nisip și ape. Era ca și cum de la primul ei pas în Egipt, i se așternea în față o parte din povestea pe care avea să o trăiască. Zâmbi. Nici nu își amintiră cum ajunseră la hotel, apoi în pat. Adormiră buștean. A doua zi, ieșiră la plimbare. Pas cu pas, trecând podul peste Nil, ajunseră într-o piață locală. Publică. Ridică din sprâncene și rămase așa preț de câteva clipe. Nu ajungi mereu într-un asemenea loc. Oameni, zarzavaturi, animale libere, țipete, forfotă, apă murdară, iar pe ici-colo resturile aruncate pe sub tarabele improvizate. Mara ridică ochii negri spre Lea. Începu să râdă cu poftă. Lea o urmă. Scoase aparataul din geantă și făcu fotografii. După jumătate de oră, se simțea ca și cum ar fi revenit într-o lume din care nu a fost niciodată plecată. În toată nebunia aia, fiecare om și lucru avea un scop precis, un loc al său. Telefonul sună. Era Ibrahim. Urmau să se întâlnească după câteva zile pentru a discuta despre documentar. Într-o oră, trebuia să fie la hotel, deoarece un anume Ahmed, urma să le conducă la locuința lor. Lea venise mai devreme ca să se familiarizeze cu locurile, cu oamenii. Să intre în peisaj. Și nu îi păru rău. Chiar avea peisaje la discreție. Doar că, o luă foamea. În drum spre hotel, își luară o șaorma. Nu își închipuia niciodată că ar fi putut să îi placă. De acum, nu doar că îi plăcea, dar devenise numărul unu pe lista mâncărurilor ei favorite.

– Hai, Mara! Trebuie să mergem să ne vedem căsuța! Taxiii!
Un taxi galben opri, iar un omuleț zâmbitor întrebă:
– Madame, urcați?
Lea îi zâmbi, urcă și până la hotel îl ascultă pe șofer povestindu-i aproape toată viața lui.
(©Sub zodia iubirii, Ramona Sandrina)

O mică incursiune în lumea țesătorilor din Egipt

“Pentru fiica mea 3 piese realizate manual cu suport pentru sigiliu, fiind zestrea ei. Și nu uitați să scrieți numele ei” ..

Cu mult timp în urmă, în special la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, nici o fată nu s-a căsătorit fără acea zestre, care era socotită o mândrie. De-a lungul secolelor, covorul realizat manual a fost zestre pentru mândrie, în Persia, apoi  în Egipt. Familia miresei condiționa familia mirelui pentru a carpeta casa cu covoare realizate manual,  pe care să fie gravat numele, ca în exemplul de mai sus.

“Lână, mătase, bumbac,  fibră de palmier, in” .. Acesta este tot ce are nevoie pentru a începe să lucreze la producerea  covoarelor, care erau și sunt încă adevărate minunil artistice rafinate, inspirate și deosebite.

Activitatea de țesător de covoare manuale,  este una dintre cele mai vechi meserii cunoscute de om; ea a început cu epoca faraonică, cu mai bine de 5000 de ani î.e.n.. Dovezi au fost găsite în satul Hmamih Asyut, în  Valea Centrală, unde s-au descoperit modele de războaie de țesut pentru confecționarea covoarelor din in și bumbac,  două din materialele pentru care Egiptul a fost renumit în antichitate. Inul și firele de in erau comercializate și folosite din timpurile faraonilor, dar pe lângă acestea, s-au mai găsit și materiale din lână, fibră d epalmier, ierburi vopsite, etc

Vopsirea țesăturilor a apărut în Egipt în a 3-a dinastie faraonică, iar femeile erau cele care se îndeletniceau în mare parte cu producția de textile, lucru specificat și în textele lui Thutmose al III-lea. Ele apar și pe templele din Karnak și Luxor, fiind una din meseriile de bază practicate în aceste temple.

Țesutul manual a prosperat în epoca Mameluk și Saladin, când în Egipt au apărut adevărate fabrici, castele de țesut, care erau cândva foart prospere. Ele au apărut în mai multe zone ale Egiptului, răspândinsu-de ulterior cam peste tot. Se mai practică și în anumite școli, când copiii, încă de mici sunt inițiati în această meserie.

Cele mai populare covoare egiptene sunt „Qashqai” și „Shirazi”, ele fiind confecționate din lână, prin tehnica  Obison,  folositî la anumite tipuri de materiale folosite în covoarele handmade sau a portretelor, unde  sunt 4 tipuri de tehnici Obison egiptean, francez și chinezesc, de obicei multicolor. Egiptenii folosesc o gamă de tehnici foarte diversificată pentru obținerea produsului final.

„Lucrări de artă și fantezie .. Abilitatea de a gusta frumusețea culorilor și a simetriei”. Unul dintre cele mai importante elemente de muncă din industria textilă realizată manual, deoarece acestea depind de imaginația lucrătorului în producție, cslități dobândite de la o vârstă fragedă și formare continuă.