Egiptul contra Coronavirus

Egiptul a fost deseori arătat cu degetul de către unele țări europene civilizate. A fost judecat și tras de urechi. Nedrept, evident. Dar așa socotesc cei mai și tari să procedeze pe vremuri bune. Egiptul a rărpuns mereu politicos, a dezmințit, dar a continuat lupta sa pentru creșterea economică, în turism, pentru diminuarea sărăciei, etc

Egiptul are 100 milioane de oameni. Președintele a anunțat că momentan are stoc pentru 3 luni de zile la bunuri de orice fel. Între timp, fabricile și fermele vor produce, prelucra, prepara necesarul pentru alte 3 luni de zile: paste făinoase, carne, pește, pui, etc, medicamente, produse de igienă, măști, combinezoane și chiar spitale și clinici dacă mai este necesar!
 
Azi, Egiptul a primit felicitări din partea ministrului Angliei (asta chiar este de luat în seamă după cât ne-au bălăcărit englezii) că a gestionat perfect criza! Și un imunolog din Belgia (care se ocupa de SARS) a spus că Egiptul e singura țară care deține controlul cel mai bine.

Mesajul Președintelui a fost unul Uman și Clar:

„Nu ne interesează pierderile de bani, ci să nu avem pierderi umane! Oamenii sunt mai importanți pentru Egipt”

Și sunt! Toate măsurile luate, dovedesc acest lucru!

De când a început această nebunie, Egiptul este un exemplu. Au luat măsuri de la primele cazuri:

  • Au închis granițele, aeroporturile, muzeele, cinematografele, bisericile, moscheele și au ridicat spitale în 3 zile, deoarece au înțeles că nu trebuie să fie luați pe nepregătite.
  • Au ridicat oamenii străzii și le-au oferit spațiu de locuit!
  • Au măști, fac teste și deschid zilnic 3-5 centre unde te poți teste GRATUIT!
  • Au numere deschise unde poți suna să denunți cazuri de coronavirus, unde să denunți grupurile de oameni, cafenelele care nu respectă legea sau specula de prețuri!
  • Copiii fac școala online, iar oamenii muncesc de acasă.
  • Ca să li se faciliteze munca online, guvernul a oferit în plus tot Gratuit, 100Mb.
  • Majoritatea băncilor au înghețat ratele, iar salariile sunt plătite de angajatori pe perioada carantinei.
  • Grupuri de tineri opresc circulația și oferă pliante pentru a informa
  • TOATE magazinele, indiferent de ceea ce vând (inclsuiv medicamente, mănuși, produse de igienă, detergenți, alimente, legume, etc) fac livrări la domiciliu fără limită de sumă!

Toate străzile sunt dezinfectate, iar guvernatorii patrulează mereu pentru a informa și conștientiza populația!

Câteva din Mega proiectele Egiptului, majoritatea finalizate!

De vorbă cu Egiptul

82021588_120381236123245_4425124347169996800_o

Nu știu cum ne-am întâmplat eu și Alexandria mea, dar este una din cele mai frumoase experiențe și întâmplări ale mele. Îmi amintesc cu drag prima noastră întâlnire. Eu! Eu pe tărâmul lui Alexandru cel Mare, al Bibliotecii și Farului din Antichitate. Eu, pe urmele pașilor Cleopatrei care s-a născut și a domnit aici. Alexandria cea cântată de greci și de oamenii care și-au lăsat inima, dorurile și iubirea eternă, aici. Și e multă frumusețe în Alex. Dacă știi pune pasul inimii cu înțelepciune într-un loc, dincolo de forfota zilei, a problemelor cu care se confruntă o societate care încă trece prin schimbări majore, poți descoperi minuni aproape la tot pasul. Un spectacol fără egal în Alexandria , ni-l oferă gratuit și frumos, Mediterana. Mediterana care are zeci de culori, zeci de stări, care dansează înspumat peste gândurile și sufletul nostru. Care azi poate fi bosumflată, cernită, iar mâine poate străluci a azur, topaz, smarald și turcoaz fără seamăn. Bărcile sunt perlele de pe rochia sa frumoasă pe care le plimbă în sus și în jos, ca pe refrenul nesfârșit al unui cântec. Mi-e dragă Alexandria și îmi amintesc că era noapte când noi două ne-am întâlnit. Și am plâns de emoție când i-am văzut luminile în depărtare. Un joc de lumini pline de culoare. Când am intrat în Alexandria, pe șoseaua înspre casa care avea să devină ani de zile deja, casa mea, am oprit puțin. Am ieșit din mașină, am inspirat adânc și am știut că așa cum duc România în mine ca pe o rugăciune, așa voi purta în mine Alexandria și oamenii ei. Simt mereu gustul ei sărat nisipos, dar dulce, iar chemările vânzătorilor ambulanți, glausirle oamenilor, sunt clopotele de pe Biserica inimii mele. Un loc unde acum aud rugăciunile din moschee, care par uneori a fi cânt de îngeri, ca mai apoi, să aud clopotele Bisericilor și rugăciunile pe care le ridică toți credincioșii către Hristos. Și e frumos să vezi oamenii ieșind din lăcașe de cult, zâmbindu-și și mergând să își discute tristețile sau bucuriile la un ceai. Nu e urmă de dispreț a unuia faă de altul. E doar prietenie și un legământ care între ei s-a sudat de sute de ani, de când indiferent de rasă, culoare, religie, ei știu că trebuie să fie uniți, precum degetele de la o mână, deoarece doar așa, pot învinge și ridica o țară și pe ei înșiși. Dumnezeu e tare frumos aici…deoarece îl simți în aer, pe gene, în inimă, pe buze și îl rostești mereu: Ya Rab! Te iubesc, Alexandria mea…

Island of Miami Area, Alexandria, Egipt

(De vorbă cu Egiptul, Ramona Sandrina)

Foto: internet

©Sub zodia iubirii

piata

 

Când Lea și Mara au coborât din avion, o boare caldă le-a atins fața și umerii. Nu va uita niciodată valul acela de aer cald și mirosul din aer. Nu poate nici acum să îl descrie perfect. Mirosea a nisip și ape. Era ca și cum de la primul ei pas în Egipt, i se așternea în față o parte din povestea pe care avea să o trăiască. Zâmbi. Nici nu își amintiră cum ajunseră la hotel, apoi în pat. Adormiră buștean. A doua zi, ieșiră la plimbare. Pas cu pas, trecând podul peste Nil, ajunseră într-o piață locală. Publică. Ridică din sprâncene și rămase așa preț de câteva clipe. Nu ajungi mereu într-un asemenea loc. Oameni, zarzavaturi, animale libere, țipete, forfotă, apă murdară, iar pe ici-colo resturile aruncate pe sub tarabele improvizate. Mara ridică ochii negri spre Lea. Începu să râdă cu poftă. Lea o urmă. Scoase aparataul din geantă și făcu fotografii. După jumătate de oră, se simțea ca și cum ar fi revenit într-o lume din care nu a fost niciodată plecată. În toată nebunia aia, fiecare om și lucru avea un scop precis, un loc al său. Telefonul sună. Era Ibrahim. Urmau să se întâlnească după câteva zile pentru a discuta despre documentar. Într-o oră, trebuia să fie la hotel, deoarece un anume Ahmed, urma să le conducă la locuința lor. Lea venise mai devreme ca să se familiarizeze cu locurile, cu oamenii. Să intre în peisaj. Și nu îi păru rău. Chiar avea peisaje la discreție. Doar că, o luă foamea. În drum spre hotel, își luară o șaorma. Nu își închipuia niciodată că ar fi putut să îi placă. De acum, nu doar că îi plăcea, dar devenise numărul unu pe lista mâncărurilor ei favorite.

– Hai, Mara! Trebuie să mergem să ne vedem căsuța! Taxiii!
Un taxi galben opri, iar un omuleț zâmbitor întrebă:
– Madame, urcați?
Lea îi zâmbi, urcă și până la hotel îl ascultă pe șofer povestindu-i aproape toată viața lui.
(©Sub zodia iubirii, Ramona Sandrina)

O mică incursiune în lumea țesătorilor din Egipt

“Pentru fiica mea 3 piese realizate manual cu suport pentru sigiliu, fiind zestrea ei. Și nu uitați să scrieți numele ei” ..

Cu mult timp în urmă, în special la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, nici o fată nu s-a căsătorit fără acea zestre, care era socotită o mândrie. De-a lungul secolelor, covorul realizat manual a fost zestre pentru mândrie, în Persia, apoi  în Egipt. Familia miresei condiționa familia mirelui pentru a carpeta casa cu covoare realizate manual,  pe care să fie gravat numele, ca în exemplul de mai sus.

“Lână, mătase, bumbac,  fibră de palmier, in” .. Acesta este tot ce are nevoie pentru a începe să lucreze la producerea  covoarelor, care erau și sunt încă adevărate minunil artistice rafinate, inspirate și deosebite.

Activitatea de țesător de covoare manuale,  este una dintre cele mai vechi meserii cunoscute de om; ea a început cu epoca faraonică, cu mai bine de 5000 de ani î.e.n.. Dovezi au fost găsite în satul Hmamih Asyut, în  Valea Centrală, unde s-au descoperit modele de războaie de țesut pentru confecționarea covoarelor din in și bumbac,  două din materialele pentru care Egiptul a fost renumit în antichitate. Inul și firele de in erau comercializate și folosite din timpurile faraonilor, dar pe lângă acestea, s-au mai găsit și materiale din lână, fibră d epalmier, ierburi vopsite, etc

Vopsirea țesăturilor a apărut în Egipt în a 3-a dinastie faraonică, iar femeile erau cele care se îndeletniceau în mare parte cu producția de textile, lucru specificat și în textele lui Thutmose al III-lea. Ele apar și pe templele din Karnak și Luxor, fiind una din meseriile de bază practicate în aceste temple.

Țesutul manual a prosperat în epoca Mameluk și Saladin, când în Egipt au apărut adevărate fabrici, castele de țesut, care erau cândva foart prospere. Ele au apărut în mai multe zone ale Egiptului, răspândinsu-de ulterior cam peste tot. Se mai practică și în anumite școli, când copiii, încă de mici sunt inițiati în această meserie.

Cele mai populare covoare egiptene sunt „Qashqai” și „Shirazi”, ele fiind confecționate din lână, prin tehnica  Obison,  folositî la anumite tipuri de materiale folosite în covoarele handmade sau a portretelor, unde  sunt 4 tipuri de tehnici Obison egiptean, francez și chinezesc, de obicei multicolor. Egiptenii folosesc o gamă de tehnici foarte diversificată pentru obținerea produsului final.

„Lucrări de artă și fantezie .. Abilitatea de a gusta frumusețea culorilor și a simetriei”. Unul dintre cele mai importante elemente de muncă din industria textilă realizată manual, deoarece acestea depind de imaginația lucrătorului în producție, cslități dobândite de la o vârstă fragedă și formare continuă.

Gând peste zi

Uneori, ca să putem vedea soarele și albastrul cerului, trebuie să plonjăm adânc în sufletul nostru. Câteodată reușim, câteodată nu. Depinde cât de mari sunt golurile pe care trebuie să le străbatem.

O zi frumoasă vă doresc!

©De vorbă cu Egiptul

alex175534891_3134264909922150_4276998952424833024_n

Noapte liniștită vă doresc! Tisbah ala Kheir!

Briza a urcat încet de pe faldurile de mătase ale Mediteranei pe Cornișa Alexandriei, jucându-se prin părul fetelor ce își pierd dorurile în depărtare. Către alte lumi. Alte orașe. Acolo unde visele sunt libere precum păsările, iar ele pot alerga fără constrângeri. Apoi, vântul a început să alerge printre ramurile palmierilor și ale copacilor, răvășind câte o floare exotică și purtându-i petalele rănite pe trotuare unde oamenii se grăbesc să trăiască. Nu mai e timp. RA a coborât din nou în brațele Miresei sale Mediterana, în timp ce în Alexandria, noaptea își așterne stelel și luna pe cer. Nimic omenesc parcă. Totul rupt dintr-o legendă a vechilor faraoni și zei. Chiar și luminile colorate și strălucitoare. Calde și îmbietoare. În depărtare, pe nisipurile calde câteva suflete își fac culcuș în amintiri. O să adormim și noi, iubite. Poate din această sămânță de dor, într-o zi, va înflori viața.

(©De vorbă cu Egiptul, Ramona Sandrina)