De vorbă cu Egiptul

82021588_120381236123245_4425124347169996800_o

Nu știu cum ne-am întâmplat eu și Alexandria mea, dar este una din cele mai frumoase experiențe și întâmplări ale mele. Îmi amintesc cu drag prima noastră întâlnire. Eu! Eu pe tărâmul lui Alexandru cel Mare, al Bibliotecii și Farului din Antichitate. Eu, pe urmele pașilor Cleopatrei care s-a născut și a domnit aici. Alexandria cea cântată de greci și de oamenii care și-au lăsat inima, dorurile și iubirea eternă, aici. Și e multă frumusețe în Alex. Dacă știi pune pasul inimii cu înțelepciune într-un loc, dincolo de forfota zilei, a problemelor cu care se confruntă o societate care încă trece prin schimbări majore, poți descoperi minuni aproape la tot pasul. Un spectacol fără egal în Alexandria , ni-l oferă gratuit și frumos, Mediterana. Mediterana care are zeci de culori, zeci de stări, care dansează înspumat peste gândurile și sufletul nostru. Care azi poate fi bosumflată, cernită, iar mâine poate străluci a azur, topaz, smarald și turcoaz fără seamăn. Bărcile sunt perlele de pe rochia sa frumoasă pe care le plimbă în sus și în jos, ca pe refrenul nesfârșit al unui cântec. Mi-e dragă Alexandria și îmi amintesc că era noapte când noi două ne-am întâlnit. Și am plâns de emoție când i-am văzut luminile în depărtare. Un joc de lumini pline de culoare. Când am intrat în Alexandria, pe șoseaua înspre casa care avea să devină ani de zile deja, casa mea, am oprit puțin. Am ieșit din mașină, am inspirat adânc și am știut că așa cum duc România în mine ca pe o rugăciune, așa voi purta în mine Alexandria și oamenii ei. Simt mereu gustul ei sărat nisipos, dar dulce, iar chemările vânzătorilor ambulanți, glausirle oamenilor, sunt clopotele de pe Biserica inimii mele. Un loc unde acum aud rugăciunile din moschee, care par uneori a fi cânt de îngeri, ca mai apoi, să aud clopotele Bisericilor și rugăciunile pe care le ridică toți credincioșii către Hristos. Și e frumos să vezi oamenii ieșind din lăcașe de cult, zâmbindu-și și mergând să își discute tristețile sau bucuriile la un ceai. Nu e urmă de dispreț a unuia faă de altul. E doar prietenie și un legământ care între ei s-a sudat de sute de ani, de când indiferent de rasă, culoare, religie, ei știu că trebuie să fie uniți, precum degetele de la o mână, deoarece doar așa, pot învinge și ridica o țară și pe ei înșiși. Dumnezeu e tare frumos aici…deoarece îl simți în aer, pe gene, în inimă, pe buze și îl rostești mereu: Ya Rab! Te iubesc, Alexandria mea…

Island of Miami Area, Alexandria, Egipt

(De vorbă cu Egiptul, Ramona Sandrina)

Foto: internet

Fiţi mereu buni, că răi, toţi putem fi!

e792e3c3ea04f978f867219e4859ee46

Adevărul este că sunt oameni care se dezbracă total în fața altora și stau așa…în sufletul gol, doar că nimănui nu îi mai pasă să cunoască astfel de oameni. Sinceritatea nu mai are farmec. Nu mai este prețuită. Oamenii sinceri ajung să fie amestecați în otrăvurile gândurilor și uciși. Și totuși, ei sunt. Uneori, dacă ridici firul ierbii îi găsești acolo zgribuliți după propriile tristeți, dar când vă vor zări, vă vor zâmbi! Ei mereu cred. – Ramona-Sandrina

Fiţi mereu buni, că răi, toţi putem fi!

– Alo! Aici copiii României! – Cine, mă? Hai închideți! Nu mai țineți linia ocupată!

112

 

Orice pagină ai deschide, oriunde te-ai întoarce, Alexandra te bântuie! Și este dreptul ei și crucea noastră! Pentru că ne amintește că toți am fost acolo când ea a suferit, când a fost violată, când a fost bătută, când a fost ucisă!

Dincă acționa, iar noi stăteam toți în jur, ca la un parastas macabru în care ea încă trăia, agoniza, iar noi așteptam să moară! Pasivi!

A trebuit să moară ea, ca să înviem noi!

Să ne revoltăm! Să punem mâna pe cuvinte, să ucidem cu ele în dreapta și în stânga, să presupunem, să demitem, să tăiem și să spânzurăm!

Degeaba! Da, degeaba înviem dacă spiritul ne este tot acolo în mormintele comunismului sau poate chiar mai departe în alte vremuri. Degeaba ne revoltăm, dacă nu ne asumăm!

Degeaba spunem: Poliția este vinovată! Sistemul este vinovat! Corupția este vinovată! Incompetența! Politica!

Unde este liantul care le ține, care le ajută să existe, care le susține prin impozite, taxe, cel căruia aceste instrumente îi servesc? Românul! Românii! Unde sunt în această ecuație? Eu, tu, el, ea, voi, noi!?

Să înțeleg că noi nu suntem vinovați? Că și noi suntem tot parte din același sistem unde se caută mereu țapi ispășitori și se dă vina doar pe alții?

Dar noi, unde am fost în cei 30 de ani după lovitura de stat? Nu noi populăm România? Noi nu vedem corupția? Nu am luat-o la cunoștință? Nici incompetența? Nici insolența crasă? Noi nu am văzut când dădeau alocații mai mari deținuților decât copiilor? Când fabricau legi? Când ei stăteau în palate și noi în locuințe mici pentru care plătim însă impozite mari și stăm acolo înglodați în rate, griji, probleme? Când ei ucideau pe treceri de pietoni, iar apoi, fără nici o penalizare, mustrare, urcau în parlament și votau sau îi lăsau pe colegii să voteze în locul lor? Când copiii lor furau miliarde și nu erau taxați, iar băbuțele care vând pătrunjel sunt luate pe sus, înjosite și tratate ca ultimii infractori?

Când bunicilor, părinților, vecinilor, românilor noștri amărâți le dădeau pensii de subzistență, iar lor își dădeau pensii peste pensii?

Ba le-am văzut, dar am fost complici în acest haos în care am preferat mereu să stăm cuminți, pasivi, să nu ne implicăm, să nu ne revoltăm, să îi lăsăm să distrugă tot ce a ținut de patrimoniul țării, economie, educație, resurse naturale, păduri, sănătate.

Ce mare lucru? Că doar nu de la noi furau, nu? Ba exact de la noi furau și de la viitorul copiilor noștri!

Și ce am făcut noi Românii? Am fost 30 de ani operatorii ăia de la 112! Am spus copiilor noștri și viitorului lor: Nu mai țineți linia ocupată!

– Alo! Aici copiii României!

– Cine, mă? Hai închideți! Nu mai țineți linia ocupată!

Așa văd eu de aici din durerea mea lucidă situația. Sistemul trebuie resetat, dar trebuie să începem cu noi, cu fiecare în parte și trebuie să o facem responsabili pentru prezentul acesta și viitorul în care copiii noștri vor popula acest spațiu!

Trebuie să decidem: ei sau copiii noștri?!

La Alexandra nu am reacționat. Am privit-o toți pasivi cum se chinuie, agonizează și moare. Nu i-am fost nimic în viață. Doar după moarte. Lumânări de priveghi!

Măcar la toți ceilalți copii ai noștri care încă trăiesc, care încă speră, care încă au aripi,  haideți să nu ne mai uităm fără să facem ceva, în timp ce acest Stat de Drept Dincă, ne sechestrează visele, ne violează drepturile și ne ucide viitorul!

***

Orice pagină ai deschide, oriunde te-ai întoarce, Alexandra te bântuie! Și este dreptul ei și crucea noastră!

– Alo?! Aici Alexandra!
– Bună, Alexandra! Aici este România!

Potriviți-vă pe standardele voastre! Fiți voi înșivă și fiți fericite în pielea voastră!

35f4317736681a8a7609ab9b81503805

Uneori, femeile uită că sunt frumoase și uită cât merită. Cred că da, acesta este defectul femeii! Că uită cât de frumoase pot fi! Că dincolo de toată fragilitatea, feminitatea, maternitatea sunt puternice și când se consideră mai puțin a fi!

Nu cred că ne naștem trecând prin vreun tipar și nici nu pășim în saloane a căror uși sunt un tipar: ai 90-60-90, treci, restul stau afară! Habar nu am pentru ce s-au inventat aceste standarde sau cine le-a inventat, dar trebuie să fi fost un om tare frustrat și complexat. Problema este că trendurile lui, au dat gir altor generații de oameni care simt că dacă nu sunt în standarde și tipare, viața lor este ruinată. Multe fete din ziua de astăzi ajung să facă operații și modificări doar pentru a se potrivi pe standardele societății.

Dragele mele! Potriviți-vă pe standardele voastre! Fiți voi înșivă și fiți fericite în pielea voastră! Asta vă dă unicitate, iar ca să arătați cum arătați, Universul chiar a lucrat mult la genetica voastră  ! Eu sunt o mămică împlinită, fericită și mă simt perfect în pielea mea, cu burtica mea, cu celulita pe ici colo, cu ridurile mele. În burtica asta a locuit 9 luni fetița mea, iar cezariana este acolo pentru că vreau mereu să îmi amintesc de ea, de mine, de noi, de cea mai fericită zi a mea pe pământ!

„Să nu îmi acopere nimeni ridurile de pe frunte, obținute prin uimire in fața frumuseții vieții; sau pe cele din jurul gurii care sunt expresia a cât de mult am râs și sărutat; să îmi fie lăsate în pace pungile de sub ochi, ele fiind memoria lacrimilor mele vărsate de-a lungul vieții. Toate sunt ale mele și sunt frumoase.” – Meryl Streep

Și exact așa este! Iubiți-vă, dragele mele! Iubiți-vă pe voi înșivă, mult mai mult! 🤗😊🤗

Împreună, mame de băieți și fete, dăm valoarea societății în ansamblu!

23131861_164630604129434_8765120344983208523_n.jpg

Mama este cea mai importantă ființă din viața unui băiat. Ea este prima femeie din viața lui, iar relația lor este deosebit de importantă în ceea ce va deveni el mai târziu! Mama este cea care va defini clar valorile în mintea lui și va modela caracterul său masculin. Tot ea este cea care prin acțiunile și vorbele ei, îl va învăța să respecte sau nu, sexul opus! Atâta timp cât o mamă va manifesta un aer superior față de alte femei, le va vorbi de rău, le va eticheta și va generaliza, oricât va educa băiatul să respecte femeia, aceasta nu va avea cum. Exemplul este deja concludent! Astfel că, mame de băieți, pe spiritul vostru se conturează umerii unei societăți, iar pe ai mamelor de fete, sufletul ei. Împreună, mame de băieți și fete, dăm valoarea societății în ansamblu!

În fiecare din noi sunt destui îngeri care să ne salveze și destui demoni care să ne înghită!

1458557_776994668982531_350412006_n

 

De nimic nu îmi este mai dor, cum îmi este de firesc, umanitate și bunătate! Bunătatea aia caldă, a inimii curate, deschide, neivadată de frustrări, temeri și complexe.

Paradoxul timpurilor în care trăim este că deși oamenii pretind că au nevoie unii de alții, că vor să fie iubiți, se închid în ei, resping iubirea și croșetează din propriile lor iluzii, lumi în care nimeni nu poate pătrunde. Cumva, nu politica, nu societatea, nu progresismul este cel care ne desparte, ci inima noastră! Ea este singura care poate face separarea și distincția clară dintre bine și rău, ură și iubire, loialitate sau trădare! O linie, asemeni unui ax al Pământului, care ar trebui să ne treacă prin inimi, ale noastre ale fiecăruia și apoi ale tururor, în orice colțișor de lume ar fi! Această linie, nu trebuie să ne treacă prin inimi ca să ne despartă pe longitudinea și latitudinea omenirii, sufletului, spiritului ci, să ne unească pe toate coordonatele umane!

Nu cred în răutate deplină, cum nu cred în bunătate deplină! În fiecare din noi sunt destui îngeri care să ne salveze și destui demoni care să ne înghită! De noi depinde însă, ce alegem să creștem în inimile noastre: îngerii sau demonii! și tot de noi depinde ce eliberăm apoi! Frumosul sau răul!

28 Mai – Elite Nights – Ediția 1: Bazele unei cariere din propria pasiune

59364421_364837567492959_7560804206756495360_n

Ce faceţi pe 28 Mai de la orele 19:00? Eu spun să daţi o fugă la Aula Universității Româno-Americană, Bd. Expoziției nr. 1B, sector 1, București şi să participaţi la un eveniment care are intrare liberă şi vine să vă prezinte altceva, o altă faţă a României şi a românilor, a faptului că se poate, iar soluţiile sunt la îndemâna oricui!

“Prezentări de circa 15 minute, sub forma unor pastile inspiraționale, susținute de oameni care, de cele mai multe ori, nu urcă pe astfel de scene. Exemplele lor merită promovate, deoarece și-au construit cariere din propriile pasiuni sau și-au descoperit forța lăuntrică de a rezolva anumite lacune ale societății.”

Vezi despre cine este vorba, dar și cum îți poți rezerva un loc în sală, pe pagina evenimentului, AICI!

Schimbarea are ca principiu respectarea demnităţii umane! România este una!

Privind în jur, citind ştirile din ţară, constat oarecum cu emoţie şi bucurie aş spune, că în sfârşit, românii au înţeles că este nevoie de ei toţi pentru a se putea realiza adevărata schimbare.
În acelaşi timp, aş adăuga faptul că schimbările trebuie să survină fără aroganţe, fără vulgarităţi şi nesimţire. Nu este nevoie să escaladăm alţi oameni şi să insultăm alte opţiuni politice pentru a dovedi că trebuie să facem ceva util şi real pentru România!

Schimbarea se face prin înţelepciune, bun simţ şi prezentarea soluţiilor.

Nu putem schimba ceva dacă prin comportamentul nostru exprimăm aceeiaşi atitudine făţarnică, arogantă şi lipsită de înţelegere şi respect faţă de români…bătrâni, tineri, intelectuali sau fără educaţie! Schimbarea se face doar respectând neamul românesc în totalitatea şi unanimitatea sa! altfel, nu se poate realiza schimbarea!
Chiar dacă schimbarea se va produce aşa cum toţi ne-o dorim, va trebui să înţelegem încă de pe acum faptul că vom avea ca naţiune o mare provocare şi anume, integrarea acestor actegorii de oameni care practic au fost lipsiţi de educaţie, perspective şi şanse!
Am văzut imagini de la mai multe mitinguri unde oamenii care reprezintă această pătură critică, dar şi fragilă în acelaşi timp, formată fiind nu doar din persoane care pot reacţiona ci şi din bătrâni lipsiţi de orice alternative, au fost huiduiţi, insultaţi, asaltaţi. Într-una din scene, printre cei prezenţi era un bătrânel care tremura din toate încheieturile sale şi consider că mânia şi revolta nu înspre aceşti oameni trebuie îndreptată ci înspre cei care trebuiesc schimbaţi.

Trebuie să se înţeleagă că în această ţară de după 89 există aomeni care au fost abandonaţi de către toţi: societate, politic, familie! Oameni obligaţi să trăiască de pe o zi pe alta, sub limita oricărei subzistenţe şi a oricărei demnităţi umane! Este greu de înţeles sau concepput, ştiu, dar ei există, iar uneori, lipsurile te aduc aici. Ei nu trebuiesc pedepsiţi şi de cei care doresc schimbarea! ei trebuiesc sprijiniţi, ajutaţi şi respectaţi! La urma urmei, de asta ne dorim şi aceste schimbări, nu? Să avem cu toţii şanse egale şi respect!

Partidele politice de la guvernare nu au câștigat doar pentru că acești oameni i-au votat ci și pentru că mulţi dintre cei cu educaţie, perspective şi şanse, au ales SĂ NU VOTEZE, iar dacă vrem ca pe viitor lucrurile să se schimbe în bine, am putea începe să privim cu toții în această oglindă a realităţilor acestor zile şi să încercăm să nu repetăm greşelile celor ce trebuiesc schimbaţi şi a susţinătorilor lor. 

Schimbarea are ca principiu respectarea demnităţii umane, a libertăţii, egalităţii, solidarităţii şi fraternităţii! Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Şi poate totuşi, frumuseţea este o chestie care ţine de interior şi nu de exterior

184b545e808af2fee7e24cc95f30d5f3

Şi poate totuşi, frumuseţea este o chestie care indiferent cum aţi descrie-o voi, ţine de interior şi nu de exterior. Deşi, da, mulţi mă combat, dar eu nu mă las intimidată. Feminitatea este calitatea care ţine de caracter, de personalitate, de arta emoţională, de faptul că o femeie a ajuns într-un punct în care se cunoaşte foarte bine, ştie ce vrea şi cine este. Are stil! Stilul său propriu care o defineşte. Tocmai pentru că ea ştie care linii o conturează cel mai bine. În tot şi toate. Nu doar în vestimentaţie! Când te apropii de tine însăţi, frumuseţea se exteriorizează şi luminează!