Zarzavat de ciorbă românesc, în Egipt

Zarzavat 1Zarzavat 2Zarzavat final

Cum românului îi stă bine cu tradiția, așa și eu. Casa mea, palatul meu, unde vorbesc românește, mănânc românește când nu mănânc egiptenește sau româno-egiptenește 🙂 !

Urmele mele sunt românești, oriunde merg sau locuiesc!

Așa că, m-am apucat ieri să fac niște urme românești care au început la piață și s-au finalizat în bucătărie. Am pus zarzavat.

Nu că nu aveam altă treabă, dar nu găsesc pe aici nici un delicat de ciorbe care să fie ce îmi place mie, iar cirobele numa nu îmi ies cum ar trebui. Am mers la piață, am luat ce era de luat sau ce am putut găsi, deoarece aici nu găsești pătrunjel, păstârnac rădăcini și nici leuștean! Deci, de data asta am făcut fără pătrunjel și leuștean. Data viitoare, aduc eu leuștean de acasă și plantez în glastra de pe balcon!

Cum am prepaprat? Iaca așa!

Compoziția se prepară foarte ușor din: roșii, morcovi, Țelină rădăcină și frunze, ardei galben, roșu, verde, mărar, leuștean, pătrunjel frunze și sare mare grunjoasă.

Toate legumele curățate și spălate se trec prin mașina de tocat, se mărunțesc la robot, se mărunțesc cu cuțitul sau se dau prin răzătoare. Fiecare alege ce metodă vrea. Mie îmi place să se simtă în ciorbă și să se vadă. Eu le dau prin răzătoare, partea mai mare, iar frunzele le toc folosind cuțitul.

Se cântăresc și pentru fiecare kg de legume punem 200 gr de sare. Amestecăm bine, acoperim vasul cu o folie și lăsăm la macerat până a doua zi.

Cu o lingura punem în borcane și îndesam puțin pentru a se ridica zeama deasupra legumelor. Capsăm borcanele și le depozităm în spații răcoroase, beci, cămară sau care pe unde ^_^ poate și are !

Ingrediente:

– 4 kg roșii

– 2 kg ardei gras rosu, verde, galben combinat sau de care aveți

– 1 legătură pătrunjel verde

– 1 legătura de leuștean verde (eu nu am avut)

– 1/2 legătura țelină sau una întreagă, depinde cum vă place

– 1/2 legătură mărar (după preferință, nu e obligatoriu)

– 1 kg morcov

– 1/2 țelină

Și cam asta ar fi toată treaba, dar ce iese este dumnezeiesc de frumos și de gustos și cu arome de acasă în fiecare ciorbiță sau fripturică! Ca un copil mic mă bucur! 🙂 Cred că mă bag și la ceva ardei la borcan, poate ceva zacuscă :))! Mai văd!

Plăcintă egipteană. Hawawshi Iskandarani – وحواوشي اسكندراني‬‎

Un deliciu culinar egiptean este Hawawshi. Hawawshi este o mâncare tradițională egipteană, foarte asemănătoare cu plăcinta umplută cu carne, dacă ar fi să facem o asemănare cu mâncarea europeană. Hawawshi, are ca ingrediente carne tocată, ceapă tocată mărunt, condimentată piper, sare, pătrunjel și uneori ardei iute, busuioc sau oregano. În orașul Alexandria, ingredientele sunt plasate între două straturi circulare de aluat de pâine egipteană, apoi coapte într-un cuptor. Uneori, Hawawshi are ca ingrediente cârnăciori subțiri din carne de vită (sugok), mozzarella, roșii tocate mărunt, sare, pătrunjel și uneori ardei iute, busuioc sau oregano.

Eu, când pregătesc Hawashi, merg la brutăria de lângă blocul nostru, la Ashraf . Ashraf, este un tânăr de care voi vorbi și în cartea mea, care a preluat brutăritul din generație în generație. Inițial, preluase brutăria tatălui, dar pentru că totul se învechise, a schimbat locul și a reutilat afacerea. Lucrează împreună cu alți doi băieți care prepară produsele de brutărie (pâine egipteană, pâine lungă-un fel de cornuri, sărățele, toast, grisine, etc). Mi s-a părut foarte interesant să vă arat și vouă cum se prepară Hawawshi și o parte din brutăria lui Ashraf :).

Hawawshi Iskandarani – وحواوشي اسكندراني‬‎

Ingrediente:
1/2 kg carne tocatã
2 cepe mari tăiate mărunt
2 legături pătrunjel
1 ardei mare tăiat mărunt
Condimente: sare, piper

Mod de preparare:
Se amestecă ingredientele şi se așează pe câte o pâine egipteană proaspătă, necoaptă şi se acoperă cu alta. Marginile pâinii de jos se ridică peste cea de sus, ca să nu iasă umplutura.

Cine vine în Egipt să prepare cu mine o plăcintă cu carne aromată și delicioasă? 🙂

Turnurile de porumbei din Egipt – Pigeon towers, Egypt

 

Pe lângă piscicultură, agricultură, pomicultură, egiptenii se ocupă cu creşterea animalelor şi păsărilor. Printre păsările favorite în gastronomia egipteană, sunt porumbeii.

Construite din chirpici şi acoperite cu ipsos şi var, turnurile erau cele mai bune hulubării din întreaga lume.

Turnul tipic pentru porumbei este cilindric şi construit din cărămidă din lut nears, var şi gips. Turnurile au diametrul cuprins între 10 şi 22 de metri şi înălţimea de 18 metri sau mai mare şi puteau găzdui până la 14.000 de porumbei. Deoarece existau mulţi prădatori ai porumbeilor, turnurile au fost construite ca fortăreţe de nepătruns, pentru a pune la adăpost porumbeii de prădători. Dimensiunea redusă a intrărilor nu permitea pătrunderea înăuntru a păsărilor mari, cum ar fi şoimii, bufniţele sau ciorile.

Pereţii erau înclinaţi spre interior, pentru a permite ca găinaţul porumbeilor să cadă direct într-o groapă centrală de colectare, aflată la baza turnului, unde se usca şi se aduna pentru a fi vândut sau folosit în agricultură. Găinaţul de porumbei era utilizat în principal ca îngrăşăminte, dar se mai folosea, de asemenea, în industria prelucrării pieilor, unde era folosit pentru a da moliciune pieilor. Mult mai important, găinaţul a fost un ingredient esenţial în fabricarea prafului de puşcă.

Păsările nu erau capturate şi învăţate să ocupe turnurile, ci ele erau atrase instinctiv de turnuri, deoarece acestea semăna cu pereţii stâncoşi cu fisuri în care porumbeilor le place, în sălbăticie, să îşi facă cuibul, să se înmulţească şi să îşi crească puii. Păsărilor le era furnizată locuinţa, dar nu şi mâncarea. Stolurile de porumbei ieşeau să caute apă şi să se hrănească în timpul zilei. Noaptea, păsările se întoarceau în turnuri.

Voi ştiţi ce este termesul sau lupinul?

Termes sau Lupin

Lupinul (Lupinus polyphyllus) este o plantă erbacee din familia leguminoaselor, Fabaceae, din care face parte și mazărea. El se regăsește pe continentele americane de nord și de sud, precum în zona europeană și africană a Mediteranei. În țara noastră este cunoscut sub denumirile populare: niprală (lupinul galben), cafele sau cafeluțe (lupinul alb), scrie Agerpres.

Crește de la 30 cm până la un metru și jumătate în înălțime. Frunzele sunt de obicei palmate și de culoare verde închis. La maturitate, planta formează flori dispuse în chiorchine la vârful tulpinii, care au o paletă largă de culori — alb, galben, albastru, liliachiu, violet și culoarea caisei. În mod obișnuit, ele înfloresc în iunie-iulie. Atenție! Frunzele, florile sunt otrăvitoare așa că trebuie să ai mare grijă când lași copii mici sau animalele dragi în preajma lor, adică să nu le consume sau să nu se irite de la ele.

Fructele lupinului cresc sub formă de păstaie, iar aceasta conține aproximativ cinci boabe (semințe), numite lupine. Boabele de lupin conțin un nivle de proteine comparabil cu cel din boabele de soia având un potențial semnificativ în combaterea complexului de diabet-obezitate!

Semintele mai multor specii de lupin au fost consumate de cel putin 3000 de ani in Europa si peste 6000 de ani in zonele alpine ale muntilor Anzi, totusi, pana relativ curand, lupinul – sub forma diferitelor specii care poarta acest nume generic – a ramas salbatic sau semi-domesticit, datorita interesului scazut si a informatiilor putine in randul fermierilor, desi valoarea sa drept cultura de rotatie a fost semnalata inca din Antichitate. Vechii egipteni il cultivau si consumau, la fel populatiile preincase din America precolumbiana. Romanii au scris despre el, caci foloseau culturile de lupin pentru a inbunatatii calitatea solurilor. De fapt, numele botanic de astazi, folosit in majoritatea limbilor, s-a pastrat din limba latina.

Faina de lupin contine multe fibre, nu are colesterol, gluten si nici iritanti gastrici (spre deosebire de soia, care are o cantitate destul de mare de saponine). Semintele de lupin sunt probiotice, ajutand la dezvoltarea bacteriilor bune din organism atat de necesare mai ales daca luam antibiotice sau avem o alimentatie saraca in fructe, legume sau iaurturi naturale.

Lupin este unic prin continutul sau foarte mare de proteine (pana la 40%) si fibre alimentare (32%). Este sarac in grasimi (7%) si contine amidon minim. Are un indice glicemic foarte scazut (GI) ceea ce inseamna ca este indicat si persoanelor care tin dieta sau care vor sa slabeasca.

Mai mult, semintele de lupin au proprietati probiotice, contribuind la dezvoltarea bacteriilor benefice din corp (acele bacterii atat de necesare mai ales daca luam antibiotice sau avem o alimentatie saraca in fructe si legume ori iaurturi naturale).

Cum îl pregătim? Metoda egipteană:

Boabele de termes (1-2 kg) le punem într-un vas sau o oală cu apă, pe care o schimbăm de cel puțin 5 ori pe zi – zilnic timp de o aproximativ o săptămână. După 3-4 zile, gustați boaba. Dacă persistă în ea gustul de amar, mai lăsați boabele în apă. Când amăruiul s-a disipat și se simte slab, adăugați sare de bucătărie în apă. Schimbați apa cu sarea de vreo 3 ori. După asta, se pot consuma exact ca și alunele sau orice alt snack, cu precizarea însă, că acestea sunt deosebit de sănătoase şi delicioase!