La mulți ani, Inima mea, România!

romania2

La mulți ani, Inima mea, România! Să crești mare, frumoasă și binecuvântată! Să te vindeci de răni, de oameni falși, de trădători și hoți! Orice rană se reface prin și cu iubire! Suntem destui care te iubim și te vrem bine! Sper doar să te găsesc curând, patria mea și să ne fim cât mai mulți ani împreună! În ADN-ul meu ești, oriunde aș fi și orice aș face! Te văd uneori venind și strigându-mă, așa cum o vedeam pe buna, când ieșea în poarta casei, cu năframa în cap, cu ia și poalele ei și mă striga cu iubire să viu mai repede! Și văd cum îți flutură tricolorul în pletele lungi și frumoase, pline de izvoare și păduri, în care păsările își fac cuib cu drag! Și fără să vreau, las o lacrimă și duc mâna la piept…acolo unde te aud cum bați frumos, în graiul nostru dulce românesc!

Te iubesc, Inima mea, Românie!

Mulți se dezic de ea, iar și mai mulți o judecă, o împart și o raportează doar la aspectul politic, deși ea nu este vinovată de graba din oameni. De faptul că ei nu o cunosc. Că nu își fac timp să o citească, să o descopere, să o redescopere, să o viziteze, să o asculte. O țară nu înseamnă doar ceea ce ne place sau ceea ce ne-am dori. O țară nu înseamnă doar la bine și la mai bine! Nu! O țară înseamnă iubire. Necondiționare! O țară este un cămin, o familie, o iubire la bine și la greu! Nu părăsești pe cineva când este bolnav. Nici nu spui că este urât doar pentru că suferă de cancer și nu mai are păr. Nu! Țara este locul acela care oriunde ai fi, orice ai face, îl ai în tine. Pentru că în visele tale, în subconștientul tău, vei simți și gândi mereu în românește. Oriunde aș fi, îmi e dor de România. pentru mine ea este o stare de a fi, de a simți. Un dor! Mi-e dor uneori și de mirosul de grătare și mici din fața blocului. De vecinii care băteau la ușa mea să mă întrebe dacă vreau ceva din piață. Mi-e dor să vorbesc românește și să aud vorbindu-se în românește! Mi-e dor de limba română! Acolo am cunoscut-o prima oară pe mama. Și pe bunica. Pe tata, bunu și frații mei. Acolo am fost pionier. Și tot acolo am iubit prima oară. În România mea dragă, mi-am privit copila prima oară în ochi. Și am știut! Că voi fi pe veci a ei! Că țara asta va fi sfântă fie și numai datorită fetei mele. O țară poate fi bolnavă. Cangrenată de boli vechi în educație, sănătate, sociale, spirituale, dar se poate vindeca. Prin noi și cu noi. Toți. Uniți. Iubind-o și îngrijind-o. Nu e perfectă, dar nici nu trebuie să fie. Ea este ceea ce ne-a format ca popor și națiune. Este Ardealul, Maramureșul, Delta, Bucovina, Oltenia și Dobrogea. Este Moldova mea dragă. Marea! Este pământul acela unde de pe mormântul bunicior mei au crescut flori și rădăcini care mă țin și mă cheamă. Oriunde aș merge, oriunde aș fi, România este în graiul, sângele și sufletul meu! Ca un ADN care mă alcătuiește și mă ajută mereu să îmi amintesc că România este casa mea, nu doar patria mea! Este nu un loc ci o stare de spirit care mă însoșește mereu! Pentru mine, România este Acasă!

© Ramona Sandrina

La mulți ani, Augusta-Maria, mamei!

 

Câteva minute și trec într-o altă zi. Într-o zi, care mie mi-a schimbat existența total. Care m-a ajutat să devin cea mai bună versiune a mea și să îmi doresc să schimb lumea într-un loc mai bun.

Până în 18 septembrie, nici măcar nu știam că sunt atât de vulnerabilă și de puternică. Nu știam că am atâtea frici și că o simplă răceală mă poate face să îmi tremure genunchii. Că mă tem de o zi în care ea era șa grădi, Apoi la școală. Apoi în excursii. A fost teribilă prima despărțire de câteva ore. Am înțeles pentru prima dată dependenții. Dar sub o altă formă. Am înțeles că eu trebuie să îmi tratez dependența confecționându*i ei aripi cât mai largi, mai sănătoase, mai puternice, iar când eu dispar, ea să știe să le folosească corect, frumos, cu încredere. Când o lasă aripile, să știe să pună pasul și să continuie. Orice ar fi.

Când devii mamă, viața ta se schimbă în cel mai minunat mod posibil! Afli că iubirea înseamnă fericirea și binele celui de lângă tine, iar asta este fericirea ta deplină! A fost cu siguranță cea mai fericită „întâmplare” din viața mea. cea mai binecuvântată! Sunt privilegiată ca om, femeie și mamă să am copila aceasta care se potrivește perfect pe fiecare parte a mea…în interior cât și în exterior!

Am învățat să creștem împreună, să răzbim tot și toate și să transformăm drumul nostru în cea mai minunată călătorie!

La mulți ani, Augusta-Maria, mamei! Te iubesc nespus de mult! 🤗❤️

La mulți ani, Maria mea!

20180722_120445

Când îți dorești un copil, toți îngerii complotează la venirea lui. Și știi că îl naști pentru el, înainte de toate, dar faci din această călătorie, una magciă! Te bucuri de fiecare clipă petrecută alături, crești împreună cu el, ești recunoscător! Ți speri, ca viața lui să fie exact ceea ce trebuie să fie!

Îți mulțumesc pentru tot ceea ce mi-ai fost, Maria mamei! Pentru tot ceea ce îmi ești și îmi vei fi! Îți mulțumesc pentru că din toate femeile lumii, m-ai ales pe mine pentru a fi mama ta! Este un mare privilegiu, scumpa mea!

La mulți ani, copil bun și frumos! Te iubesc!

Nichita

Nichita nu a murit. El stă ascuns în cuvinte. Magicianul a tot ce este viu şi iubeşte. “Suntem ceea ce iubim!”. Eu sunt bolnavă de tine, Nichita. De la primul vers care s-a agăţat de retina sufletului meu şi a rămas adâncit în mine. Un ADN altfel. te iubesc până la cer şi înapoi. Eşti mai viu decât crezit tu. Deşi unii te plâng. Şi eu te-aş fi plâns şi aş fi murit de dor. dar eu te-am cunoscut cuvânt. Şi mi-e bine să mă învelesc în tine, când mi-e frig de mine sau de lume!
 
Poeţii şi artiştii nu au morminte! Ei trăiesc în noi! Te sărut pe suflet, Nichita! Să ne trăieşti etern printre cuvinte!
 
***
 
Nichita a inventat cuvintele
sau nu. să o luăm de la capăt. mi-a dat cu eroare!
ele s-au născut odată cu tine
ghemuite în cuvântul, cuvântului tău, ca într-un pântec
stăteau în genunchi pe hârtie şi plângeau Nichita!
plângeau cu tine, ca să plângă cu noi şi cu copiii, copiilor noştri
câteodată se ridicau sus, sus şi făceau rotocoale de frunze cu inimă,
pe ceruri demult dispărute şi renăscute odată cu tine Nichita
ai dat toate sensurile posibile cuvintelor, iar poeţilor
le-ai lăsat sărăcia cuvintelor celor născuţi după tine
ce cuvânt să îmbrac eu în iubire, iar tu să nu-l fi îmbrăcat şi dezbrăcat deja de toate sensurile?
ce cuvânt să îngenunchez eu în deznădejde, iar tu să nu-l fi îngenuncheat deja până în măduva oricărei trăiri???
 
cum spuneam, cuvintele s-au rescris odată cu tine
au murit, au reînviat şi s-au reinventat
te-ai născut sub o stea norocoasă sau mai bine spus stelele
s-au născut sub universul tău
ghemuite în cuvântul, cuvântului tău
stăteau în genunchi pe hârtie şi plângeau Nichita,
plângeau cu tine într-o zi de martie frumoasă
 
(Nichita, Ramona Sandrina)
 

La mulţi ani, Femeie!

53749557_2033791126716725_3721667996108718080_n

Într-o lume în care superficialitatea şi lipsa de empatie lipseşte tot mai mult de pe scena zilnică a vieţii, femeile ar trebui inventate, create, deoarece numai ele au capacitatea de a resucita societatea şi viaţa. Femeile nu doar că sunt cele care ne dau viaţă sau dăruiesc iubire, înţelegere, dar ele, prin capacitatea sensibilităţii lor lăuntrice au puterea de a înţelege lumea cu alţi ochi şi de a pune suflet în tot, toţi şi toate. Cumva, femeia este cel mai aproape de Dumnezeu, deoarece ea este cea care poate înţelege în cel mai profund mod, creaţia!

Daţi unei femei o cărămidă, iar ea va face din ea o casă şi daţi unei femei o casă, iar ea va ştii mereu să facă din ea un cămin!

Fie ca viaţa să vă dăruiască tot ceea ce are nevoie sufletul vostru cald pentru a fi fericit!

Poate mulţi uită că dincolo de “munţii aceştia” în fiecare dintre noi, oamenii puternici care sunt Mame, Prietene, Bunici, Profesionişti, este o femeie…care are nevoie şi ea de căldură, iubire şi sensibilitate, de grija unei îmbrăţişări şi căminul unei inimi!

Un 8 Martie plin de frumos, FEMEIE!

dincolo de apele acelea,
de munţii ăia tăioşi,
de prăpăstiile adânci şi reci,
cresc femei cu gândurile lungi
pe care le piaptănă în doruri cosiţe
un dor, alt dor, până cu răbdarea
trec marea în zbor, înot, imposibil
şi toate relele le adună sub suflet
apoi iubind, le frământă în pâine
caldă şi numai bună de pus pe masa
unde viaţa-şi joacă mâna,
iar ele o sărută cu duioşie
pentru toţi cei dragi, pentru ca toţi cei dragi
să fie bine şi fericiţi,
iar zâmbetul să le crească într-o clipă
cât altora într-o viaţă

dincolo de toate este o femeie
o femeie care iubeşte,
dar noi, uneori o uităm
ne amintim doar când ne doare de ea
sub coasta stângă
şi…tresărim!

(dincolo de munţii ăia, cresc femei, Ramona Sandrina)

Un altfel de pas! Din 2018 în 2019!

2019-fericit

2019 am învăţat că nu este nu este doar un Nou An. 2019 va fi o stare de spirit, de apartenenţă, de a trăi ceva nou! Va fi un loc în sufletul fiecăruia. O stare de spirit ce ne va însoți o perioadă, până într-o altă perioadă şi ne va conduce acolo unde ne dorim să fim. Sau ne străduim să ajungem. Către noi. Mai buni, mai frumoși, mai…noi înșine. Către visele noastre pe care încă nu le-am abandonat în ceilalţi ani.  2019 este doar un pas care deschide un nou drum, către alţi paşi.

Făcând o introspecţie personală, în ultimul an, am trăit atât de multe lucruri bune şi grele, drame şi lupte, am depăşit împreună cu familia o mare încercare și am învățat despre mine și viață atâtea lecții importante, încât simt cumva că am crescut într-un an cât alții în zece. Așa cum am mai spus de nenunmărate ori, unele lecții, cred că ar fi trebuit deja să le fi știut, să le fi învățat până la această vârstă, dar chiar şi aşa, multe m-au luat pe nepregătite, cu sufletul deschis, cu încrederea la scenă deschisă. M-au luat pe sus şi m-au trântit de pământ. Unele. Altele, m-au dus unde nu aş fi crezut vreodată că aş putea ajunge. Iar câteva, au fost liniştite şi m-au învăţat din mers, despre a fi mai bun, mai uman, despre a nu uita niciodată să merg mai departe, despre zâmbet, culoare, oameni vechi şi noi, despre prietenii care au închis uşa şi despre prietenii care au deschis alte zeci de uşi. Am învăţat că niciodată nu e prea târziu. Nu e târziu să uităm, să iertăm, să depășim și să înaintăm prin noi ca nişte soldaţi care nu renunţă niciodată. Timpul, cumva, într-un fel al său, ne ajută să depășim până și cele mai mari decepții și dureri peste care la un moment dat, eram convinși că nu vom trece, că nu le vom depăși. Timpul, ne dă răspunsuri și ne deschide ferestre și uși. Către viață și către noi înșine. Ne răscolește pentru a scoate la lumină lucruri, gânduri, sentimente și răspunsuri la care nu vroiam să ajungem, pe care nu vroiam să le înfruntăm și ne ajută să fim mai buni, mai puternici și chiar mai umili. Tot timpul ne răspunde și iubirii! Credința ne-o păstrează în suflet, visarea o face să dureze, iar timpul o împlinește alături de voia lui Dumnezeu. Uneori, învățăm despre noi ceea ce niciodată nu am fi crezut. Viața ne dă peste mâini, peste nas cu prorpia noastră aroganță și ne învață lecția adevăratei cunoașteri de sine, punându-ne față în față cu propriile greșeli. Și e bine! Mă bucur că a reușit asta și cu mine. E bine să fii liniștit și fericit cu tine însuți, cu viața ta și cei din preajma ta! E bine să știi că nu ești un om perfect, ba ești poate cel mai imperfect om din lume, dar există totuși persoane care te iubesc exact pentru ce ești și îți sunt în tot și toate! Viața, așa cum am spus de multe ori este o carte care se scrie cu noi înșine și ne tot duce mai departe chiar și când noi nu ne mai suntem! 

2018 a închegat şi mai frumos familia noastră, ne-a unit şi ne-a ajutat şi mai mult să ne fim alături indiferent de cât de greu este drumul în viaţă. Nassif, la începutul anului a descoperit că are dublu cancer (gastro-esofagian), dar împreună, am luptat, am făcut tratament, am alergat la clinici, am făcut chimio acasă, iar când nu am maivrut să o facem, am înţeles că acest tratament nu este doar pentru a învinge cancerul ci pentru a rămâne cu toţii împreună. Pentru că, în familie nu se părăseşte, nu se merge în larg, unde ceilalţi să nu ne mai găsească. Se rămâne şi se luptă împreună! Şi am luptat. Augusta a devenit domnişoară din toate punctele de vedere, a înţeles multe lecţii pe care poate nu ar fi fost momentul să le înţeleagă, dar copiii au o maturitate şi o înţelepciune a lor. A trecut de la şcoala publică la cea homeschooling şi a crescut într-un an cât alţii în trei. iubeşte să se documenteze pe net despre animale, despre mare, ape, natură. A înţeles că vrea să fie cercetător marin sau biolog. A primit un căţel şi o pisică şi învaţă să iubească şi să respecte astfel orice formă de viaţă. Este mai responsabilă şi mai frumoasă. Un copil bun, sensibil, puternic şi înţelept! Sunt mândră de ea. Eu? Despre mine am scris în fiecare zi. Sunt o carte deeschisă. Eu doar mă bucur de ei, de scris, de voi, de viaţă şi cresc împreună cu fiica mea. Străbat lumile copilăriei încă şi văs fătuiesc să faceţi la fel!

Ce să vă doresc? Să nu uitaţi să fiţi buni, să zâmbiţi des, să aduceţi culoare oriunde sunteţi, să judecaţi mai puţin şi să iubiţi mai mult, să nu etichetaţi ci să ascultaţi, să aprofundaţi şi să înţelegeţi, să vă deschideţi inima provocărilor, să nu vă lăsaţi doborâţi de nimic, să credeţi în zâne, spiriduşi, Moş Crăciun şi să petrecţi mai mult timp cu copiii şi familia voastră. Să nu uitaţi să vă sunaţi părinţii, fraţii prietenii. ă vă uitaţi şi în jos la cei care nu pot să ridice ochii în sus la voi. Să vă amintiţi de oamenii şi copiii săraci şi să duceţi spiritul bunătăţii până la ei şi mai departe.  Să prindeţi licurici şi fluturi cu inima. Să alergaţi veseli prin ploaie, să vă descălţaţi uneori şi să umblaţi prin iarbă, să înţelegeţi că partea de carieră este deosebit de importantă, dar nu cea mai importantă. Să nu uitaţi să aveţi încredere în voi, în oamenii dragi, în iubire, orice ar fi! Cei care v-au decepţionat au fost lecţii. Nu vă opriţi în faţa lor ca în faţa unei bariere. Ei sunt de fapt aripi către ceva mai bun. Mergeţi, dansaţi, plutiţi, zburaţi şi alegeţi mereu să fiţi voi înşivă!

La mulţi ani dragele şi dragii mei! Să aveţi un 2019 plin de frumos, de senin, de oameni buni ca pâinea caldă, care să vă iubească şi să vă preţuiască pentru tot ceea ce sunteţi! Să vă împliniţi visele din buzunarul ascuns al inimii şi să adunaţi altele pentru care să merite să aşteptaţi anul viitor!

Cu drag, prietenie şi preţuire,                                                                                                        pentru toţi şi fiecare în parte,                                                                                                                    Ramona Sandrina

Oamenii se vindecă în diverse feluri, eu mă vindec iubindu-te

“Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate; dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul. Dragostea nu va pieri niciodată. Prorociile se vor sfârşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfârşit!” (Corinteni 13:4-8)

Când i-am cerut lui Dumnezeu să îmi trimită un înger pentru a putea străbate viața mai ușor, pentru a mi-o lumina în întuneric, nici nu mi-am închipuit că îngerii pot fi atât de firavi, de frumoși, de vii, de puri!

Îngerul meu are ochi blânzi, de miere, în care căprioarele timpului stau cuminți, adăpând suflete cu bunătate și necondiționare. Cu dăruire și profunzimea unei înțelegeri nefirești pentru un copil!

Îngerul meu are cel mai larg și senin zâmbet, ca o fereastră prin care lumea și viața răzbate pline de culoare și zboruri exuberante, crezând curat în tot și toate! Un zâmbet care îmblânzește și topește mângâind! Care se oprește la fiecare, fără nici un pic aroganță, ci firesc!

Îngerul meu a dat rost, gust și consistență vieții mele, căci fără de ea, Maria mea, viața mi-ar fi fost goală, pierdută și deloc la fel de frumoasă! Nu mă ridic, nu mă regăsesc și nu pot fi un om mai frumos decât cu ea și prin ea. Pentru ea! Puiuța mea, este cu siguranță întâlnirea mea cu Dumnezeu și Divinitatea din mine! Sunt mereu o variantă mai bună și mai frumoasă a mea, datorită iubirii ce ne-a legat cu mult înainte ca ea să se nască!

Oamenii se vindecă în diverse feluri, eu mă vindec iubindu-te și prin iubirea ta!

La mulți ani, Maria mea frumoasă și iubită! Fie-ți viața binecuvântată, frumoasă, plină de strălucire și fericire!

Te iubesc,
mama!

La mulți ani binecuvântați!

La mulți ani binecuvântați și plini de fericire, tuturor celor care poartă numele Preasfintei Născătoare de Dumnezeu Maria! Fie-vă viața, precum numele…plin de soare și frumusețe!

“De ziua ce-ți surâde-n prag și de frumosu-ți nume, eu îți doresc tot ce-i mai bun și fericire-n lume !”