Acordul de la Doha poate fi un motiv al eșecului din Afganistan

Zilele trecute am scris un articol despre ipocrizia maximă a Occidentului în fața evenimentelor din Afganistan, despre modul aproape firesc prin care talibanii au preluat puterea pătrunzând în toate orașele țării fără să se confrunte cu nici un pic de rezistență din partea armatei afgane, dar am lansat spre final o întrebare:

„De ce s-a permis invadarea Afganistanului de către talibani? Răspunsul este cel care dezleagă toată situația și îl vom afla dacă nu foarte curând, în următorii ani, când interesele reale ale occidentalilor în această situație vor ieși la iveală sub o formă sau alta.”

Fără a fi un prea mare analist, stând doar și punând cap la cap niște informații care apar și în presă, deci nu sunt ascunse, am realizat că eșecul, sau intrarea liberă a talibanilor în Afganistan s-a datorat acordului istoric semnat la Doha în februarie 2020.

Cei care nu știați de acest acord, vă las mai jos câteva detalii:

„Statele Unite şi talibanii afgani au semnat la Doha un acord istoric care deschide calea pentru o retragerea totală a soldaţilor americani din Afganistan şi pentru negocieri de pace interafgane după 18 ani de război, relatează AFP.

Negociatorul american Zalmay Khalilzad şi liderul politic al talibanilor Abdul Ghani Baradar au semnat textul acordului şi şi-au strâns mâna, pe fondul aplauzelor celor prezenţi, dintre care unii au strigat ”Allah Akbar (Dumnezeu este cel mai mare)”.

Acordul negociat timp de un an şi jumătate în Qatar a fost semnat de principalii negociatori ai celor două părţi, Zalmay Khalilzad, de partea americană, şi de liderul politic al insurgenţilor afgani, Abdul Ghani Baradar, în prezenţa secretarului de stat american Mike Pompeo .

Americanii sunt de acord să înceapă imediat o retragere treptată a trupelor lor, pentru a se ajunge de la aproximativ 13.000 de soldaţi la 8.600 în termen de 135 de zile.

În principiu, un calendar prevede retragerea totală a tuturor forţelor străine din Afganistan ”în termen de 14 luni de la semnarea acordului”, potrivit textului acordului.

Plecarea lor este însă legată de respectarea de către talibani a angajamentele lor de securitate şi de progresele în viitoarele negocieri interafgane, potrivit unor înalţi oficiali americani.

În schimbul acestei cereri-cheie, talibanii angajează să interzică orice act de terorism din teritoriile pe care le controlează şi să iniţieze negocieri reale cu guvernul de la Kabul cu care au refuzat să discute până acum.

Aceste negocieri sunt programate să înceapă până la 10 martie, conform acordului, probabil la Oslo.

”Dacă talibanii nu îşi respectă angajamentele, ei îşi vor pierde şansa de a se discuta cu ceilalţi afgani şi de a delibera asupra viitorului ţării lor”, a subliniat şeful Pentagonului Mark Esper, care s-a aflat la Kabul pentru a semna o declaraţie comună cu guvernul afgan.

“Statele Unite nu vor ezita să anuleze acordul”, a avertizat el.

Talibanii au dat asigurări că îşi vor respecta angajamentele.”

(Sursa: Reuters)

De ce la Doha? La Doha (Qatar) există un birou politic al talibanilor, acceptat și recunoscut chiar de SUA. S-a ales acolo, pentru că este departe de amploarea evenimentelor și a războiului.

De ce acest acord a dus la preluarea puterii de către talibani? Probabil pentru că, în regiune, el a fost privit de către guvernul afgan și locuitori, ca un acord al preluării puterii. Acordul specifică printre altele, faptul că talibanii au dreptul să decidă soarta țării lor. Pot lua anumite decizii la nivel politic, cu mențiunea că vor trebui să respecte anumite puncte cheie ale acordului: drepturile și libertățile cetățenilor afgani!

Tot în acord s-a bătut palma pentru predarea puterii contra păcii și eliberării a 5000 de deținuți din rândul talibanilor, dar nu doar, printre ei fiind și câțiva membri Al Qaeda.

În cursul zilei de ieri, câteva femei activiste au ieșit de asemenea pe stradă să ceară talibanilor dreptul la educație, la muncă și la libertate. Spre fericirea lor și a noastră, nu au fost ridicate, bruscate sau ucise.

Astăzi, Afganistanul ar trebui să serbeze independența țării față de stăpânirea colonială britanică astfel că, sute de afgani au ignorat talibanii, ieșind pe stradă fluturând drapelul țării și scandând: „Trăiască Afganistanul”.  Televiziunea de stat relatează că au fost împușcături, dar nu se știe dacă există victime.

În ciuda anumitor compromisuri pe care talibanii le fac, mai mult de ochii presei, ai lumii și ai faptului că „interesul poartă fesul” cum se spune la noi, aceștia își continuă „vânătoarea de vărjitoare” din rândul celor care au colaborat cu SUA sau NATO, anumiți polițiști, militari și judecători.

Americanii le-au cerut talibanilor să își respecte promisiunile de la Doha și să permită o evacuare fără probleme a personalului și a colaboratorilor. Ieri, SUA anunța o înțelegere cu talibanii privind un coridor spre aeroportul din Kabul

ACTUALIZARE MIERCURI, 18 AUGUST, 08.45 Talibanii sunt „pregătiţi să protejeze” accesul către aeroportul din Kabul pentru civilii evacuaţi de americani, a declarat marţi consilierul preşedintelui american pentru securitate naţională, Jake Sullivan.

Mii de americani care trăiesc în Afganistan şi afgani care i-au ajutat pe occidentali vor să părăsească ţara de teama represaliilor talibanilor, dar sunt încă blocaţi în afara aeroportului în zone controlate de insurgenţi.

Până acum, armata SUA a evacuat peste 3.200 de persoane din Afganistan, în special personalul american, cu ajutorul unor avioane militare, a declarat marţi un oficial de la Casa Albă, sub rezerva anonimatului, potrivit AFP.

În afară de aceste 3.200 de persoane, aproape 2.000 de refugiaţi afgani au fost evacuaţi spre Statele Unite, a precizat oficialul citat.

Insurgenţii au comunicat Statelor Unite „că sunt gata să protejeze transportul în siguranţă al civililor către aeroport şi intenţionăm să îi facem să respecte acest angajament”, a dat asigurări responsabilul american, în cadrul unei conferinţe de presă la Casa Albă, potrivit AFP, preluată de Agerpres.

Cu toate acestea, el a făcut referire la unele informaţii potrivit cărora oameni ar fi fost  întiorși din drum, bătuți, sau chiar biciuți, în drum spre aeroport.

Dacă zilele trecute eram într-o ceață totală referitor la aceste evenimente, neînțelegând de ce au reușit talibanii să preia atât de ușor puterea, acum, după ce am înțeles acest aspect, nebuloasele sunt și mai multe, iar întrebările se reiau.

De ce s-a permis invadarea Afganistanului de către talibani, iar dacă a existat un acord, de ce există toată această mascaradă emoțională? Ce se urmărește de fapt prin predarea puterii la Doha și prin acordul recent dintre UE și talibani?

Iată, că în loc să ne limpezim imaginea, aceasta devine și mai blurată și confuză, iar întrebările se tot adaugă! Rămânem în „emisie” și urmărim firul evenimentelor, sperând că de undeva, cumva, se va scurge o informație logică a tot ceea ce  urmărim șocați și neputincioși!

(Corespondent în Orient, Ramona-Sandrina)

Vreți ca femeile afgane să fie libere? Nu le dați jos doar burka ci oferiți-le libertate si perspectivă!

Credit Art: Shamsia Hassani, Afganistan

“În Afganistan domnește frica printre femei!”

Femeile afgane și arabe nu se tem! Ele sunt spirite mult mai libere decât multe dintre noi. Ele știu că nu veșmintele sunt ceea ce ele reprezintă, ci ele însele. Ele luptă pentru credința lor de libertate și mor pentru ea. Sunt frumoase, creative ș extraordinar de puternice!!!Ele știu cum arată viața acolo unde s-au născut și știu și ce e moartea în numele onoarei. Sunt mai puternice decât 90% din noi, dar ele nu au alternative. Nu frica le încorsetează și le ucide, ci lipsa de alternative și perspective!

De fapt, asta ține lumea arabă pe loc. Occidentul trasează limite si granițe oamenilor care fără aceste granițe, poate ar deveni un exemplu de frumos și excelență!Granițele sunt niște închisori, iar tradiționalismul este o altă închisoare! Între aceste ziduri sunt ele…femeile și copiii! Asta este drama reală!

Vreți ca ele să fie libere? Nu le dați jos doar burka ci oferiți-le libertate si perspectivă!

În Afganistanul negru, niciodată nu a fost prea alb!

Credit Art: Shamsia Hassani, Afganistan

Sfânta Ipocrizie domnește pe facebook. Și nu doar, evident. Pe tot netul, în toată presa și media care vuiește gol a lozinci fără conținut.

Toți postează în numele binecuvântatului Like, suferința femeilor afgane. Cu poza de rigoare, în burka.

Unde ați fost până acum, dragilor? Scuza secolului: “Nu scriu și nu militez doar pe facebook ! Really? Dar tocmai acum te-a luat militatul în acest spațiu virtual! De ce scrii acum, atunci? Le ajută mai mult?”. Evident că nu, dar vă ajută pe voi la mărirea imaginii. Patetici!

Femeile afgane, dar nu doar, au avut mereu un strigăt către lumea occidentală, au cerut mereu ajutorul. Au militat, au fost ucise pentru activitatea lor, dar nimeni nu a scris un cuvânt despre asta. Nimeni nu le-a dat strigătul disperat de ajutor mai departe.

Occidentul, la fel precum talibanii le-a îmbrăcat mereu in “burka” nepăsării, întorcându-le spatele. Poate câteva organizații ce au mai făcut valuri. Prea mici si prea puține.

În Afganistanul negru, niciodată nu a fost prea alb!

Femeile au trăit mereu în burka, teroare, violuri, sclavie și ucise pentru te miri ce mică bucurie și-ar fi permis. Nu e nou pentru ele. Sunt femei puternice, frumoase și mai libere în spiritul lor ca multe altele, dar, singure nu vor reuși să se elibereze. Pe lângă atrocitățile de care se face Occidentul vinovat, tăcerea în aceste aspecte legate de dreptul si libertatea femeii este un alt fel de a apăsa mâna călăului pe gâtul victimei.Deci, unde ați fost până acuma doamnelor și domnilor? Mulți râdeați că femeia arabă e mai ieftină decât o cămilă, că își merită soarta – de parcă e cineva vinovat de locul și religia in care se naște. Ați devenit brusc înțelegători și activiști. Mare e ipocrizia! Dezbrăcati-vă de ea și fiți reali. Așa, le veți ajuta mult mai mult! Iar unde nu cunoașteți, nu săriți să judecați, ci stați și înțelegeți!

Oh, frumoasă Aadab

Oh, frumoasă Aadab
soarele nostru s-a prăvălit
ca o piatră pe care fratele nostru, Baseer
o arunca până departe, iar noi o căutam
de mâine, pe cerul Afganistanului
va răsări o minge mare de foc negru,
precum hainele noastre și tăcerea îngerilor!

De mâine, noi nu mai existăm, Aadab!
Suntem doar niște umbre sub care cresc vise
și femei bine ascunse de cei care vor să le taie aripile
Uite, sora mea, Aadab, luna, pe Spogmai
să ne bucurăm astăzi de ea, așa, libere,
deoarece de mâine, noi nu mai existăm
ne-au închis calea!

(căderea lui Aadab, Ramona Sandrina)

Serviciile secrete nu au anunțat nimic. Armatele lumii au dormit liniștite. Organizațiile de drepturile omului nu mai există.

Serviciile secrete nu au anunțat nimic. Armatele lumii au dormit liniștite. Organizațiile de drepturile omului nu mai există. Armata nu a ripostat. Americanii s-au retras. Lumea arabă nu se implică. Citind toate acestea ai impresia că acești talibani sunt mai ceva decât vântul care pătrunde pe neștiute și nu poate fi oprit. Mai ceva decât toate tehnologiile militare ale marilor puteri. Dar, doar pare! Ce este cu adevărat în spatele acestei cortine și în spatele acestei tăceri, este răspunsul a ce va fi să fie sau a fost acolo de fapt!

Personal, pe măsură ce mă documentez, citesc, discut, ascult discursuri vechi băgate sub preș, înțeleg că de fapt acolo se pregătește câmpul perfect pentru izbucnirea unui conflict mondial. Altă explicație plauzibilă pentru tăcerea tuturor serviciilor secrete…nu am!!!

Afganistanul negru și Occidentul ipocrit

Afganistanul a devenit mai mult decât oricând un loc al terorii. Astăzi, am văzut pe aeroportul din Kabul scene pe care nu le voi uita prea curând…imagini ale disperării crunte! Oameni care se înghesuiau pe aeroport către avionul speranței, oameni care se călcau la propriu în picioare, care s-au agățat de avion și care au murit, prăvălindu-se în gol de la înălțime. Alții au fost împușcați mortal în timp ce încercau să își salveze familiile, înghesuindu-se către scara avionului. Astăzi, au murit mai multe suflete, suflete care au sperat că vor avea șansa să poată ajunge într-un loc unde viața înseamnă și altceva decât război, teroare și jihad.

De azi, femeile nu mai au voie să muncească, să meargă la coafor sau să se educe. Multe deja au fost luate cu forța de forțele talibane, iar unele au fost alese de mirese. Miresele morții și ale disperării!

Un salon din Kabul obligat să șteargă imaginile femeilor de pe pereți…

În acest timp, ziarele scriu știri, redau imagini, politicienii dau din colț în colț, iar unii reprezentanți ai marilor guverne dau declarații halucinante despre „succesul trupelor în Afganistan”. Probabil din fotoliile lor mari, din siguranța locului unde s-au născut, departe de haosul pe care l-au creat, așa se vede Afganistanul: un succes!

Mulți își dau cu părerea despre bărbații afgani, despre femei, despre barbari, dar foarte puțini sunt cei care cunosc istoria locurilor și evenimentele derulate de după 11 septembrie încununate cu moartea lui Osama bin Laden. În fapt, problema pe care o vedem noi acum se datorează și a ceea ce s-a întâmplat atunci, dar nu doar.

Taibanii promiteau reinstaurarea securităţii şi păcii în zonele paştune din Pakistan şi Afganistan, dar şi impunerea versiunii lor austere de Şaria sau legea islamică.  

Studenţii (traducerea cuvântului taliban) au început să cucerească puterea pornind din sud-vestul Pakistanului, în septembrie 1995 capturând provincia Herat de la graniţa cu Iranul, ca în 1996 să preia controlul asupra capitalei Kabul, unde l-au înlăturat de la putere pe preşedintele Burhanuddin Rabbani -unul din părinţii fondatori ai mujahedinilor care au format rezistenţa contra sovieticilor.  

În anul 1998, talibanii controlau aproape 90% din Afganistan.  Sătui de excesele mujahedinilor şi de încleştările interne, o mare parte din afgani i-au primit cu braţele deschise pe talibani. Aceştia s-au bucurat la început de o popularitate câştigată prin prisma succeselor repurtate în privinţa diminuării corupţiei, infracţionalităţii şi securizării drumurilor şi arterelor de comerţ. Dar, pe de alte parte, ei au introdus pedepsele şi execuţiile publice în acord cu şaria pentru adulteri, criminali şi hoţi. Bărbaţii au fost obligaţi să poarte barbă iar femeile burka, care le acoperă din cap până în picioare. Totodată, erau interzise televiziunea, cinematografele,muzica iar fetele nu mai puteau merge la şcoală după 10 ani.   În cei cinci ani cât s-au aflat la conducere, talibanii au fost acuzaţi de abuzuri asupra drepturilor omului şi artefactelor culturale.

Unii spun că talibanii sau „studenţii” în limba paştu, s-au grupat la începutul anilor 1990 în nordul Pakistanului, după retragerea trupelor sovietice din Afganistan. Se crede că mişcarea predominant paştună a luat naştere la seminariile religioase care se ţineau în Pakistan cu ajutorul finanţării Arabiei Saudite şi unde se predica o line dură a islamului sunit, dar din discursul lui Pervez Musharraf, reiese mult mai aproape de adevăr cine sunt talibanii și cum au ajuns ei ceea ce au devenit astăzi.

Statele Unite si Pakistanul au participat la “jihadul” impotriva trupelor sovietice in Afghanistan, in timpul razboiul din anii ’80, a declarat, la Washington, fostul presedinte pakistanez Pervez Musharraf, citat de RIA Novosti.

“Intre 1979 si pana in 1989, am lansat jihadul impotriva trupelor sovietice. Spun noi pentru ca era vorba despre Statele Unite si Pakistan. Calific acest razboi drept jihad pentru ca am dorit sa implicam mujahedini din toata lumea” in lupta impotriva Armatei Rosii, a precizat el.

“De asemenea, am antrenat si inarmat pe teritoriul nostru talibani, inainte de a-i trimite in Afghanistan”, a adaugat fostul presedinte.

Rezultatul acestui “jihad” este cunoscut astazi de intreaga lume: Mujahedinii au “importat” ideile wahhabismului si, dupa ce talibanii au ajuns la putere, in 1996, Afghanistanul a devenit un centru al terorismului.

Acum, Statele Unite culeg in Afghanistan si in Pakistan fructele politicii de sustinere a mujahedinilor in perioada Razboiului Rece, fapt recunoscut si de oficiali americani, printre care si Secretarul de Stat Hillary Clinton, a comentat el.

Aceasta este prima interventie a lui Pervez Musharraf in fata publicului american din momentul in care si-a dat demisia. Pentru a evita o procedura de destituire, el a renuntat la functie in august 2008, dupa care s-a exilat la Londra.”

(Sursa: hotnews)

Cine sunt talibanii știm sau putem vedea, dar cum au ajuns în această ipostază „fericită” pentru ei, vom afla în viitor cu siguranță. Până atunci avem cele două prezentări ale talibanilor și putem deduce 100% că talibanii nu puteau deveni o foță fără să fie înarmați și pregătiți militar! Nici nu puteau exista sau supraviețui pe timpul celor 20 de ani de staționare a trupelor americane și a aliaților, dacă nu ar fi existat interese și compromis. De ce interese? Deoarece altfel nu înțeleg cum, în 20 de ani, SUA nu a reușit să șteargă de pa fața pământului niște militanți islamiști care nu aveau nici 10% din pregătirea lor militară?!

Cu banii pompați în trupele staționare și activitatea din Afganistan, SUA ar fi putut rade Afganistanul de tot și ridica de la zero. Plus probabil alte două țări mai mici și câteva armate sofisticate care să lupte împotriva terorismului!

ÎN „Adevărul” am citit astăzi unul din cele mai bune articole, dacă pot să numesc așa un strigăt extraordinar de uman, corect pus în pagină și vertical, care ne îndeamnă la a gândi corect asupra evenimentelor din Afganistan. Petre M. Iancu este singurul jurnalist care a pus degetul pe rană și a avut curajul de a reda adevăratele probleme de acolo și din politica occidentală, o politică a filistinismului, a ipocrizieicrase și iresponsabile.

Articolul distinsului Petre M. Iancu este aproape perfect acest articol, până la faza cu americanii care nu au avut nimic de câștigat din Afganistanul “sărac”. O fi sărac pentru afgani și cei care nu au acces la toate datele, dar nici o țară nu stationează 20 de ani intr-un loc de unde nu are de câstigat ceva. Nu e opiumul, deși și acesta a fost oricât ne învârtim după deget. Cine sunt talibanii? Foștii mujaedini pe care SUA i-a înarmat și ajutat să lupte.

Mai mult de atât nu are rost să se spună în acest genocid al umanității. În comparație cu alții eu nu am nici cea mai mică îndoială de faptul că totul s-a știut dinainteși că, serviciile secrete nu au fost străine de ce urma să fie. Doar niște naivi pot crede asta. Și totuși, cunoscând consecințele, au permis invadarea țării de islamiștii radicali. Nu, nu sunt printre cei care cred că armata nu a vrut să răspundă atacurilor talibane și nici printre cei care cred că oamenii și-au dorit să ajungă din nou în Evul Mediu. Nu cred asta, deoarece sunt una din persoanele care trăiește în lumea arabă și vede cum oamenii își doresc schimbare, drepturi și o viață liniștită.

Organizațiile pentru apărarea drepturilor omului tac! Sunt absente total! De ce? Afganii și femeile afgane nu merită deloc atenția dumneavoastră? Ei nu sunt oameni care să aibă dreptul la viață și demnitate?

Mulți se întreabă și judecă faptul că la aeroport sunt mai mulți bărbați decât femei sau copii. De ce? Deoarece acestora li s-a facilitat evacuarea, țintele talibanilor fiind cu precădere jurnaliştii, judecătorii și activiştii pentru pace. Femeile în poziţii de putere sau activiste vor fi vânate de asemenea, iar acolo unde nu vor fi găsite, familiile lor vor suferi torturi de nedescris și moartea în ultimă fază. Dar nu înainte de a plăti pentru că au fost „răi credincioși”!

Marile puteri fac doar valuri, transmit mesaje și se șterg pe mâini, iar oamenii rămân în lagărul morții. Cândva am trăit un Auschwitz și ne-am promis cu toții că nu vom mai permite să existe altul. Iată-l! Un lagăr de concentrare mai mare, unde oamenii nu mor doar torturați, violați ci și spiritual, moral, sufletește! Un lagăr în care femeile nu mai au nici un drept și în care vor fi doar o bucată de carne, uneori chiar mai puțin valoroasă decât viața unei cămile sau a unei oi.

Celor aproximativ 85.000 de talibani li s-a permis tacit de către toți să preia o țară!

Acum…

Întrebarea esențială este însă aceasta: De ce s-a permis invadarea Afganistanului de către talibani?

Răspunsul este cel care dezleagă toată situația și îl vom afla dacă nu foarte curând, în următorii ani, când interesele reale ale occidentalilor în această situație vor ieși la iveală sub o formă sau alta. Primăveri arabe nu vor mai fi, dar se pot naște cimitire de națiuni. Haosul este o tactică de luptă și fără să vreau îmi amintesc de „Anticarul din Kabul”, “Vânătorii de zmeie”, “Splendida cetate a celor o mie de sori” și nu pot să nu mă gândesc la schimbările radicale care au loc acolo chiar în momentul în care eu scriu aceste rânduri. Nu pot să nu mâ gândesc cu groază și tristețe la câte vieți atârnă în deznădejde și disperare în Afganistanul fricii!

S-a ucis o națiune, vise, o cultură, o țară! Ce vedem acum este un priveghi a unor destine care au avut neșansa de a se naște pe niște tărâmuri măcinate de lupte și războaie, un tărâm al spaimelor nesfârșite, un tărâm unde încă se construiesc și conduc cuiburi teroriste de șerpi.

Dumnezeu să îi aibă în grija Sa, deoarece lumea le-a întors spatele! Oamenii știu doar judeca lumile care le sunt străine și știu închide ușile în fața celor care le bat la poartă pentru a se salva! Dumnezeu să ne apere de război, deoarece iată, avem imaginea clară a cât de singure sunt națiunile neimportante în fața unei întregi lumi!

Cortina a căzut ca o ghilotină peste Afganistan, iar marile puteri aplaudă din umbra sălii!