Gânduri de adormit mițura…

a53b3c5bad6a02ac24bb0dd7d0e136f5

Uneori, sufletele noastre obosesc. În ele se așterne un fel de înserare, un întuneric. Câteodată, el devine gros și de nepătruns. Și totuși, numai nouă ne este la îndemână să reaprindem lumina. Aninați de umărul întunericului propria lumină! Puneți-o sus pe cer și lăsați-o să strălucească! Oricât de întunecat va fi, întotdeauna veți găsi un luminiș prin care să treceți și să ajungeți la voi.

Noapte bună! Tisbah ala Kheir!

©Bună, Baby! – Cale de mijloc nu este!

11953141_1200088630006464_7552795974825551676_n

În viață, nu trebuie niciodată să fugim de bătăliile pe care trebuie să le purtăm cu noi și înlăuntrul nostru, deoarece așa, nu ne vom înfrânge niciodată temerile! Ele se vor întoarce mereu și ne vor măcina pe interior! Ori le învingi, ori te înving! Cale de mijloc nu este!

Pe unii îi doare la bască, pe alții în cot, iar pe unii la inimă!

1533883_823957284286269_1952907809_n

Pe unii îi doare la bască, pe alții în cot, iar pe unii la inimă! Pe cei din urmă nu îi aude nimeni. Inima nu e la vedere. Ca să o auzi trebuie să ai capul așezat pe pieptul acela în care uneori se dezlănțuie infernul durerii. Dar cine să îl vadă? Pe chip domnește un zâmbet larg și nimic mai mult. În inimă, plâng ochii. Să le auzi clipirea, ține-mă în brațe!

Ramona-Sandrina, 2014, Hanul Poveștilor

Prejudecățile

e2cac93aa2bddcfd12fb7dec3107dd38

A avea prejudecăți, în cea mai mare parte este mult mai grav decât a minți deliberat! Prejudecățile nasc monștri! În noi și în societate! Și ne orbesc, mai mult decât orice altceva, închizându-ne ușile către sufletul și oamenii de lângă noi! Atâta timp cât trecem oamenii prin prisma propiilor prejudecâți, nu avem cum să îi cunoaștem pe ei așa cum sunt. Doar pe noi, frustrările și temerile noastre! – Ramona Sandrina