Egiptul contra Coronavirus

Egiptul a fost deseori arătat cu degetul de către unele țări europene civilizate. A fost judecat și tras de urechi. Nedrept, evident. Dar așa socotesc cei mai și tari să procedeze pe vremuri bune. Egiptul a rărpuns mereu politicos, a dezmințit, dar a continuat lupta sa pentru creșterea economică, în turism, pentru diminuarea sărăciei, etc

Egiptul are 100 milioane de oameni. Președintele a anunțat că momentan are stoc pentru 3 luni de zile la bunuri de orice fel. Între timp, fabricile și fermele vor produce, prelucra, prepara necesarul pentru alte 3 luni de zile: paste făinoase, carne, pește, pui, etc, medicamente, produse de igienă, măști, combinezoane și chiar spitale și clinici dacă mai este necesar!
 
Azi, Egiptul a primit felicitări din partea ministrului Angliei (asta chiar este de luat în seamă după cât ne-au bălăcărit englezii) că a gestionat perfect criza! Și un imunolog din Belgia (care se ocupa de SARS) a spus că Egiptul e singura țară care deține controlul cel mai bine.

Mesajul Președintelui a fost unul Uman și Clar:

„Nu ne interesează pierderile de bani, ci să nu avem pierderi umane! Oamenii sunt mai importanți pentru Egipt”

Și sunt! Toate măsurile luate, dovedesc acest lucru!

De când a început această nebunie, Egiptul este un exemplu. Au luat măsuri de la primele cazuri:

  • Au închis granițele, aeroporturile, muzeele, cinematografele, bisericile, moscheele și au ridicat spitale în 3 zile, deoarece au înțeles că nu trebuie să fie luați pe nepregătite.
  • Au ridicat oamenii străzii și le-au oferit spațiu de locuit!
  • Au măști, fac teste și deschid zilnic 3-5 centre unde te poți teste GRATUIT!
  • Au numere deschise unde poți suna să denunți cazuri de coronavirus, unde să denunți grupurile de oameni, cafenelele care nu respectă legea sau specula de prețuri!
  • Copiii fac școala online, iar oamenii muncesc de acasă.
  • Ca să li se faciliteze munca online, guvernul a oferit în plus tot Gratuit, 100Mb.
  • Majoritatea băncilor au înghețat ratele, iar salariile sunt plătite de angajatori pe perioada carantinei.
  • Grupuri de tineri opresc circulația și oferă pliante pentru a informa
  • TOATE magazinele, indiferent de ceea ce vând (inclsuiv medicamente, mănuși, produse de igienă, detergenți, alimente, legume, etc) fac livrări la domiciliu fără limită de sumă!

Toate străzile sunt dezinfectate, iar guvernatorii patrulează mereu pentru a informa și conștientiza populația!

Câteva din Mega proiectele Egiptului, majoritatea finalizate!

De vorbă cu Egiptul

82021588_120381236123245_4425124347169996800_o

Nu știu cum ne-am întâmplat eu și Alexandria mea, dar este una din cele mai frumoase experiențe și întâmplări ale mele. Îmi amintesc cu drag prima noastră întâlnire. Eu! Eu pe tărâmul lui Alexandru cel Mare, al Bibliotecii și Farului din Antichitate. Eu, pe urmele pașilor Cleopatrei care s-a născut și a domnit aici. Alexandria cea cântată de greci și de oamenii care și-au lăsat inima, dorurile și iubirea eternă, aici. Și e multă frumusețe în Alex. Dacă știi pune pasul inimii cu înțelepciune într-un loc, dincolo de forfota zilei, a problemelor cu care se confruntă o societate care încă trece prin schimbări majore, poți descoperi minuni aproape la tot pasul. Un spectacol fără egal în Alexandria , ni-l oferă gratuit și frumos, Mediterana. Mediterana care are zeci de culori, zeci de stări, care dansează înspumat peste gândurile și sufletul nostru. Care azi poate fi bosumflată, cernită, iar mâine poate străluci a azur, topaz, smarald și turcoaz fără seamăn. Bărcile sunt perlele de pe rochia sa frumoasă pe care le plimbă în sus și în jos, ca pe refrenul nesfârșit al unui cântec. Mi-e dragă Alexandria și îmi amintesc că era noapte când noi două ne-am întâlnit. Și am plâns de emoție când i-am văzut luminile în depărtare. Un joc de lumini pline de culoare. Când am intrat în Alexandria, pe șoseaua înspre casa care avea să devină ani de zile deja, casa mea, am oprit puțin. Am ieșit din mașină, am inspirat adânc și am știut că așa cum duc România în mine ca pe o rugăciune, așa voi purta în mine Alexandria și oamenii ei. Simt mereu gustul ei sărat nisipos, dar dulce, iar chemările vânzătorilor ambulanți, glausirle oamenilor, sunt clopotele de pe Biserica inimii mele. Un loc unde acum aud rugăciunile din moschee, care par uneori a fi cânt de îngeri, ca mai apoi, să aud clopotele Bisericilor și rugăciunile pe care le ridică toți credincioșii către Hristos. Și e frumos să vezi oamenii ieșind din lăcașe de cult, zâmbindu-și și mergând să își discute tristețile sau bucuriile la un ceai. Nu e urmă de dispreț a unuia faă de altul. E doar prietenie și un legământ care între ei s-a sudat de sute de ani, de când indiferent de rasă, culoare, religie, ei știu că trebuie să fie uniți, precum degetele de la o mână, deoarece doar așa, pot învinge și ridica o țară și pe ei înșiși. Dumnezeu e tare frumos aici…deoarece îl simți în aer, pe gene, în inimă, pe buze și îl rostești mereu: Ya Rab! Te iubesc, Alexandria mea…

Island of Miami Area, Alexandria, Egipt

(De vorbă cu Egiptul, Ramona Sandrina)

Foto: internet

Călătorie în centrul ființei noastre

40397816_2340516902630292_1242032386552627200_n

 

Ora exactă a bunului simț, nu se ia nici după ureche, nici de pe net, așa cum, istoria, cultura, tradiția, cutumele religioase ale unei națiuni nu le înveți de pe wikipedia.

Înainte de a intra într-o țară, într-un lăcaș de cult, în miezul unei religii, al unei case, al unei familii, învățați să vă lăsați bocancii prejudecăților afară. Descălțați-vă picioarele minții și ale inimii de noroi! Curățați-le și spălați-le de ignoranță! Dacă nu înțelegeți, învățați să ascultați, să priviți, să tăceți! Tăcerea este un bun educator în viață!

Nu este o rușine să nu cunoști totul despre o națiune, istoria, religia și problemele lor de-a lungul timpului. Rușine este să dai drumul la taste și la gură, fără să fi minim documentat și informat despre ceea ce vorbești! Rușine este să jignești oamenii pentru că tu ești o ființă frustrată, crescută și educată în prejudecăți care nu te lasă să privești dincolo de propria ignoranță! Rușine este să ți se ofere ocazia de a cunoaște, iar tu so o refuzi spunând că știi!

Nu vizitați țări încercând să comparați, deoarece am mai spus o dată…fiecare națiunea s-a născut separat, în alte prilejuri geografice, morfologice, istorice, religioase, economice, sociale și nu avem cum să comparăm două entități distincte, chiar dacă asemănările par a exista! Nu avem de altfel, nici dreptul acesta!

Fiți oameni, tăceți și învățați să respectați și să iubiți diversitatea! Nu e greu! E nevoie doar de voință, bun simț și umanitate! Lăsați bunătate oriunde pășiți, deoarece toate călătoriile sunt despre noi înșine, mai mult decât despre alte locuri!

Când călătorim undeva, este ca și cum am călători în centrul pământului din conștiința și ființa noastră! Doar ajungând acolo, veți înțelege scopul călătoriei și a locurilor pe care le vizitați!

©Sub zodia iubirii

piata

 

Când Lea și Mara au coborât din avion, o boare caldă le-a atins fața și umerii. Nu va uita niciodată valul acela de aer cald și mirosul din aer. Nu poate nici acum să îl descrie perfect. Mirosea a nisip și ape. Era ca și cum de la primul ei pas în Egipt, i se așternea în față o parte din povestea pe care avea să o trăiască. Zâmbi. Nici nu își amintiră cum ajunseră la hotel, apoi în pat. Adormiră buștean. A doua zi, ieșiră la plimbare. Pas cu pas, trecând podul peste Nil, ajunseră într-o piață locală. Publică. Ridică din sprâncene și rămase așa preț de câteva clipe. Nu ajungi mereu într-un asemenea loc. Oameni, zarzavaturi, animale libere, țipete, forfotă, apă murdară, iar pe ici-colo resturile aruncate pe sub tarabele improvizate. Mara ridică ochii negri spre Lea. Începu să râdă cu poftă. Lea o urmă. Scoase aparataul din geantă și făcu fotografii. După jumătate de oră, se simțea ca și cum ar fi revenit într-o lume din care nu a fost niciodată plecată. În toată nebunia aia, fiecare om și lucru avea un scop precis, un loc al său. Telefonul sună. Era Ibrahim. Urmau să se întâlnească după câteva zile pentru a discuta despre documentar. Într-o oră, trebuia să fie la hotel, deoarece un anume Ahmed, urma să le conducă la locuința lor. Lea venise mai devreme ca să se familiarizeze cu locurile, cu oamenii. Să intre în peisaj. Și nu îi păru rău. Chiar avea peisaje la discreție. Doar că, o luă foamea. În drum spre hotel, își luară o șaorma. Nu își închipuia niciodată că ar fi putut să îi placă. De acum, nu doar că îi plăcea, dar devenise numărul unu pe lista mâncărurilor ei favorite.

– Hai, Mara! Trebuie să mergem să ne vedem căsuța! Taxiii!
Un taxi galben opri, iar un omuleț zâmbitor întrebă:
– Madame, urcați?
Lea îi zâmbi, urcă și până la hotel îl ascultă pe șofer povestindu-i aproape toată viața lui.
(©Sub zodia iubirii, Ramona Sandrina)

O mică incursiune în lumea țesătorilor din Egipt

“Pentru fiica mea 3 piese realizate manual cu suport pentru sigiliu, fiind zestrea ei. Și nu uitați să scrieți numele ei” ..

Cu mult timp în urmă, în special la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, nici o fată nu s-a căsătorit fără acea zestre, care era socotită o mândrie. De-a lungul secolelor, covorul realizat manual a fost zestre pentru mândrie, în Persia, apoi  în Egipt. Familia miresei condiționa familia mirelui pentru a carpeta casa cu covoare realizate manual,  pe care să fie gravat numele, ca în exemplul de mai sus.

“Lână, mătase, bumbac,  fibră de palmier, in” .. Acesta este tot ce are nevoie pentru a începe să lucreze la producerea  covoarelor, care erau și sunt încă adevărate minunil artistice rafinate, inspirate și deosebite.

Activitatea de țesător de covoare manuale,  este una dintre cele mai vechi meserii cunoscute de om; ea a început cu epoca faraonică, cu mai bine de 5000 de ani î.e.n.. Dovezi au fost găsite în satul Hmamih Asyut, în  Valea Centrală, unde s-au descoperit modele de războaie de țesut pentru confecționarea covoarelor din in și bumbac,  două din materialele pentru care Egiptul a fost renumit în antichitate. Inul și firele de in erau comercializate și folosite din timpurile faraonilor, dar pe lângă acestea, s-au mai găsit și materiale din lână, fibră d epalmier, ierburi vopsite, etc

Vopsirea țesăturilor a apărut în Egipt în a 3-a dinastie faraonică, iar femeile erau cele care se îndeletniceau în mare parte cu producția de textile, lucru specificat și în textele lui Thutmose al III-lea. Ele apar și pe templele din Karnak și Luxor, fiind una din meseriile de bază practicate în aceste temple.

Țesutul manual a prosperat în epoca Mameluk și Saladin, când în Egipt au apărut adevărate fabrici, castele de țesut, care erau cândva foart prospere. Ele au apărut în mai multe zone ale Egiptului, răspândinsu-de ulterior cam peste tot. Se mai practică și în anumite școli, când copiii, încă de mici sunt inițiati în această meserie.

Cele mai populare covoare egiptene sunt „Qashqai” și „Shirazi”, ele fiind confecționate din lână, prin tehnica  Obison,  folositî la anumite tipuri de materiale folosite în covoarele handmade sau a portretelor, unde  sunt 4 tipuri de tehnici Obison egiptean, francez și chinezesc, de obicei multicolor. Egiptenii folosesc o gamă de tehnici foarte diversificată pentru obținerea produsului final.

„Lucrări de artă și fantezie .. Abilitatea de a gusta frumusețea culorilor și a simetriei”. Unul dintre cele mai importante elemente de muncă din industria textilă realizată manual, deoarece acestea depind de imaginația lucrătorului în producție, cslități dobândite de la o vârstă fragedă și formare continuă.

Cu trenul din Alexandria în Cairo

Mie, mi-a plăcut mereu trebul ca și mijloc de transport, iar în Egipt, trenurile sunt foarte ieftine. 70 EGP un bilet, la trenul gen Rapid, dacă ar fi să comparăm cu cel românesc. Trenurile sunt curate, din când în când vin cei de la vagonul restaurant cu produse dacă vrei să cumperi: mâncare, apă, cafea, ceai, 3 în 1, chips, etc Recomand să le cumpărați toate acestea de la un magazin din oraș, deoarece în tren au supra-preț. Vă invit cu mine la o parte din călătorie :D!

Poveste pe Nil

Nilul este un simbol al renaşterii şi vieţii eterne pentru egiptenii din antichitate, a fost din timpuri imemoriale seva vieţii ţinutului lor. Văzute de sus, fluviul şi malurile sale apar ca o lungă fâşie verde şerpuind prin deşertul arid. Această fâşie este însuşi Egiptul, creat de mărinimia Nilului, care a făcut posibilă înflorirea uenia dintre marile civilizaţii ale lumii. Considerat de la cel mai îndepărtat izvor, Nilul, cu 6671 km este cel mai lung fluviu din lume. Cele două izvoare gemene se află în inima Africii. Nilul Alb izvorăşte de dincolo de lacul Victoria şi curge spre nord, până la Khartoum în Sudan unde se uneşte cu Nilul Albastru mai scurt dar mai năvalnic. Acolo unde ele se întâlnesc se poate vedea confluenţa dintre apele albăstrii ale Nilului Albastru şi cele limpezi de un verde palid ale Nilului Alb. De la Khartoum, fluviul curge spre nord până la Cairo unde se desparte în două braţe, unul care se varsă in Marea Mediterană la Damietta la 40 de mile de Port Said; altul care curge spre Rashid (pe numele vechi Rosetta).

Khalili Bazar, Cairo

 

Am lipsit o vreme de prin zonă, dar nu nemotivat 🙂 ! Am făcut un tur până în Cairo și nu am scăpat nici o ocazie de a filma tot drumul și aventurile de acolo! Începem cu zona mea preferată, Bazarul Khalili.

Pe mine m-au impresionat în mod deosebit arhitecturile și magazinele vechi, atmosfera ruptă parcă din filmul Aladin sau Povestea celor 1001 de nopți cu Sheherezada… A fost o plimbare frumoasă, în alte timpuri, timpuri care acolo pru și simplu au înghețat și ne-au teleportat în inima lor…

Piața sau Souq cum se spune în limba arabă, datează din secolul al XIV-lea, când emirul Dajaharks Al-Khalili a construit un complex comercial pe locul Mormântului Za’afran, un loc de înmormântare al conducătorilor fatimizi din Egipt.

Această construcție a făcut parte din procesul de reconstrucție demarat de către sultanul Barquq, care a domnit între 1382-1399, pentru a ajuta orașul să se recupereze de pe urma ravagiior morții negre, care a bântuit aceste meleaguri de-a lungul secolelor XIII și XIV.

Astăzi piața a fost modernizată semnificativ, dar mai există porțiuni care afișează arhitectura originală în stil Mameluk, reprezentat prin arcade fascinante și tavane boltite cu dantele arhitecturale care te lasă fără respirație.

Piața dispune de mai multe restaurante și cafenele, mjoritatea situate în partea stângă a intrării, locuri unde puteți să serviți o mâncare tradițională sau să gustați o cafea egipteană la ibric, sub soarele celei mai iubite capitale, Cairo – celei cărei egiptenii îi spun chiar „Egipt” sau Masr. Mai puteți auzi numele de Cairo și Cahera , când șoferii de microbuze strigă clienții: Cahera, Cahera!