O mică incursiune în lumea țesătorilor din Egipt

“Pentru fiica mea 3 piese realizate manual cu suport pentru sigiliu, fiind zestrea ei. Și nu uitați să scrieți numele ei” ..

Cu mult timp în urmă, în special la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, nici o fată nu s-a căsătorit fără acea zestre, care era socotită o mândrie. De-a lungul secolelor, covorul realizat manual a fost zestre pentru mândrie, în Persia, apoi  în Egipt. Familia miresei condiționa familia mirelui pentru a carpeta casa cu covoare realizate manual,  pe care să fie gravat numele, ca în exemplul de mai sus.

“Lână, mătase, bumbac,  fibră de palmier, in” .. Acesta este tot ce are nevoie pentru a începe să lucreze la producerea  covoarelor, care erau și sunt încă adevărate minunil artistice rafinate, inspirate și deosebite.

Activitatea de țesător de covoare manuale,  este una dintre cele mai vechi meserii cunoscute de om; ea a început cu epoca faraonică, cu mai bine de 5000 de ani î.e.n.. Dovezi au fost găsite în satul Hmamih Asyut, în  Valea Centrală, unde s-au descoperit modele de războaie de țesut pentru confecționarea covoarelor din in și bumbac,  două din materialele pentru care Egiptul a fost renumit în antichitate. Inul și firele de in erau comercializate și folosite din timpurile faraonilor, dar pe lângă acestea, s-au mai găsit și materiale din lână, fibră d epalmier, ierburi vopsite, etc

Vopsirea țesăturilor a apărut în Egipt în a 3-a dinastie faraonică, iar femeile erau cele care se îndeletniceau în mare parte cu producția de textile, lucru specificat și în textele lui Thutmose al III-lea. Ele apar și pe templele din Karnak și Luxor, fiind una din meseriile de bază practicate în aceste temple.

Țesutul manual a prosperat în epoca Mameluk și Saladin, când în Egipt au apărut adevărate fabrici, castele de țesut, care erau cândva foart prospere. Ele au apărut în mai multe zone ale Egiptului, răspândinsu-de ulterior cam peste tot. Se mai practică și în anumite școli, când copiii, încă de mici sunt inițiati în această meserie.

Cele mai populare covoare egiptene sunt „Qashqai” și „Shirazi”, ele fiind confecționate din lână, prin tehnica  Obison,  folositî la anumite tipuri de materiale folosite în covoarele handmade sau a portretelor, unde  sunt 4 tipuri de tehnici Obison egiptean, francez și chinezesc, de obicei multicolor. Egiptenii folosesc o gamă de tehnici foarte diversificată pentru obținerea produsului final.

„Lucrări de artă și fantezie .. Abilitatea de a gusta frumusețea culorilor și a simetriei”. Unul dintre cele mai importante elemente de muncă din industria textilă realizată manual, deoarece acestea depind de imaginația lucrătorului în producție, cslități dobândite de la o vârstă fragedă și formare continuă.

Pe lângă multe altele, Egiptul mai are ceva în comun cu România: broderia manuală şi IA!

Ghada’s embroidery designs

Sub influenţa stereotipurilor, a prejudecăţilor şi a societăţii, chiar şi atunci când ne gândim sau facem referire la tradiţii, avem tendinţa să căutăm similitudini, uitând că unicitatea este defapt aceea care ne separă şi ne dă frumuseţea. Ne scoate din anonimat.

La fel este şi când vorbim de alte ţări. Avem mereu tendinţa de a compara, de a merge într-un loc total diferit de cel în care noi ne-am născut, dar să vrem să găsim cumva, ceva de acasă. Nu ţinem cont de faptul că totuşi, sunt foarte mulţi factori care au acţionat şi au şlefuit evoluţia unei naţiuni şi alţii care poate au erodat-o. Nu vorbim aici şi de cei care ţin de social, cultural, educaţional şi sunt în continuă perfecţionare. Apoi important este şi spaţiul geografic unde ne aflăm şi tot ce ţine de demos.

Sub acest aspect, mulţi au întrebat şi m-au întrebat dacă există similitutini sau asemănări între Egipt şi ROmânia. Uimitor sau nu, există chiar foarte multe :). De la anumite obiceiuri, la cuvinte comune, gastronomie şi meşteşuguri, cele două ţări au destul de multe în comun.

Astăzi, vă voi vorbi despre: IE! Cea despre care noi spuneam că este tipic românească şi un simbol naţional. Uimitor sau nu, egiptenii au şi ei IA lor :). Din borangic, in sau pânză, aceste cămăşuţe brodate cu meşteşug şi creativitate, le găsim şi în Egipt.
 

Ghada Mostafa are mai multe hobby-uri dintre care cele care ei îi plac cel mai mult ar fi: gătitul, teatrul, ciclismul, să facă artă și să experimenteze diferitele sale tehnici în arta decorativă populară! 

18620440_1405096752918101_8119173645309934980_n

Ghada este pur şi simplu fascinată şi pasionată de broderia manuală. După ce s-au hotărât să se întoarcă în Egipt, Ghada a luat cursuri de broderie la Art Khana și a început să îşi exerseze talentul. 

Vă prezint mai jos câteva din lucrările Ghadei şi cele ale lui KhanMasrour, ca să vedeţi că pe lângă sarmale, viţa de vie la borcan, oale de lut, cuvinte comune, covoare ţesute la război şi ţoluri, Egiptul mai are ceva în comun cu România: broderia manuală şi IA!

Khan Masrour – Dahab