©Bună, Baby!

5ca7deff0169ab570993d8520f80b2a4

mai lasă aprinsă lumina paşilor tăi prin mine,
prin carnea gândurilor mele ca o rană,
poate inima mea, va reveni din nou acasă
văzând că încă este lumină cu mine
în tine

(©Bună, Baby!, Ramona Sandrina)

©Bună, Baby! – Ajun cu portocale

credeam că dacă trece timpul,
iar noi nu ne mai vorbim,
vei trece și tu, și noi,
dar nimic nu trece,
doar se afundă în sânge
și sapă adânc, adânc
până în măduva inimii

am probat mai multe cămăşi de forţă
niciuna nu mi se potrivește
probabil mi-e iubirea prea mare
deoarece toate îmi sunt strâmte
și m-au lăsat liberă ca o nebună
pe străzile astea pustii,
unde te regăsesc peste tot
în vitrinele sufletului meu

uneori, par un copil care privește la cadouri,
dar nu primește niciodată, nimic,
doar câteva portocale de gust
pe care le desfac felie cu felie,
numărând câte copilării am trecut,
cîte ape am străbătut, câte oceane am înghițit în sec,
câte brațe am întins și au rmas uitate
precum colțurile caselor părăsite
unde se întind pânze mari și groase
în care pândesc păianjenii
să te adoarmă ca să te poată mânca de vie

e prea multă iarnă,
prea mult ger și frig sub pielea mea
se aud și lupii depărtărilor cum mă urlă,
iar tu nu mai vii, nu mai auzi,
am rămas zidită ca Ana, în propria carne
și mă tot zbat să zbor din carne asta,
din sângele ăsta, din gândurile astea,
dar mă leg și mai mult de ele

pesemne că asta e cămașa de forță,
iar tu ești spitalul printre gratiile căruia
privesc afară cum îl așteaptă copiii
pe Moș Nicolae

la mine nu mai vine nimeni,
decât virozele pe care le tratez cu ceai cald și visări
care îmi dau impresia de bine
un fel de comă indusă ca să nu mă apuce urlatul la lună
hienele tristeții stau la pândă,
iar în ghetuțe aștept un cadou
care niciodată nu este acolo
pierdut ca scrisorile celor de la curierat
pe cine știe unde

nu am să ți-l cer
am să rămân aici, înmărmurită în mine,
am să mai beau o gură de ceai, am să mai iau o aspirină
și voi îndrăzni să cred
că poate voi reuși să adorm în acest ajun rece
precum polurile înghețate ale Moșului
și voi visa frumos, despre alte timpuri
cu gust de fericire

(©Bună, Baby! – Ajun cu portocale, Ramona Sandrina)

ai întomnat cu mine atât de curând

b240e809b86295e0dd48cc4ef20ec922

bate vântul prin mine, iubite
despuindu-mi sufletul de orice nădejde de bine
ai întomnat cu mine atât de curând încât,
nu am avut vreme nici măcar să îmi acopăr inima
cu o speranţă sau un vis de care să mă agaţ
în lipsa ta de-o viaţă
m-ai înfierat în tăceri adânci ca nişte ghilotine
desufleţindu-mă de tot şi toate în care nu îmi vei fi
ai întomnat cu mine atât de curând încât,
nu am avut vreme nici măcar să mă îngrop aşteptând
iernile grele ce îmi vor spulbera inima
ca şi cum, eu nu aş fi acolo,
ca şi cum, ea nu ar fi în mine,
şi nu ştiu cum să o fac să nu mai bată cu tine deşi,
o tot aud cum se frânge os sub paşii tăcerii,
dar nu mai moare,
nu mai moare,
mă bântuie ca un lup ce sfâşie luna, urlându-te!

bate vântul prin mine, iubite
despuindu-mi sufletul de orice nădejde de bine
ai întomnat cu mine atât de curând

(ai întomnat cu mine atât de curând – Ramona-Sandrina)

©Bună, Baby!

3c01f49c703eacedf95e7d09b531e36d

în mine, stă ascunsă o pasăre
o simt doar când se izbește de toți pereții sufletului
căutând o fereastră
din când în când, moare. atunci e liniște.
nu știu însă, ce o tot reînvie
o simt iarăși cum se zbate până în măduva sufletului
să ajungă la tine

(©Bună, Baby!, Ramona Sandrina)

în cealaltă viață

43551166_2417676098247705_1100887529139208192_n

de ceva vreme, m-am (des)suflețit
lăsându-te să pleci din mine departe, acolo, unde mor oamenii
și se nasc iubirile adevărate
nu regret nimic, nu mi-e rău, nu mi-e trist nimic
sunt mai întreagă ca niciodată doar că, mi-e dor să umblu cu sufletul tău,
cu papucii tăi în picioarele mele

înțelegi?
mi-e dor de mine prin tine! atât!
în rest, poți fi unde vrei. deja îmi e totuna!
cam așa cum îți este și ție de mine.

te salut! rămâne să ne mai vedem în cealaltă viață!
(iubire…)

n cealaltă viață, Ramona Sandrina)

tăcerea

1385548_234977703333128_1577379426_n

nu cred că mai ştiu drumul
de una singură
este din nou răscruce de vânturi
văd doar turla bisericii undeva departe
peste trei coaste de gheaţă
nici o umbră de om în jur
în oraş cântă cocoşii zăpezilor
nici un suflet la colţ de privire
sunt doar eu şi seara rece din mine
o pojghiţă atât de groasă
încât nu ştiu cum am să aplec
speranţa peste ea să o rupă
într-un singur drum
sau în mii
sau poate doar într-un pas
înainte de a mă înghiţi
pentru totdeauna
tăcerea

(tăcerea – Ramona-Sandrina)