©Jurnalul unei copilării. Eu și mama

Când simți că nu îți poți deschide aripile, iar viața stă în loc purtând la gât pietre de moară, privește în ochii copilului tău. Acolo sunt toate sensurile, rosturile și răspunsurile pentru a-ți scutura umerii și a găsi în tine puterea de a înainta! Nu căuta stele polare în ceruri inexistente. Cerul tău e unul: inima, iar steaua polară e copilul tău!

(©Jurnalul unei copilării. Eu și mama – Ramona Sandrina)

 

Construiește partitura și vei avea cântecul mereu la tine!

Tot mai mult, în ultima vreme, oamenii vorbesc despre fericire. Sau nefericire. Mulți oameni, au devenit nefericiți, triști, neîncrezători. Un rod al unei societăți care se îngrijește mai mult de consum decât de fericire și de suflet!

Am ajuns ca totul să fie de vânzare, iar fizicul și sexul se vând cel mai bine. Inclusiv marile guverne ale lumii cuceresc voturi pe promisiuni de acest gen. Nu mai este o noutate că un element atât de intim a devenit atât de vulgarizat. Și e trist.

E trist că până și Bisericile se golesc. În primul rând de Preoți adevărați, pioși, care ar trebui să salveze sufletele. Ar trebui să le ofere calea către o parte a acestei fericirii. sau măcar liniște. Umplem Bisericile de aur și le golim de Dumnezeu și de spirit! Le umplem cu goliciunea din noi!

Ignoranța și aroganța umană, merge mână în mână cu nefericirea cu care ne înconjurăm. Și pe care o așteptăm sau o căutăm de parcă fericirea e un loc de vacanță pe care ar trebui sigur să îl găsești undeva anume!

Fericirea nu e un loc unde să mergi când totul în jur se năruiește ci este locul pe care noi trebuie să îl construim din toate acele ziduri sau vise surpate și abandonate! Le culegem, le dăm un sens, un țel, creăm o viziune a ce ne dorim și lucrăm la ele. Nimic nu cade din cer!

Nu există o insulă a fericirii și chiar dacă ar exista, după un timp ne-am da seama că am consumat tot ce ne oferă ea și ne dorim altceva! Fericirea nu este continuă! Are și ține ritmul inimii! Câteodată o simți, câteodată nu!

Construiește partitura și vei avea cântecul mereu la tine! Și înțelege că fericirea nu trebuie să fie egoistă, individuală sau trufașă! Aceea e doar o iluzie! Fericirea este ceva care creează și ea fericire la rândul ei!