Viaţa, nu este o carte din care să te inspiri

taylorelizabeth-800x500

Dacă nu aş fi învăţat că în viaţă, deciziile ne formează ca oameni şi structuri morale, intelectuale, sufleteşti, aş fi spus…”păcat”, dar nu este. Nu este nici un păcat să facem alegeri greşite, să intrăm în mariaje care mai târziu rămân doar nişte semne de cale, de viaţă, că am fost şi noi pe acolo, învăţând să creştem oameni mari, frumoşi şi cuminţi. sau nu. depinde de la oameni la oameni!

Viaţa, nu este o carte din care să te inspiri, deşi, pe parcursul eiو  vom cunoaşte multe persoane care ne vor fi inspiraţie, incusiv familia noastră, învăţătorii, profesorii, prietenii, oamenii de cultură, cărţile şi cei care le-au scris, viaţa însă, se scrie! Cu noi! Cu trăirile, emoţiile şi deciziile pe care luăm de-a lungul ei, cu bune şi mai puţin bune, cu greşeli, cu multe căderi, cu bucurii, succes, etc Spun mereu şi simt totodată să mă repet mereu, când spun că nu este absolut nimic greşit în a fi oameni şi în a greşi la un moment dat în viaţă. Nimic nu ne pregăteşte să fim perfecţi. Nici nu e nevoie ca noi să fim perfecţi. Este nevoie să fim oameni, să învăţăm din toate experienţele noastre să avem o fineţe a firii, blândeţe, respect, bunătate şi umanitate!

Sigur, iubirea este cel mai mare loz în plic al vieţii, deoarece se bazează pe emoţii şi de cele mai multe ori, călcăm greşit!

Ferice de aceia care reuşesc de prima dată să găsească bărcuţa perfectă în care să navigheze o viaţă şi cu care să ajungă împreună la ţărm!

Moş Crăciun şi decoraţii de Crăciun în Egipt

După cum am spus, Egiptul este o ţară, un loc, un alt univer…Este plin de contraste care îl alcătuiesc şi îl definesc. Care ne arată şi mai mult că, deşi a fost islamizat, pământul Egiptului, unde Hristos, Maria şi iosif s-au adăpostit, a rămas creştin. Una dintre rădăcinile primare ale creştinităţii, Egiptul îşi recunoaşte chiar şi în şcolile islamice, străbunii, ca fiind creştini ortodocşi copţi. oriunde mergi în aceste luni, vezi brazi artificiali, standuri pline de decoraţiuni, copii şi părinţi fericiţi, Crăiuniţe şi Moşi Crăciuni. Fiecare local, magazin, mall e îmbrăcat de sărbătoare, iar colindele se aud peste tot. Este un moment în care am reflectat destul de mult la ceea ce sunt eu ca şi creştin şi ei ca musulmani. Cred, că în esenţă, toţi suntem la fel. Diferă doar faptul că ne-am născut în timpuri, pe pământuri şi religii diferite. Atât!

Scrisoare către Moşul…

24300908_1988859021129417_8900839603732248706_n

Draga Moşule,

tot ce îţi cer este să opreşti oamenii să mai alerge prin supermarket şi mall, umplându-şi cărucioarele şi golindu-şi sufletele. Înveseleşte şi pune zâmbet pe chipurile oamenilor, fă-i cumva să vadă copiii care îi aşteaptă nerăbdători acasă, pentru a le povesti despre şcoală, prieteni, căţelul de la scara blocului. Opreşte-i un pic şi fă-i să zâmbească. Aminteşte-le că şi ei erau la fel: cu ochii mari, miraţi, ştirbi, curioşi, vorbăreţi! Cumva, tu poţi să îi opreşti la omul în haine cenuşii şi rupte din faţa staţiei de tramvai. Ajut-i să îl vadă, să îi şteargă lacrima cu inima, cu compasiunea lor, cu un bănuţ, haine şi mâncare. Eu ştiu că toţi au haine în dulap pe care nu le mai poartă! Pune-le în suflet, printr-o adire cuvântul: mulţumesc şi iartă-mă!

În ghetuţe şi sub brad, pune-ne amintiri frumoase, cu troiene şi gemuleţe mici, cu miros de lumânare, de bunici şi cozonaci. Asta ştiu că învie orice suflet. Pune-le casete şi meldoii în suflet şi las-i să meargă săltând de pe un picor pe altul către servici. Toţi avem griji, lipsuri şi tristeţi, dar dacă le aminteşti tu asta, poate dimineaţa vor fi mai veseli şi nu se vor gândi că doar ei sunt aşa. Ajută-i să îşi amintească să sune la buni şi la bunu. Acasă.

Moşule, aş vrea să ne dai mai mulţi copii fericiţi cu părinţi de mână prin parcuri, la săniuş, în faţa bradului. Mai mulţi prieteni nebuni cu care să fim noi şi mai mulţi bătrâni fericiţi în şoşoni, care au de ce se bucura pe masă, în casă şi în inimă!

Da-ne mai multi parinti cu copii de mana si nu cu plase. Mai multi colegi cu care sa iesim la masa, nu cu farfuria peste taste. Mai multi prieteni cu care sa fim idioti, pardon, in largul nostru.

Te rog, dăruieşte-ne timp, oameni şi ajută-ne să ne bucurăm de toate! Prea am uitat. Prea suntem grăbiţi şi înverşunaţi pe toate. Şi dacă tot vii, că am fost cuminte, adu-mi o ciocolată Africana cu alune. Sau Kandia amăruie. Şi să nu uiţi să laşi miros de cetină şi de zăpadă. Pune şi fum la hornurile caselor unde nu este foc. Să aibă căldură.

Eu, încă mai cred în tine. În magie, spiriduşi şi sănii trase de reni. Şi în bunătate. Chiar dacă pare rară.

Noapte bună, Moşule
Să vii la copiii mari şi mici. Nu-i uita nici pe bunici