Știți voi cum e să îți fie dor de zăpadă? Habar nu aveți..

Ca să înțelegi dorul de țară, trebuie să pleci un pic. Sau un pic mai mult. Și atunci, îți amintești mirosuri care erau amorțite în tine. Realizezi că până și teii României sunt patrimoniu sufletesc. Și brânza de oaie și de vacă pe care tanti Vasilica o frământă și o aduce în piață, ca tu să poți mânca sănătos. Și fânul proaspăt cosit și cozonacii pe care îi face uneori Geta de te inundă miresmele și din capătul străzii. Nu știu ce pune în ei, dar eu cozonaci mai buni ca ai ei, nu am mâncat numa la buna. Și înțelegi că și vorbele romînești sunt patrimoniu și îți lipsesc și sudalmele alea românești întortocheate pe care le auzi uneori și pe stradă. Și zâmbești în colțul gurii la năduful cu care au fost spuse. Și stejarul din fața ferestrei mele în care au casă atâtea păsări și cântă ciorcâlia, mierla. Nici nu știam că mierlele vin în oraș, dar ce bine că vin. Și pițigoii năstrușnici, verzulii și galbeni ca o lămâie coaptă numai pe jumătate, care îți umple casa de triluri. Și câinii care latră uneori în nopți ca o cehmare de dincolo de noi, de departe, departe, din locul unde strămoșii lor au trăit. În pace bună cu ai noștri.

Ca să înțelegi și mai bine, îți amintești de bunici și străbunici. cei care au dus greul pământului ăstuia, ca să avem noi un loc pe care să îl numim acasă și să avem unde ne întoarce dacă alte țări ne hăituiesc. Ca să avem unde naște prunci, unde îi da la școală. Să avem o viață mai bună.

Îmi amintesc de străbunica. A avut 7 prunci și numai o fată a rămas, dar ea nu s-a plâns. A trecut mai departe, a arat pământul, a fugit cu fata în brațe din fața obuzelor și-a înmormântat omul și a continuat viața când războiul a trecut. A înhămat boii la plug, a ridicat casă și a dat fata în facultate.

Îmi amintesc de buna mea și sora ei, rămase orfane de mamă prea timpuri la nici 4 ani, umblând pe ogoare desculțe în rochii lungi de cânepă, arând și cosind. La faptul că le-a prins și pe ele războiul și au trecut mai multe de câte ne închipuim, dar când vasile i-a zis să meargă cu el în maerica, nu a mers. A spus clar și apăsat: am un om, am două fete și o țară! Nu merg eu nicăieri! Și nu a mers la viațăa mai bună. A stat și a ridicat țara și bătătura!

Îmi amintesc de bunul Mitru, Sfântul meu, care a fost cel ami bătut de soartă…luat cu arcanul, apoi prins sub tranțee, paralizat, degerat, dus în lagăr la ruși în Siberia, care și-a mâncat bocancii felie cu felie să nu moară de foame. Și mă gândesc că nu s-a plâns niciodată ce greu este și ce țară săracă avem. Pentru că el înțelegea țara mai mult decât oricine și a luptat pentru ea. S-a dat pe sine țării și idealurilor sale. pentru că i-a gustat țărâna în tranșee și i-a băut lacrimile de pe ochii camarazilor săi stinși sau lăsați fără mâini și picioare. A iubit-o cu patos și a rostit-o și înainte de a se duce!

Îmi amintesc de celălalt bunic care la 4 ani a rămas orfan, pus pe drumul cel mare cu o staiță pe umăr, care a devenit băiat de muncă într-o casă și a dormit în staul cu vacile și oile, care a ajuns să termine o școală, să aibă o meserie și când a prins locul pe nava care duceau aomenii către America, a urcat la bord, apoi s-a dat jos. A spus că el nu poate să plece. Ce ar găsi acolo din ceea ce lasă aici!

Îmi amintesc de ororile făcute de unguri, austrieci asupra romînilor din transilvania, cum i-au ucis, cum au violat, cum au tras în țeapă pe garduri mame cu prunci în pântec, imagini care nu mă mai părăsesc! Și ei nu s-au plâns. Și-au șters cu dosul palmei amintirile, durerile, coșmarele și au muncit să ne dea o țară!!!

Îmi amintesc de nanele mele din sat care se trezeau cu noaptea în cap să lucre holdele și să dea de mâncare la animale și galițe, să crească pruncii, să îi dea la școli.

Îmi amintesc de Doamna Învățătoare Florica Paduraru care îmi încălzea sufletul când intram în calsă. Și uneori mîinile. Și alteori îmi ștergea lacrimile.

De Mama și Tata! De Frați! Și înțeleg că dacă mă leapăd de țara mea, dacă o necinstesc și dacă o înjur, pe ei îi necinstesc și îi înjur! De Mama mea mă leapăd! Și cum aș putea????

Și mă uit la noi toți…stăm în ziua de azi pe facebook, avem acces la toate gadgeturile din lume, putem călători unde vrem, putem ieși în stradă, avem târguri de Crăciun, avem bâlciuri, avem restaurante, cafenele, nu trebuie să tragem la plug, nici să ne trezim cu noaptea în cap, joburile noastre nu sunt nici pe departe la fel de grele și avem Aroganța să ne plângem. Să viorbim în statistici. Să fim depesați. Să nu ne mai placă nimic. Să scuipăm pe tot ce este românesc și să râdem de Patrioți!

Ca vreascurile suntem! Ca vreascurile! Cum ne atinge ceva un pic, ne frângem și chelălăim ca și cîinii loviți. Dar și așa, nu înțelegem că de noi depinde să fie țara asta ce ne-am dori, așa cum de străbunii noștri a depins să fie cea și-au dorit pentru noi!

Nu avem de mers în războaie, că nu suntem în stare nici să învingem propriile bătălii cu noi, dar măcar putem fi Romîni, putem lua atitudine, putem găsi soluții și putem pune umărul mi mult să avem o Românie a noastră! Nu ca afară! Nu îmi palce nimic din ce e afară să fie în țara mea! ca la noi, dar mai bun, mai de calitate și mai frumos!

Așa să ne ajute Dumnezeu!

Și când ești plecat și vin iernile, iar tu nu mai știi cum este să cadă un fulg de zăpadă, să auzi viforul, să faci un om de zăpadă, înțelegi că niciodată nu vei fi acasă! Acasă e locul acela unde ai ierni și colinde, veri și cireșe și pupeze și Ozane, primăveri cu magnolii în Piața Unirii, toamne frumoase ca ochii copilei mele! Acasă e locul acela cu străzi plombate și desfundate, cu câini și mâțe comunitare, cu multe cărți scrise în limba ta, cu tanti Nuți și nena Vasile, locul unde poți ieși în șlpai să cumperi pită caldă, pe care jumate să o mănânci până acasă. Locul unde poți saluta pe toată lumea și toată lumea te salută pe tine. Unde deși pe unii îi enervează, femeile mai în vârstă vin și îi leagă copilului tău căciulița, îl țucă pe obraji și îți dau sfaturi. Mie îmi place. Nu mă enervează. Mă simt acasă, iar ei sunt altfel de familie.

Acasă e locul ăla unde nu ți-e dor de zăpadă…Știți voi cum e să îți fie dor de zăpadă? Habar nu aveți..

***

Şi când ţi se face dor de mirosul de cozonaci, de iarbă, de vânt, de zăpadă, atunci, înţelegi despre România, mai multe decât orice manual de istorie te va învăţa! Vei înţelege că ea este parte din tine şi tu din ea. Că poate fi plecarea lungă, dar tu, cu fiecare an îi vei purta şi mai mult dorul şi te vei lupta pentru ea de oriunde ai fi şi vei spera mereu, că într-o zi, îţi vei da jos sandalele şi vei putea să simţi din nou pământul ţării sub tălpi, iarba, vântul, iar iarna, mama, tata, fraţii, prietenii, vor colinda la uşa casei tale, aducându-L pe Hristos! Vei împodobi bradul cu miresme de cetină românească, vei auzi câinii lătrând în bătătură, oamenii salutându-se pe stradă şi vei înţelege, vei crede în sfârșit, că eşti cu adevărat din nou…ACASĂ! 

La mulți ani, Inima mea, România!

romania2

La mulți ani, Inima mea, România! Să crești mare, frumoasă și binecuvântată! Să te vindeci de răni, de oameni falși, de trădători și hoți! Orice rană se reface prin și cu iubire! Suntem destui care te iubim și te vrem bine! Sper doar să te găsesc curând, patria mea și să ne fim cât mai mulți ani împreună! În ADN-ul meu ești, oriunde aș fi și orice aș face! Te văd uneori venind și strigându-mă, așa cum o vedeam pe buna, când ieșea în poarta casei, cu năframa în cap, cu ia și poalele ei și mă striga cu iubire să viu mai repede! Și văd cum îți flutură tricolorul în pletele lungi și frumoase, pline de izvoare și păduri, în care păsările își fac cuib cu drag! Și fără să vreau, las o lacrimă și duc mâna la piept…acolo unde te aud cum bați frumos, în graiul nostru dulce românesc!

Te iubesc, Inima mea, Românie!

Mulți se dezic de ea, iar și mai mulți o judecă, o împart și o raportează doar la aspectul politic, deși ea nu este vinovată de graba din oameni. De faptul că ei nu o cunosc. Că nu își fac timp să o citească, să o descopere, să o redescopere, să o viziteze, să o asculte. O țară nu înseamnă doar ceea ce ne place sau ceea ce ne-am dori. O țară nu înseamnă doar la bine și la mai bine! Nu! O țară înseamnă iubire. Necondiționare! O țară este un cămin, o familie, o iubire la bine și la greu! Nu părăsești pe cineva când este bolnav. Nici nu spui că este urât doar pentru că suferă de cancer și nu mai are păr. Nu! Țara este locul acela care oriunde ai fi, orice ai face, îl ai în tine. Pentru că în visele tale, în subconștientul tău, vei simți și gândi mereu în românește. Oriunde aș fi, îmi e dor de România. pentru mine ea este o stare de a fi, de a simți. Un dor! Mi-e dor uneori și de mirosul de grătare și mici din fața blocului. De vecinii care băteau la ușa mea să mă întrebe dacă vreau ceva din piață. Mi-e dor să vorbesc românește și să aud vorbindu-se în românește! Mi-e dor de limba română! Acolo am cunoscut-o prima oară pe mama. Și pe bunica. Pe tata, bunu și frații mei. Acolo am fost pionier. Și tot acolo am iubit prima oară. În România mea dragă, mi-am privit copila prima oară în ochi. Și am știut! Că voi fi pe veci a ei! Că țara asta va fi sfântă fie și numai datorită fetei mele. O țară poate fi bolnavă. Cangrenată de boli vechi în educație, sănătate, sociale, spirituale, dar se poate vindeca. Prin noi și cu noi. Toți. Uniți. Iubind-o și îngrijind-o. Nu e perfectă, dar nici nu trebuie să fie. Ea este ceea ce ne-a format ca popor și națiune. Este Ardealul, Maramureșul, Delta, Bucovina, Oltenia și Dobrogea. Este Moldova mea dragă. Marea! Este pământul acela unde de pe mormântul bunicior mei au crescut flori și rădăcini care mă țin și mă cheamă. Oriunde aș merge, oriunde aș fi, România este în graiul, sângele și sufletul meu! Ca un ADN care mă alcătuiește și mă ajută mereu să îmi amintesc că România este casa mea, nu doar patria mea! Este nu un loc ci o stare de spirit care mă însoșește mereu! Pentru mine, România este Acasă!

© Ramona Sandrina

Patriotismul și tradițiile ar trebui să se predea în școală

78761418_570672260401662_2272620389207113728_n

De câte ori repun această fotografie, îmi amintesc de Augusta când am aterizat în Grecia, la Atena și a întrebat-o cineva de la aeroport dacă este din Spania sau Anglia, iar ea, a dus mâna repede la inimă și ridicând din sprâncene a spus:

– Nu, Doamne ferește! Eu sunt din România! ❤️

Așa spune și spunem mereu când ne întreabă lumea dacă am fi rusoaice, italience, etc

– Doamne ferește! Noi suntem Românce! ❤️

Patriotismul nu se moștenește, el se învață și se educă mereu, constant! Chiar dacă uneori îți iubești țara și oamenii, dacă nu înțelegi legătura, rădăcinile și tradițiile,patriotismul dispare și se confundă cu naționalismul sau extremismul.

Patriotismul și tradițiile ar trebui să se predea în școală, așa cum o fac grecii de exemplu!

#România Pozitivă – Știați că?

safe_image

Cotidianul: Există străini care aleg România

Știați că? Bucureștiul este unul dintre cele mai sigure capitale europene, străzile și parcurile orașului nereprezentând un pericol real pentru locuitori.

România se află în coada listei țărilor unde au loc jafuri și crime, comparativ cu Paris, Londra sau Berlin. „Împreună cu familia îmi petrec din ce în ce mai mult din timpul liber explorând parcurile din Capitală. Mai jucăm tenis în Herăstrău și practicăm înotul la Word Class. Când avem timp ne place să mergem la munte“, povestește John Ketchum.

Străini care trăiesc în România sunt: francezi, elvețieni, spanioli, italieni, ucrainieni, moldoveni!?

În România au în prezent rezidență aproximativ 110.000 de străini, dintre care 65.000 provin din Republica Moldova, Turcia, China. 45.000 sunt din țări UE, cei mai mulți din Germania, Italia și Elveția. 1/3 din aceștia locuiesc în București, Timiș, Cluj și Constanța, potrivit datelor Inspectoratului General pentru Migrație. Motivele principale ale șederii lor în România sunt studiile și locul de muncă. Întrucât de multe ori ei își întemeiază aici o familie, doresc apoi să se stabilească definitiv.

Motive:

– 74% din românii cu vârste între 25-64 de ani vorbesc cel puțin o limbă străină, în timp ce media UE este de 66%, potrivit unui studiu Eurostat

– Cost de trai scăzut, potențial ridicat

– Clima

 

#România Pozitivă – Știați că?

Eleonore-Cosmopol__De-la-Turnul-Eiffel-la-Coloana-lui-Brancusi__973-152-311-8-785334292915
Citiți un reportaj despre francezii la Cluj: 360medical.ro
Curiozități: Știați că? În România există un număr de peste 9000 de Expați Francezi care locuiesc, studiază și muncesc la noi?
Motivele:
– educația
– limba
– clima
– oameni prietenoși
– peisajele

Poate că vorbesc cinci limbi, că am trăit pe mai multe continente, dar de gândit și de simțit, oriunde sunt, o voi face numai în românește!

A mea. Pentru că acolo m-am născut. Pentru că acolo am crescut şi am învăţat să umblu, să cad, să mă julesc în genunchi, în suflet, dar tot acolo, am învățat să mă ridic, să dau din coate, să răzbesc, să lupt, să știu că pot, că am drepturi, că exist!
Tot acolo am cunoscut-o pentru prima oară pe mama, pe tata, frații, prietenii, pe bunul și buna care când pupa, trecea tot! Acolo am cunoscut prima oară limba română, limba asta care e atât, atât de frumoasă, de veselă, de tristă, de plină de Dor!
Acolo l-am recitat prima oară pe Eminescu, Blaga, Bacovia, Blandiana şi am fost la furat de cireşe cu Nică a lui Creangă. Acolo am cunoscut prima oară prietenia, trădarea, acolo am iubit prima oară. Acolo am devenit mamă, am văzut prima oară cum doi ochișori negri, un surâs, o mânuță care se agață de tine, te poate face invincibilă! Îți dă rost!
Nu mi-e rușine că sunt Român! De ce să îmi fie? Țara asta mică este cel mai vechi pământ european! Este țara care a dat lumii poate cel mai multe și mai importante invenții. Pun pariu că mulți nici nu le știți pe toate: motorul cu reacție, diorama, podurile, cibernetica, stiloul, scaunul ejectabil, testul de screening pentru cancerul de col uterin, 3D Cinema, insulina, biospeologia, electroscopul, primul laser cu gaz, calcularea traiectoriilor posibile Pământ – Lună, folosite la pregătirea programelor “Apollo”,vaccinul antiholeric, gerovitalul !!!
Primul oraș din lume iluminat cu petrol si prima rafinare a petrolului, tot în România au fost! Nu în alte țări dezvoltate! Nu, în țara asta mică, bătută de soartă, de imperii colonizatoare, care deși au torturat-o, au furat-o, nu au reușit să o distrugă și să îi ucidă spiritul!
O țară atât de mică, a ținut piept cu succes atâtor Imperii! Și mie ar trebui să mi se pară puțin? Să îmi fie rușine că sunt Român? Nu! Din contră, este o mândrie și o binecuvântare!
Așa cum a spus Enescu:
„– Mamă, pot sa le spun acolo (Viena) că sunt român?, întreabă deodată Jujac (George Enescu)
– Sigur, de ce să nu le spui?
-Mă gândeam să nu creadă că mă laud.” George Enescu (19 August, 1881 – 4 Mai, 1955)
Ştiu că nu e o ţară perfectă, că este rănită, sângerândă, că este cangrenată de politici proaste, de sisteme corupte, de români parşivi şi aroganţi, dar mai ştiu că este o ţară puternică şi nu se lasă.
Mulți se dezic de ea, iar și mai mulți o judecă, o împart și o raportează doar la aspectul politic, deși ea nu este vinovată de graba din oameni. De faptul că ei nu o cunosc. Că nu își fac timp să o citească, să o descopere, să o redescopere, să o viziteze, să o asculte.
O țară nu înseamnă doar ceea ce ne place sau ceea ce ne-am dori. O țară nu înseamnă doar la bine și la mai bine! Nu! O țară înseamnă iubire. Necondiționare! O țară este un cămin, o familie, o iubire la bine și la greu! Nu părăsești pe cineva când este bolnav. Nici nu spui că este urât doar pentru că suferă de cancer și nu mai are păr. Nu! Țara este locul acela care oriunde ai fi, orice ai face, îl ai în tine. Pentru că în visele tale, în subconștientul tău, vei simți și gândi mereu în românește.
România mea, mereu are noi resurse și oameni frumoşi care apar de niciunde, îi bandajează și ne bandajează rănile, ne arată căi, ne vorbec despre ei și înțelegem că țara asta poate, este încă tânără și are resurse umane, spirituale, morale, intelectuale! Este populată de oameni care pot să depășească orice stare socială, umană și care demonstrează constant că nu există: „Nu pot!”.
Mai ştiu că oamenii nu mai ştiu ce se întâmplă cu ei, se simt rătăciţi, dezorientaţi, debusolaţi, dezrădăcinaţi. Oameni care simt că România nu mai are ce să le ofere. Eu cred că se înşeală. Se înşeală şi greşesc când îi smulg acestei ţări toţi paşii frumoşi şi buni pe care i-a făcut, când îi neagă orice evouluţie şi îi pune pe umeri mai multe decât au fost vreodată.
Mulți au plecat din România, dar nu au plecat de teamă sau din lipsă de sentimente, de naționalism. Au plecat deoarece au dorit o viață mai bună pentru familia lor. Au plecat să reușească să îi ajute pe cei rămași. Nu toți s-au pierdut! Mulți se întorc acasă, deoarece doar acolo sunt ceea ce și ei se recunosc a fi! Aparțin! Nu poți aparține în acest fel de nici un alt pământ, de nici o altă limbă, de nici o altă țară! oricât le-ai îndrăgi! Oricât de bine te-ar primi! Există ceva în sângele nostru care ne cheamă mereu, de oriunde am fi: acasă!
Ca și când eram copii și bunele noastre ieșeau la uliță, făceau streașină mâna la ochi și ne chema: Ramonăăă! Ramonăăă!, iar noi simțeam ceva acolo în inimă și alergam repede, repede! România asta este buna aia, cu păr cărunt, cu ochi căprui, cu pălmi muncite, cu șurță, cu Ie, care ne strigă, care se bucură de noi, care ne primește cu brațele deschise. Așa o văd eu. Așa o percep eu!
Eu cred că dacă am pune mai mult umărul şi am construi împreună, chiar dacă gândim diferit, dacă am face mai mult decât am judeca, dacă am judeca mai puţin decât am realiza, atunci România asta ar avea şi mai multe şanse.
Oriunde aș fi, îmi e dor de România. Pentru mine ea este o stare de a fi, de a simți. Un dor! Mi-e dor uneori și de mirosul de grătare și mici din fața blocului. De vecinii care băteau la ușa mea să mă întrebe dacă vreau ceva din piață. Mi-e dor să vorbesc românește și să aud vorbindu-se în românește! Mi-e dor de limba română!
O țară poate fi bolnavă. Poate suferi de un altfel de cancer! Un cancer al spiritului, al debusolării, al ruperii de rădăcini, dar se poate vindeca. Prin noi și cu noi. Toți. Uniți. Iubind-o și îngrijind-o. Nu e perfectă, dar nici nu trebuie să fie. Ea este ceea ce ne-a format ca popor și națiune. Este Ardealul, Maramureșul, Delta, Bucovina, Oltenia și Dobrogea. Este Moldova mea dragă. Marea! Este pământul acela unde de pe mormântul bunicior mei au crescut flori și rădăcini care mă țin și mă cheamă.
Oriunde aș merge, oriunde aș fi, România este în graiul, sângele și sufletul meu! Ca un ADN care mă alcătuiește și mă ajută mereu să îmi amintesc că România este casa mea, nu doar patria mea! Este nu un loc ci o stare de spirit care mă însoșește mereu! Pentru mine, România este Acasă!
Aşa cred eu. Şi mai cred că de oriunde sunt, îmi iubesc ţara. Cu bune şi rele. Şi mereu am să visez să mă întorc acasă, acolo, unde toţi mă cunosc, deoarece toţi vorbesc aceeiaşi limbă cu mine.
Poate că vorbesc cinci limbi, că am trăit pe mai multe continente, dar de gândit și de simțit, oriunde sunt, o voi face numai în românește!
© Ramona Sandrina

Ieri nu a căzut doar un sistem. A înviat o Românie!

Aşa cum am spus mai demult, nimic pe lume nu rămâne fără reversul medaliei. Tot ceea ce sădeşti se întoarce înapoi la tine inevitabil!

Dragnea a sădit în noi repulsia faţă de sistem, de politic, de legislativ! A creat în noi revolte şi frustrări pe care poate nu le-am mai încercat decât pe vremea comunistă şi a mers atât de departe încât ieri, Românii au simţit să facă o altfel de Revoluţie: cea a spiritului! S-au trezit, s-au mobilizat şi au dat exemplu întregii Europe că se poate, că Românii nu sunt neam de infractori, de hoţi, de corupţi, de oameni lipsiţi de atitudine şi că atunci când ei înţeleg că trebuie să se tragă linie, o trag!

Pe lângă că a distrus 100% imaginea partidului şi a unor membri care sunt totuşi oameni de calitate, Dragnea nu a avut niciodată decenţa să se dea deoparte şi a insistat în nesimţirea lui, instaurând ca Prim Ministru o persoană care a făcut gafe istorice în exterior când a mers în vizite confundând capitale, iar mai apoi judeţele României! Un Prim Ministru care nu cunoaşte nici cele mai elementare noţiuni de geografie, română şi are are carenţe grave în politică! Era permis şi este permis uneia care vinde varză în piaţă, dar nu cuiva care reprezintă România la acest nivel, într-un 2019! Ne-au ajuns doi conducători cu 4 clase! Ne-a ajuns îndobitocirea poporului, sărăcirea, minciunile şi dusul cu zăhărelul!

Aţi ajuns domnilor şi doamnelor politicieni să aduceţi într-un hal fără de hal această naţiune care să nu uităm că şi-a pus cândva încrederea în voi şi v-au delegat puterea de a-i reprezenta! Şi ce aţi făcut? Aţi făurit ştiri, aţi cumpărat presă, televiziuni şi i-aţi îmbuibat cu atâtea porcării că nici acum nu ştiu să deosebească adevărul de halucinantele voastre minciuni!

Le-aţi promis decenţă şi le-aţi dăruit nesimţire şi sărăcie pe pâine! I-aţi umilit şi aţi umilit o naţiune întreagă în faţa Europei şi a lumii întregi!

Politicienii sunt reprezentaţii poporului Român!

Nu trebuie niciodată să uitaţi că Poporul are dreptul Constituţional să vă pună unde sunteţi şi tot el are dreptul să vă şi dea jos dacă nu aveţi coloană vertebrală şi nu ştiţi să fiţi Români, să fiţi Patrioţi şi să reprezentaţi ceea ce Majoritatea doreşte să fie această ţară!

Acum am tras un semnal de alarmă! Pentru Dragnea, Dăncilă, Tăriceanu, Măzărel Împărat and CO! Nu mai admitem îmbuibaţi! Nu mai admitem penali! Nu mai admitem corupţi! Nu mai admitem oameni cu dosare penale în funcţii publice! Toţi cei ca voi să plătească asemenea! Şi toţi cei care vă urmează să ia aminte!

Om fi noi Românii mai greu de urnit, mai vegetativi, dar nu suntem proşti şi lipsiţi de patriotism!

Nu cântâm ode zilnice, suntem băşcălioşi din fire şi cu ţara şi cu oamenii, dar asta nu înseamnă că nu suntem români şi nu ne iubim ţara! Taxăm verbal şi în glume tot ce mişcă, dar numai noi ştim ce e în sufletul nostru când cei din afară ne judecă după faptele voastre şi ale celor care având cetăţenie română fac numai mizerii prin lume!

Dar poate, cu ajutorul lui Dumnezeu, de azi, prin şi cu atitudine, civism, solidaritate, patriotism, o să avem să le schimbăm pe toate!

Trimiterea la închisoare a lui Dragnea nu ne bucură d.p.d.v. al faptului că un om intră la închisoare, deşi, până şi el ar fi trebuit să înţeleagă că Universul funcţionează corect şi nimic nu rămâne nepedepsit! Ceea ce vedem noi defapt este Fericirea şi Entuziasmul Schimbării! A Victoriei asupra unui sistem! A Solidarităţii unui popor!

Aplaudăm Speranţa care a intrat pe uşa României prin prăbuşirea clară a unui sistem cangrenat şi bolnav!

Ieri nu a căzut doar un sistem. A înviat o Românie!

Trăiască România Decentă şi Demnă!

Să avem Înţelepciunea, Civismul, Solidaritatea şi Patriotismul de a păstra ce am câştigat astăzi!

46502326_2455621367786511_2296312923460468736_n

Să ne fie schimbarea de bun augur şi într-o zi binecuvântată!

Să fim constanţi şi să penalizăm tot ce este împotriva României, Românilor şi nu este conform cu democraţia de acum înainte, indiferent de cei care sunt la putere!

Să avem Înţelepciunea, Civismul, Solidaritatea şi Patriotismul de a păstra ce am câştigat astăzi!

Schimbarea are ca principiu respectarea demnităţii umane! România este una!

Privind în jur, citind ştirile din ţară, constat oarecum cu emoţie şi bucurie aş spune, că în sfârşit, românii au înţeles că este nevoie de ei toţi pentru a se putea realiza adevărata schimbare.
În acelaşi timp, aş adăuga faptul că schimbările trebuie să survină fără aroganţe, fără vulgarităţi şi nesimţire. Nu este nevoie să escaladăm alţi oameni şi să insultăm alte opţiuni politice pentru a dovedi că trebuie să facem ceva util şi real pentru România!

Schimbarea se face prin înţelepciune, bun simţ şi prezentarea soluţiilor.

Nu putem schimba ceva dacă prin comportamentul nostru exprimăm aceeiaşi atitudine făţarnică, arogantă şi lipsită de înţelegere şi respect faţă de români…bătrâni, tineri, intelectuali sau fără educaţie! Schimbarea se face doar respectând neamul românesc în totalitatea şi unanimitatea sa! altfel, nu se poate realiza schimbarea!
Chiar dacă schimbarea se va produce aşa cum toţi ne-o dorim, va trebui să înţelegem încă de pe acum faptul că vom avea ca naţiune o mare provocare şi anume, integrarea acestor actegorii de oameni care practic au fost lipsiţi de educaţie, perspective şi şanse!
Am văzut imagini de la mai multe mitinguri unde oamenii care reprezintă această pătură critică, dar şi fragilă în acelaşi timp, formată fiind nu doar din persoane care pot reacţiona ci şi din bătrâni lipsiţi de orice alternative, au fost huiduiţi, insultaţi, asaltaţi. Într-una din scene, printre cei prezenţi era un bătrânel care tremura din toate încheieturile sale şi consider că mânia şi revolta nu înspre aceşti oameni trebuie îndreptată ci înspre cei care trebuiesc schimbaţi.

Trebuie să se înţeleagă că în această ţară de după 89 există aomeni care au fost abandonaţi de către toţi: societate, politic, familie! Oameni obligaţi să trăiască de pe o zi pe alta, sub limita oricărei subzistenţe şi a oricărei demnităţi umane! Este greu de înţeles sau concepput, ştiu, dar ei există, iar uneori, lipsurile te aduc aici. Ei nu trebuiesc pedepsiţi şi de cei care doresc schimbarea! ei trebuiesc sprijiniţi, ajutaţi şi respectaţi! La urma urmei, de asta ne dorim şi aceste schimbări, nu? Să avem cu toţii şanse egale şi respect!

Partidele politice de la guvernare nu au câștigat doar pentru că acești oameni i-au votat ci și pentru că mulţi dintre cei cu educaţie, perspective şi şanse, au ales SĂ NU VOTEZE, iar dacă vrem ca pe viitor lucrurile să se schimbe în bine, am putea începe să privim cu toții în această oglindă a realităţilor acestor zile şi să încercăm să nu repetăm greşelile celor ce trebuiesc schimbaţi şi a susţinătorilor lor. 

Schimbarea are ca principiu respectarea demnităţii umane, a libertăţii, egalităţii, solidarităţii şi fraternităţii! Aşa să ne ajute Dumnezeu!