Chiar dacă trăiesc în Alexandria, în Egipt, nimic nu mă opreşte să gătesc româneşte!

 

 

Cozonăcim, sărmălim, facem cornuleţe şi colindăm  cu căţel, pisoi, copil, bărbat… Aşa, simţim că e sărbătoare, că este despre noi, despre familie şi bucuria de a fi împreună! Chiar dacă trăiesc în Alexandria, în Egipt, nimic nu mă opreşte să gătesc româneşte. Cu aromele şi bucuriile de acasă. Şi aici pot face cozonaci aromaţi, cornuleţe, sarmale în foi de viţă de vie sau varză, cârnaţi şi tot ce este necesar unui Crăciun frumos şi tradiţional!

Crăciun uploading cu emoţie şi bucurie… 

Departe de zgomotul din inima Alexandriei

Departe de zgomotul din inima Alexandriei, se odihnesc visele, cerul şi marea… Uneori şi păsările au nevoie să îşi tragă aerul, să viseze şi să să umble. Este greu să ţii mereu aripile sus şi întinse! Este omenesc să simţim să coborâm ştacheta uneori, să ne aşezăm alături de noi, de viaţa noastră şi să ne odihnim. Numai noi cu noi şi cu ceea ce ne ajută să ne regăsim mai repede. Pe mine mă ajută marea, cerul şi vântul. Când mi-e prea greu, îmi înfăşor inima în speranţă şi stau doar privind departe. Cumva, toate soluţiile omeneşti ţin de mine şi o voi găsi pe cea mai bună, dacă am suficientă răbdare să aştept şi să las liniştea să o găsească. Cumva, gândurile noastre şi împlinirile sunt asemeni unor bărci rătăcite, care se întorc acasă!

O zi minunată vă doresc!

Vă invit în Alexandria, la o drumeție cu sufletul

Un filmulet scurt, dar care spune multe. Vă invit în Alexandria, la o drumeție cu sufletul, într-un oraș în care arhitecturile uitate răsuflă încă a istorie frumoasă, a amintiri vii, unde modernul ascunde comori nebănuite, catacombe și tunele în care faraonii au lăsat urme ale trecerii lor pe pământ, iar misterul se îmbină cu realitatea. un oraș unde Mediterana sărută țărmul și atinge soarele, pe Ra, zeul antic care încă veghează Egiptul și lumea!

1,2,3…gata? – Cine nu-i gata, îl iau cu lopata 

 

Biblioteca din Alexandria – una din minunile lumii antice

Biblioteca din Alexandria a fost și va rămâne cu siguranță una din zonele de mare interes pentru oamenii de știință, istorici, oameni ai literelor, cercetători și pentru toți cei care iubesc frumosul, arta și cultura. Deși nu este una dintre cele 7 minuni ale lumii antice, Biblioteca din Alexandria a fost cu siguranță o minune a lumii antice și a devenit o adevărată dramă care a aruncat lumea cu cel puțin 1000 de ani în urmă în ceea ce priveşte dezvoltarea ştiinţei, medicinii, filozofiei, istoriei şi literaturii.  Distrugerea bibliotecii a fost catalogată de către Joel Levy în cartea sa ”Istorii pierdute”, ca fiind ”ziua în care istoria şi-a pierdut memoria”.

Remarcabila Bibliotecă Alexandrină făcea parte din celebrul Museion, primul muzeu al lumii, loc dedicat muzelor care patronau diferite activităţi intelectuale și rezervat savanţilor, filosofilor şi poeţilor, în scopul cercetării ştiinţifice şi expunerii operelor de artă. Museionul se poate compara cu un complex universitar modern, deoarece încă de pe acea vreme, acesta reunea săli de lectură, laboratoare, Marea Bibliotecă, un observator astronomic cuprinzând și două grădini: una zoologică și una botanică.  Museionul era construit în zona Bruchium sau altfel cunoscut ca și Cartierul Regal, una din cele mai importante cinci zone ale Alexandriei. În timpurile moderne de astăzi, aceste cartier nu mai există. Alexandria fiind oarecum modificată de mișcările scoarței terestre, erodarea țărmului de Mediterană și de construcțiile din zilele noastre.

Alexandru cel Mare este fondatorul oraşului Alexandria în anul 332 î.Ch., iar unul dintre generalii săi, Ptolemeu Soter, a preluat comanda Egiptului, stabilindu-şi capitala în citadelă. Acesta a construit în oraş mari temple şi palate, iar fiul său, Ptolemeu al II-lea Philadelphos a pus bazele bibliotecii, pornind de la fondul de cărţi al bibliotecii personale a lui Aristotel.

Ptolemeu al III-lea Euregetes a continuat lucrarea tatălui său, fiind decis să strângă în bibliotecă toată cunoaşterea lumii până la acea dată. Acesta a decretat să fie achiziţionate cât mai multe suluri (n.r. pergamente pe care se scria în acea perioadă), să fie copiate, urmând ca originalele să fie păstrate, iar copiile returnate, consemnează Joel Levy în lucrarea sa. Istorii susţin că s-a ajuns astfel ca fiecărui vas care tranzita Alexandria să îi fie rechiziţionate sulurile, iar întreaga colecţie de pergamente de la Atena a fost ”împrumutată”, cu unicul scop de a fi păstrate originalele la biblioteca din Alexandria.

Biblioteca din Alexandria se mândrea în secolul I î.e.n. cu circa 700.000 de volume (cuvânt provenit din latinescul “voluminis” care desemna rulouri/suluri de papirus sau de pergament), cea mai mare colecţie de scrieri a lumii antice. Biblioteca nu era deschisă publicului şi avea legi stricte. Suveranii ptolemaici erau cunoscuţi pentru mania lor de a colecţiona astfel de valori spirituale. De pildă, Ptolemeu al II-lea cerea tuturor călătorilor care soseau în Egipt să declare orice manuscris pe care-l aveau asupra lor. Textele care nu erau încă în colecţie erau copiate înainte de a fi returnate posesorilor. Cel puţin teoretic, căci s-a dovedit că, de fapt, se înapoiau copiile acestora, originalele fiind păstrate. Ptolemeu al III-lea a cerut atenienilor manuscrisele cu primele versiuni ale operelor clasice greceşti, precum marile tragedii ale lui Eschil, Sofocle şi Euripide. Au fost achiziţionate, de asemenea, cărţile care au aparţinut bibliotecii personale a lui Aristotel, iar marea colecţie a Atalizilor (suveranii regatului elenistic Pergam), de peste 200.000 de volume, a fost, de asemenea, transferată la Alexandria.

Prin comparaţie, biblioteca din Roma conţinea doar 20.000 de pergamente, se consemnează în cartea ”Istorii pierdute”.

Pe lângă colecţia impresionantă de papirusuri, Ptolemeii din Egipt au susţinut financiar şi o facultate care funcţiona în cadrul bibliotecii, unde predau între 30 şi 50 de profesori.

De-a lungul vremii, printre aceştia s-au numărat cele mai strălucite personaje ale Antichităţii, fiind vorba de Euclid (părintele geometriei), Eratostenes (care a calculate circumferinţa Pământului), Arhimede (cel care a descoperit pârghia, şurubul şi celebrul număr pi) şi legendarul Galenius (cel care avea să devină cel mai influent creator de texte de medicină timp de 1.400 de ani). Biblioteca din Alexandria a făcut ca timp de 600 de ani oraşul să devină centrul cultural şi de învăţământ al lumii mediteraneene, dând naştere la numeroase legende.

Au fost colecţionate suluri de papirus în mai multe limbi (greacă, ebraică, aramaică – limba semitică vorbită în antichitate în Siria, Palestina şi Mesopotamia, arabă, indiană şi, bineînţeles, egipteană), reflectând amestecul etnic al oraşului. Difuzarea culturii a fost mult înlesnită de folosirea în întreaga lume elenistică a limbii greceşti. Una dintre sarcinile de excepţie a fost traducerea în limba greacă a scripturilor ebraice (prima traducere a celor cinci cărţi ale Vechiului Testament. Traducerea Vechiului Testament mai este cunoscută și sub numele de Septuaginta, întrucât a fost săvârşită de cei 70 de cărturari legendari, care au fost izolaţi în acest scop pe Insula Pharos, în tot atâtea încăperi pentru a traduce Vechiul Testament. În final, s-a ajuns la tot atâtea traduceri identice!

Colecţia conţinea nu numai copii şi originale ale literaturii şi poeziei clasice, ci şi tratate de medicină, matematică, astronomie, şi chiar invenţii ştiinţifice. Printre marii savanţi care s-au grupat în jurul Bibliotecii din Alexandria s-au numărat: Eratostene (geograf care a măsurat circumferinţa Pământului cu o bună aproximare), Heron (reprezentant al şcolii alexandrine de mecanică, cel care a descoperit proprietăţile aburului), Aristarh din Samos (mare astronom al secolului al III-lea î.Hr. care a emis ipoteza heliocentrică, îmbrăţişată ulterior de Copernic), matematicieni ca Euclid, Arhimede, precum şi mari medici ai epocii – Eristratos, care a scris mai multe tratate de anatomie, sau Herophilos, care a dedus că locul inteligenţei este creierul, şi nu inima), iar lista ar putea continua.

Tragedia face ca cea mai mare parte a cunoaşterii antice, scrisă şi păstrată în Biblioteca din Alexandria să fie pierdută. Există mai multe teorii privind dispariţia ei: A fost distrusă de împăratul roman Iulius Cezar în anul 48 î.e.n., ale cărui trupe au incendiat flota lui Ptolemeu al XIII-lea, iar focul a aprins accidental un depozit plin cu suluri de papirus situat în apropiere de port şi presupus a fi Biblioteca însăşi. Creştinii şi arabii sunt şi ei suspecţi. Dar, cel mai probabil, în timp, Biblioteca a încetat să mai funcţioneze.

Există patru variante oficiale, care încearcă să răspundă la întrebarea: De ce a fost distrusă Biblioteca din Alexandria? Acestea sunt:

  • din pură întâmplare, în timpul războiului civil dintre Cezar și Pompei (48 î.Hr.)
  • fără un motiv precis, în timpul conflictelor dintre păgâni și creștini (250 – 350)
  • din motive culturale, în timpul cuceririi arabe
  • intenționat, din decretul lui  Theodosiu în anul 391

Nu se cunoaște cu exactitate motivul pentru care mii de texte au fost arse, dar există zeci de cărți scrise de istorici de prestigiu, care susțin teoria că aceste texte nu erau dorite, deveniseră o problemă a timpurilor care ar fi dezvăluit prea multe mistere și secrete și trebuiau  cu orice preț să dispară pentru totdeauna. Astfel că, dintr-un motv sau altul, istoria și lumea au retrogradat cu cel puțin 1000 de ani în urmă în ceea ce priveşte dezvoltarea ştiinţei, medicinii, filozofiei, istoriei, literaturii și chiar a religiilor!

De vorbă cu Egiptul

 

Când iei Alexandria la pas, nu umbli pământean. Nu umbli tu. Și nu umbli singur. Pașii o iau înaintea ta. Înapoi. În dreapta. În stânga. Simți că tu, respirația și sufletul îți stau pe loc, doar ei, pașii, aleargă peste tot în jurul tău, ca un copil mic și entuziasmat. Uneori, zâmbești așa, tâmp, singur, copilăros, îmbujorat și îți vine să sari de bucurie. Îmi amintesc acum de Augusta când spune: “Mami, mă bucur la inimioară ca și când m-ar gâdila cineva și vreau să țip și să râd de bucurie!”. Așa și eu. Pe drumul dinspre Montazah către Bahary (cartierul meu preferat), pe partea dreaptă e coasta Mediteranei, iar pe stânga sunt clădirile, blocurile. Nu știi la ce să te uiți. Pe deoparte marea, plină de culori care nu se amestecă, ci doar se sărută și se joacă una cu alta, plină de sunete, luată la dans de briză, pescărușii care taie azurul, de parcă ei ar aranja norii, vânzătorii ambulanți, mereu zâmbitori, prietenoși, frumoși. Pe cealaltă parte, ele, clădirile care îți taie respirația. Arhitecturi vechi de peste 400 de ani și noi, îndrăznețe, curtenitoare. Oriunde în jur, broderii și culori. Palmieri și miresme. Câteodată, lumea se oprește. Timpul. Atunci, Dumnezeu se roagă. Uneori din Bisericile de unde se aud atât de liniștitor clopotele, alteori din moschee, de unde chemarea la rugăciune pare a fi cântecul unor îngeri. Nu am fobii și nu am prejudecăți. Mie îmi plac oamenii care se roagă. Nu mă întreb cui. Nu îi judec. Nici ei pe mine. Mă bucur. Îi iubesc pe toți deopotrivă. Și învăț să tac și să înțeleg. Așa m-a învățat pe mine Dumnezeul meu. Să nu etichetez, să nu judec, să nu fac rău. Să înțeleg, să ajut, să iubesc. Să întorc obrazul dacă este cazul și să nu răspund urii cu ură ci cu iubire. După ce pământul se umple din nou de oameni, pentru că îngerii se retrag la Dumnezeu, pornesc și eu mai departe. În Bahary este tărâmul mării, al pescarilor și bărcilor. Al caleștilor și turiștilor. Este locul unde marea aleargă după nori și din când în când, lovindu-se de stâncile țărmului, ne sărută și pe noi cu stropi de fericire și smarald. Îi iau pe vârful degetului și îi duc la buze. Așa ne dăm noi două sărutul de dimineață sau de regăsire! Marea mea…alexandrină.

(© De vorbă cu Egiptul,  Ramona Sandrina)

Bună dimineața (Sabah El Kheyr)

24300972_1681135898605401_4987625930958459345_n.jpg

Uneori, când am timp să respir Mediterana, așa arată diminețile mele. Albastre și senine. Departe, se aud pescăruși, iar lângă mine se sparg valuri în mii de vise. Dacă închid ochii, este ca și cum aș respira Marea Neagră și aș fi în cealaltă “Acasă”. Sunt omul cu o inimă și două cuiburi senine de casă…România și Egipt., una este țara mnților care sărută cerul, a ierbii verzi și crude, a brazilor, iar cealaltă a Mediteranei, a nisipurilor și a faraonilor. Frumoase și cuminți amândouă!

O zi frumoasă vă doresc tuturor!