împrimăvărați

primăvara nu are nevoie de noi
ca să se cuibărească
în tăcerea mugurilor și să înflorească
vine așa, ca un fior de viață,
își pune flori la ureche, la suflet, pe palme
și aprinde lumea
ca pe o cadelă de culoare
și lumină

și fără să știm când și cum,
numa ne trezim împrimăvărați!

(împrimăvărați, Ramona Sandrina)

s-au întors toate păsările călătoare

primăvara asta şi-a făcut drum prin mine
locuindu-mă până în cele mai neştiute cotloane de suflet
scoate mugurii aceia cruzi ai neuitărilor la suprafaţă
ţăşneşte ca o mlădiţă prin suflet, prin carne, prin piele
şi dintr-o dată, se apucă ea să dea frunze, flori şi miresme
din timpuri de care nu îmi mai aminteam. le prăfuisem să nu doară, dorul
şi ce să vezi? s-au întors toate păsările călătoare la cuibul lor
sub inimă!

(s-au întors toate păsările călătoare, Ramona Sandrina)