Toți vrem să avem copii perfecți și să fim părinți perfecți

14222349_1466407266707931_5596171125520584735_n

Toți vrem să avem copii perfecți și să fim părinți perfecți. Ei bine, eu vă spun că e ceva foarte greșit în a ne dori asta. Perfecțiunea nu e bună! Perfecțiunea nu duce nicăieri! Ca să aveți copii echilibrați, care se pot descurca în viață și când voi nu sunteți acolo, doriți-vă ca ei să greșească, să cadă, să fie dezamăgiți, să cunoască eșecuri. Doar așa se pot clădi din interior către exterior și pot crește frumos. Ei trebuie să înțeleagă că viața este asemeni unui drum nu mereu asfaltat ca în palmă. Uneori are gropi, uneori e plin de pietre și roci, alteori este întrerupt, alteori este blocat, dar în toate situațiile, soluția este la noi! La ei! Copiii trebuiesc responsabilizați, trebuiesc învățați că pot avea dacă și ei depun un efort pentru a avea. Copiii trebuie să înțeleagă viața fără să le lezați personalitatea și caracterul! Nu îi modelați să semene cu voi! Modelați-i să semene cu ei și să se bucure în pielea lor! Și indiferent ce veți face, fiți alături de ei, dirijați-i, nu îi certați, ascultați-i cu răbdare, nu le spuneți că nu se poate, că ei nu pot, arătați-le alternativele și dați-le voie să aleagă, iar dacă o dau în bară fiți acolo ca un prieten, nu ca un superior care spune “Ți-am spus eu!”. Și ei șiu că pot greși, dar în firea lor tânără există curiozitatea. Vor să descopere, vor să încerce pe pielea lor și au capacitatea să își asume asta! Dar, trebuie lăsați! Dacă nu ești în preajma lui când are nevoie, dacă nu îl educi la timp, dacă nu îi oferi dragoste, nu aștepta de la copil să crească sănătos și echilibrat! Cu cât îi vom fi mai departe, cu atât va crește cu un handicap de iubire mai profund! Fii lângă el, educă-i inima cu iubire și vei avea un adult responsabil, sensibil, dar puternic și echilibrat!

Vreți copii fericiți? Responsabilizați-i cu iubire!

 

Când devenim părinți, majoritatea ne întrebăm cum putem fi părinții perfecți?!

Adevărul este că nu există manuale de utilizare pentru a fi părinte bun și nimeni, dar absolut nimeni nu are răspunsul perfect pentru a vă spune cu exactitate cum să deveniți părinți ideali.  Sigur, mai nou, veți găsi sute de cărți, articole și psihologi specializați în parenting. Apar precum ciupercile după ploaie și nu știu dacă acest fapt este bun sau rău. Informația trebuie triată și trebuie să ne amintim mereu că înaintea noastră, nimeni nu a citit cărți de parenting pentru a ne crește și educa, dar majoritatea s-au descurcat foarte bine ca părinți. Eu cred că principalele ingrediente se află în noi! Niciodată în afara noastră. Trebuie doar să ne amintim ce ne lipsea sau ce ne doream noi când eram copii. Ce ne-a ajutat să creștem frumos și armonios. Sigur, nu trebuie să cădem în extreme, deoarece timpurile s-au schimbat mult și vrem nu vrem, chiar și noi suntem nevoiți să ne adaptăm acestui secol al vitezei și tehnologiei care ne bombardează de peste tot. Dacă este să ne amintim, eu cred că tuturor ne-au lipsit părinții! Toți ne-am dorit mai mult timp împreună cu ei, să călătorim, să explorăm împreună, să mergem în parcuri, la teatru, la cinema. Oarecum, toți ne-am dorit să găsim și să avem în părinții noștri, prietenii noștri mai mari. Educația cea mai bună nu se face prin pedepse ci prin înțelegerea celor mici. Trebuie să găsim în noi capacitatea de a-i înțelege și a-i percepe acolo, la nivelul lor, fără a avea pretenția să îi aducem pe ei la nivelul nostru. Și noi am fost acolo. Trebuie doar să ne amintim cum era când cei mari nu ne înțelegeau. Educația se face prin răbdare, zâmbet, repetiție și multă, multă iubire! Educația se face prin responsabilizarea celui mic, implicarea lui în viața noastră, prin explicarea problemelor, prin prezentarea alternativelor. Chiar dacă sunt mici, au o capacitate uluitoare de înțelegere și aprofundare a lucrurilor. Uneori, chiar ne lasă impresia că au mai fost o dată bătrâni! Nu trebuie să ne ferim de ei. Sigur, nici să îi apăsăm cu problemele noastre, dar nici să îi ferim de existența lor. Ei trebuie să înțeleagă că absolut totul în viață este alternativ, dar pentru absolut orice există soluție, iar ei pot să o găsească! Ferind copilul de ceea ce se întâmplă în familie și în viață, le construim o imagine falsă a vieții și a realității. Îi punem cumva sub un capac de sticlă, care mai devreme sau mai târziu se va sparge, iar realitatea îi va copleși. Învăța-ți-i de mici să crească adulți responsabili, iubitori și umani. Nu le povestiți doar despre cum este să respecte viața sub toate formele ei, dați-le posibilitatea să o facă ei. Dați-le voie să fie copii. Să alerge, să se cațăre, să aibă julituri în genunchi, să exploreze, să aibă un animăluț împreună cu care vor învăța să crească armonios, să fie mai sociabili și responsabili! Arătându-le animăluțele de pe stradă și spunându-le să le iubească, nu îi implicați. Lăsați-i pe ei să vadă aspectele vieții, să iubească și să se lase iubiți, să nu se teamă, să nu dezvolte fobii. Nu îi supraprotejați! Nimeni nu moare sau nu se îmbolnăvește dacă se joacă împreună cu un animăluț, dacă se murdărește pe mâini, dacă se bălăcește uneori în noroi. Toți am explorat viața sub aceste forme și ne-am bucurat! Uneori, facem asta și ca adulți și ne entuziasmăm! Dați-le și lor voie să vadă cum este să fie copil, sub toate formele copilăriei!

Cum am spus, nu există manuale de utilizare pentru a fi părinți perfecți, dar așa cum viața este despre viață, așa este și cu “meseria” de părinte! A fi părinte este despre copilul nostru și multă iubire! Despre a fi acolo, prezenți în viața lui și a nu înlocui prezența noastră, cu tehnologii și cadouri ci cu timpul nostru cât mai mult, alături de ei!

În graba lor, oamenii mari uită să dăruiască

tmpk5krVZ

În graba lor, oamenii mari uită să dăruiască mai departe celor mici adevăratele valori: iubirea, înţelegerea, ascultarea, zâmbetul, seninătatea.

Oamenii mari, deoarece au crescut mari si au uitat cum este sa fii copil cu ochi mirati, curiosi, dornici de alintat, de ascultat, le umple celor mici viaţa cu jucării de pluş, dar uită să îi mai ţină pe genunchi, să modeleze alături de ei plastilina, să coloreze lumea sau cerul în verde şi alte culori pe care doar copilăria le mai are.

Oamenii mari, le umple dulapurile de haine, de tehnologii, dar nu le umple sufletul cu căldură. îi lasă să tânjească şi consideră că dacă dăruiesc lucruri, acestea vor reuşi să compenseze iubirea, să o cumpere, să o înlocuiască.

Defapt nu o înlocuieşte. Îi dereglează. Îi transformă în adulți defecți. Oameni care se tem de responsabilități, oameni care se tem să socializeze dincolo de un ecran, oameni care spun prea mult și prea des: “Este greu! Nu pot!”, oameni prea introvertiți. Speriaţi. Speriați de un loc de muncă plin de oameni, speriați de parcuri, speriați de greutăți, speriați de iubire, de responsabilitate. Speriați de viață!

În graba lor, oamenii mari uită să transforme viaţa într-o poveste cu tâlc din care cei mici să înveţe mereu să rămână oameni frumoși și buni, oameni care știu să stea drepți, să ia propriile decizii și să și le asume, oameni care știu că sunt unici și nu au nevoie să imite modele ieftine doar pentru a fi în centrul atenției. Oameni umani!

Oamenii mari ar trebui să își amintească mai des că ei sunt părinţii, iar ca părinți, ei sunt solul de unde copilul lor își trage esența, unde are rădăcinile înfipte. Uită că din ei îşi trag copiii seva. Astfel, în timp, stejarii vor dispărea, se vor converti în arbori trecători, fără umbră celor cărora le este prea cald sau sunt obosiţi, fără foşnete celor care vor să audă un sunet de inimă, fără boabe de rouă celor însetaţi. Arbori în care nici o pasăre nu își face măcar un cuib!

În timp, unii vor dispărea complet, asimilaţi fiind într-o lume în care nu se mai cunoaşte copac de pădure! Şi, este păcat să pierdem fericirea şi privilegiul de a creşte copaci frumoşi sau acela de a fi părinţi!

A fi părinte și a te bucura de familia ta, este cu siguranță cel mai frumos lucru care i se poate întâmpla unui om! – WebCultura, Ramona Sandrina