Noapte bună! Tisbah ala Kheir!

37609450_889975234519596_965213128621031424_n58410578_354611805256352_2649429192689691166_n

Alexandria a adormit mângâiată de o toamnă prematură. Mediterana vălurește încet, așteptându-și faraonii să coboare dodată cu RA. E atâta liniște, încât pare că aș fi acasă, în curte, pe trepte, ascultând foșnetul frunzelor de nuc, greierii și țârâitul lăcustelor. Aud greierii și aici. Probabil cea mai neașteptată legătură, care sărută dorul pe inimă. Palmierii foșnesc și ei, culegând norii, ca într-o pensulă magică. Iarc cerul se înroșește în obraji. Zeii egipteni, coboară în sfârșit în apele mării. Departe, câteva bărci încă mai plutesc. Ce lumi amestecate în sufletul meu. Departe, văd din când în când, femeia aceea frumoasă, îmbrăcată în Ie, poale și opinci. Îmi face din mână și mă cheamă acasă: „Haida, Ramonă! Haida!”, iar eu aș zbura. Dar îi fac din mână și îi spun: „Curând, Românie, curând!”. Și o strâng în trei culori în jurul fiecărei respirații!

Noapte bună! Tisbah ala Kheir!

Noapte bună! Tisbah ala khair!

45651597572_71c48bb1ce_o

Zeii s-au prăvălit în adâncurile Mediteranei. Valurile înspumate, se aruncă în față și în spate, sărutând nisipurile fine ale Alexandriei și mângâind visele oamenilor. Pe mal, un gând uitat deasupra căruia, briza își țese poveștile. Din alte vieți parcă. Atât de departe. Iar soarele se ascunde după norii unei seri cuminți…

Noapte bună! Tisbah ala khair!

Aşa arată Alexandria când se odihneşte

Aşa arată Alexandria când se odihneşte cu sufletul pe mătasea voalului Zeiţei Noapte. Licurici de lumină ies şi presară în calea noastră luminiţe vioaie, pline de viaţă şi culoare. Ne ghidează către terase, plaje sau străduţe unde ne plimbăm paşii înainte de a adormi şi noi. O ploaie de lumini, de oameni care umple oraşul de emoţii. Ce ar fi un oraş fără oamenii ei, fără maşini şi sunetele specifice? Un loc gol, ca o oază departe din deşert unde s-ar auzi doar răsuflarea vântului şi ai simţi doar miresmele nisipului. Dar mie mi-e dragă Alexandria…pentru că e mai vie decât viaţa însăşi!

Ce noapte frumoasă…

Alexandria a adormit…

alex

Alexandria a adormit. Au adormit şi gândurile mele împărştiate parcă peste prea multă lume. Uneori mă simt de parcă mă întinde cineva peste pra mult cer, nori, gânduri, ape, lumi. simt că mă rup. dar e bine când mă adun. aşa, ca un puzzle împrăştiat. De ici, de colo. Mă pun la loc cu grijă, să nu îmi scape vreo piesă. Nu s-ar lipi gândurile. Visele. nu m-aş mai agăţa de stele cu dor. Aş putea încerca zborul într-o aripă, dar nu e la fel. În Alexandria au adormit şi zeii. Cam supăraţi. Mohorâţi. Când ei sunt trişti, în Alexandria plouă. Cu vise frânte parcă. pentru că e tristă şi marea. Şi luminile. Doar culorile rămân ca un far să ne aducă înapoi la zâmbet şi visare. ce ar fi noaptea fără culoare? un întuneric în care ne-am rătăci până la sine!

Noapte bună…

Haideţi să magiem poveşti

4c2a65122947cac3ebc36dba8c578731

Eu şi fiica mea, când era ea mai mică, “magiam” poveşti şi împleteam vise din lâniţă fermecată. E bine să rămâi acolo, în căldura mirată şi dulce a magiilor magiate  care te fac să zâmbeşti întrebându-te dacă de fapt nu aia e lumea în care ar trebui mereu să ne oprim ca să ne tragem sufletul. Eu merg să împletesc vise!

Fie-vă noaptea lină şi “magiată” de somn curat!