Eu nu îmi permit să îi împart, nici să pun degetul. Puneţi voi şi clasificaţi-i!

M-a întrebat zilele acestea cineva dacă eu sunt musulmană. Dacă soţul meu este musulman.

Am zâmbit, deşi în sufletul meu a fost aşa, un fuior de amar. Recunosc însă, că şi eu, deşi niciodată expus, am avut în sufletul meu câteva prejudecăţi despre musulmani, înainte de a ajunge în Egipt. Mulţumesc Domnului că m-am vindecat de ignoranţă!

Trăind printre ei, am mai spus, eu văd omul înaintea a orice altceva. Văd chipul său, zâmbetul, tristetea. Văd în ei aceleaşi trăiri sau emoţii pe care şi eu le am uneori. Le împărtăşim, trăind în aceleaşi locuri. Ne zbatem în aceeiaşi societate, ne lovim de aceleaşi probleme sociale, economice.

La religie mă opresc când le aud rugăciunile. De 5 ori pe zi. Şi vă spun sincer, e ca şi cum s-ar opri timpul în loc. Sunt frumoase. Vă garantez eu, că dacă nu aţi şti, nici nu aţi remarca faptul că sunt rugăciuni care au loc în moschee şi nu în Biserică. La urma urmei, tot aceluiaşi Dumnezeu ne rugăm. Allah înseamnă Dumnezeu în arabă.

Nu sunt musulmană, dar nici nu împart lumea pe religie şi culoare. Nici pe etnie. Eu am alte ocale. Ocaua mea este omenie şi umanitatea, bunătatea şi iubirea. Religia mea este Iubirea şi Credinţa firească, aia din adâncul sufletului nostru care pe toţi deopotrivă, musulmani sau creştini, când ne doare sau ne bucură ceva, ne face să spunem: “Doamne!!!”.

Am învăţat de la oamenii soarelui să tac, să meditez înainte de a lăsa porumbelul să zboare. Am învăţat să nu judec, să nu etichetez, să învăţ să privesc dincolo de limite, de cele văzute sau aparente.

Cumva, creştin printre musulmani fiind, am învăţat mai multe despre a fi om. Am primit lecţia unei alte valori. Valoarea omului, dincolo de tot şi toate! Omul. Nu haina, nu încălţarea, nu veşmântul, nu basmaua, nu hijabul, nu universităţile, nu casele de cărămidă luxoase. Omul, care există individual de ceea ce are. Omul prin ceea ce este şi reprezintă!

Vreau să mai ştiţi că eu nu dau lecţii. În ignoranţa mea încă, nu îmi permit să spun că le ştiu pe toate şi că dau lecţii. Eu împart doar cu voi toţi, lumea pe care eu o descopăr. Lumea în care eu trăiesc şi am ales să îmi întemeiez un cămin, să îmi fac prieteni, să îmi cresc copilele şi să fiu fericită.

Am ataşat nişte fotografii. Cu egipteni. Mix religios, cultural, etnic. Eu nu îmi permit să îi împart, nici să pun degetul. Puneţi voi şi clasificaţi-i dacă reuşiţi în: creştini şi musulmani! Eu nu pot! Eu văd doar copii, tineri, femei, bărbaţi şi oameni frumoşi! Atât!

Toţi suntem la fel sub soare. Trebuie doar să înţelegem asta

😂🤣😂 mie aşa îmi sunt de dragi Zuzii ăştia doi )))! Măcar aşa, puteţi vedea şi voi ce tot vorbesc eu când spun că religia nu înseamnă diferenţe între oameni ci doar o altă formă a rugăciunii. Atât. În rest, toţi suntem la fel sub soare! Ba unii chiar mai faini ! Trebuie doar să înţelegem faptul că religia naşte poduri peste lume şi oameni, nu dărâmă. Decât dacă noi acceptăm. Eu sunt creştin ortodox. Soţul meu este egipten 100%. Tot creştin ortodox. Prietenii noştri?! Musulmani! :))) Cam ca ăştia doi! Şi este frumoasă diveristatea!

 

Moş Crăciun şi decoraţii de Crăciun în Egipt

După cum am spus, Egiptul este o ţară, un loc, un alt univer…Este plin de contraste care îl alcătuiesc şi îl definesc. Care ne arată şi mai mult că, deşi a fost islamizat, pământul Egiptului, unde Hristos, Maria şi iosif s-au adăpostit, a rămas creştin. Una dintre rădăcinile primare ale creştinităţii, Egiptul îşi recunoaşte chiar şi în şcolile islamice, străbunii, ca fiind creştini ortodocşi copţi. oriunde mergi în aceste luni, vezi brazi artificiali, standuri pline de decoraţiuni, copii şi părinţi fericiţi, Crăiuniţe şi Moşi Crăciuni. Fiecare local, magazin, mall e îmbrăcat de sărbătoare, iar colindele se aud peste tot. Este un moment în care am reflectat destul de mult la ceea ce sunt eu ca şi creştin şi ei ca musulmani. Cred, că în esenţă, toţi suntem la fel. Diferă doar faptul că ne-am născut în timpuri, pe pământuri şi religii diferite. Atât!

Despre Islam si musulmani altfel!

De la un timp, vad televiziunile, presa si societatea pornite in general impotriva religiei islamice si a musulmanilor. Si am tacut, asteptand ca oamenii sa cearna si sa discearna, sa caute raspunsuri dincolo de aparente, dar este greu. Este greu, deoarece omul are tendinta sa judece si sa eticheteze tot ceea ce nu este asemeni lui. Schimbarile si diferentele ne sperie si nasc fobii. Uitam ca lumea asta este atat de frumoas tocmai din cauza diversitatii!

Diversitatea inseamna unicitate! Iar diversitatea este si religioasa! Si diversitatea religioasa exista chiar din timpurile lui Hristos! Si am coexistat frumos impreuna!

Deoarece de ceva vreme, suficienta as spune eu, traiesc intr-o tara preponderent islamica, nu trebuie sa citesc stiri sau sa ma uit la televizor ca sa imi pot forma propriile opinii despre lumea islamica. Nici nu sunt nevoita sa ma confrunt cu opiniile altor oameni pentru a intelege lumea islamica. Mi le-am format pe ale mele. Din propriile experiente si trairi, prin prisma propriei constiinte.

Multumesc in primul rand lui Dumnezeu ca nu am etichetat si nu am judecat niciodata diversitatea culturala, religioasa si am avut mereu suficienta rabdare sa privesc, sa inteleg si sa nu trag concluzii!

Sotul meu este egiptean 100%! Egiptean crestin ortodox. Familia sa, de asemenea. Din radacinile lor. Eu sunt la fel. Doar ca romanca. In jurul nostru, prietenii nostri, vecinii, oamenii pe care ii intalnim pe strada, in parcuri, in cafenele, in mall-uri, in scoli, gradinite, sunt preponderenti musulmani. Si ma credeti sau nu, am invatat de la ei lectii pretioase de viata, de suflet, de moralitate, de spiritualitate chiar!

Eu am impresia uneori, ca atunci cand lumea vorbeste despre musulmani, isi inchipuie doar niste persoane invesmantate din cap pana in picioare, lipsite de educatie, de bucurii, stand 24 din 24 de ore sa se roage. Mai cred ca unii ii vad chiar ca in urma cu sute de ani, pe camile, cumparand si vanzand femei (uitand ca asta nu isi are radacinile in religie) si tratandu-le ca pe niste sclave. Ma credeti sau nu, aceste concepte sunt total eronate! Muslmanii sunt oameni deosebit de educati, scolati, cititi. Cei care isi permit educatia, deoarece in tarile musulmane, preponderent este capitalismul. Cu alte cuvinte un mic procent de oameni extrem de bogati, un alt procent suficient de oameni normali care sunt nisa de legatura si cred eu cei mai importanti in societatea de acest gen si cel mai mare procent sunt saracii. Veti spune, vezi? Nu va grabiti! Tarile arabe nu sunt Europa! Sunt preponderent desertice si se dezvolta in jurula a cateva zacaminte cum ar fi: petrol, gaze, sulf, etc Agricultura nu e usoara intr-o astfel de tara, cum nu e usor nici sa construiesti o economie sau o industrie intr-o tara care are undeva in jur la 100 milioane de locuitori. Ei nu au munti, paduri, dealuri, podisuri si clima mediteraneana care sa ii ajute. Din contra! Au chiar nesansa sa fie mereu sub asediu occidental din cauza resurselor pe care le au. Le sunt distruse habitatele, vietile si orice sansa minima de a putea cladi ceva cu perspectiva!

Deci inainte sa judecam saracia acestor state, ar trebui sa privim mult mai profund problemele lor reale de viata.

Apoi, inainte de a judeca gandirea islamica, trebuie sa nu uitam ca multi dintre marii ganditori si filosofi au fost islamici.

Sa nu uitam ca nu trebuie sa judecam o natie si oamenii care o alcatuiesc dupa religia acestora. Occidentul are la radacinile sale Orientul Mijlociu! Prima civilizatie, scrisul, calendarul, ora, drumurile, podurile, ingineria, arhitectura, etc…toate au la origine aceste pamanturi pe care noi ca occidentali acum le vandalizam, le cotropim, le judecam si le exterminam! Este pacat!

Islamul este si el foarte diferit de la tara la tara si nu trebuie sa judecam o religie dupa pacatosii sau dupa extremistii ei! Extremismul a nascut si Cruciadele Crestine! Sa nu uitam asta.

Extremismul islamic nu s-a nascut peste noapte si nu vine din concepte religioase cum ne place noua sa privim situatia. Extremisul are radacini in revolta interioara, in ani de zile de saracie si durere, in etichetari, in lipsa de umanitate cu care au fost mai mereu tratati arabii. Nu e usor sa iti vezi familia, orasul si tara decimata, ruinata economic, spiritual, educational de catre tarile civilizate. Nu e usor sa traiesti in blocuri pline de praf, fara ferestre, fara usi, fara apa curenta! Nu e usor sa iti tii pe brate copilul de cateva luni sau cativa ani, rupt si sfasiat de bombe si gloante! Este inuman! Sfasietor! Nimeni nu merita sa traiasca asa ceva! Sigur ca in oamenii acestia se naste ura si dorinta de razbunare. Ca in orice parinte. Sunt chestii psihologice. Sunt traume nevindecate! Traume care zi de zi, zi de zi se cangreneaza si ajung sa imbolnaveasca un tot mai mare numar de copii crescuti in astfel de conditii, de tineri care s-au trezit in cateva minute singuri, inconjurati de moarte, tipete si sunete de razboi! Asta in 2018 si intr-un secol care ar presupune sa fi invatat deja din trecut.

Apoi, extremismul mai vine si din finantare externa, a anumitor interese care vrea sa se nasca razboaie interne si controverse internationale si inter-religioase. Sunt grupari si organizatii care urmaresc globalizarea. Si nu e vorba de organizatiile teroriste islamice. Ca si aici, daca e sa vorbim, in spatele lor numai islamici nu sunt.

In tara unde traiesc eu, in Egipt, oamenii traiesc intr-un mix cultural-religios foarte divers. Si stiti? Se inteleg! Se respecta! Sunt solidari! Nu isi impun nimic unii altora, iar musulmanii invata in scoli ca stramosii lor au fost crestinii copti. Nu le este rusine sa recunoasca asta. Solidaritatea si convietuirea pasnica a oamenilor din Egipt, ar trebui sa fie un reper international pentru toti! O lectie de fraternitate si viata!

Cand spun asta, nu am cum sa nu imi amintesc cand, pe vremea revolutiei, la caderea regimului Mubarak, cand armata a intrat cu tancurile peste oameni, crestinii si musulmanii din Egipt, au creat si nascut istorie!

In acele vremuri tulburi, crestinii faceau cerc uman in jurul musulmanilor cand era ora de rugaciune a acestora pentru a-i proteja de tancuri si de gloante, iar cand preotii veneau printre crestini sa se roage, musulmanii faceau cerc uman in jurul crestinilor. Toti se rugau unii cu altii si unii pentru altii! Cand extremistii trimisi de ISIS au pus bombe in Bisericile Ortodoxe din Egipt in urma cu 4, 3 si 2 ani, musulmanii i-au prins pe faptasi, apoi s-au strans cu milioanele in piete sa doneze sange pentru cei raniti, au adunat bani pentru familiile crestine si sau rugat in fata Bisericilor pentru cei indurerati!!! La fel au facut crestinii cand in urma cu 3, 2 si 1 an, aceeiasi extremisti au pus bombe in Moscheele din Egipt!!!

Dar ca sa ii cunoasteti pe musulmani trebuie sa fiti aici. Sa mergeti in piete, sa vorbiti cu oamenii simpli, sa vedeti ca diferentele nu sunt precum le credeati sau le citeati. Sigur, ca astfel de lucrui nu le veti auzi la televizor si nici nu le veti citi in presa. Acolo trebuie sa fie stiri de senzatie care sa ridice cota. Aceste instrumente care odata educau, acum numai manipuleaza. Si e pacat totusi sa vedem numai holbura natiunilor si nu si graul! Plus ca Islamul are si el doua confesiuni: musulmanii sunniti si cei siia! Siia sunt marii filosofi, deoarece este o confesiune care se bazeaza pe cunoastere, filosofie, etc

Este mult de spus si mult de povestit. Ce vreau sa spun doar este sa nu judecati un popor dupa cateva exemple, deoarece ar fi gresit si niciodata sa nu etichetati si sa nu generalizati deoarece etichetarea naste adevaratii monstri ai societatii si ai lumii!

Musulmanii nu sunt paria, sunt oameni ca noi, doar ca civilizatia lor se bazeaza pe o alta cultura, pe o alta religie si pe cutume vechi care au nascut o diversitate ce nu trebuie sa ne sperie ci trebuie sa ne faca sa intelegem ca ceea ce nu este ca noi nu este neaparat si foarte diferit, dar prin anumite implicatii a creat o parte a acestei unicitati, numita lume, civilizatie si Pamant!