Tahia Masr!

În fiecare an, pe data de 6 Octombrie la ora 14:00, Egiptul opreșe timpul. La ora 14:05, avea să se audă sirenele războiului și numai Dumnezeu poate să știe ce se întâmplă atunci în sufletele oamenilor și a mamelor.

Războiul avea să se dea în Sinai, unde era staționată Armata Israeliană cu ocazia sărbătorii evreieşti de Yom Kippur. Profitând de acest eveniment, Armata Egipteană a luat prin surprindere forțele armate israeliene și i-au învins!

Soțul meu avea 6 ani. Nu își amintește foarte multe, decât imagini de la televizor și faptul că lumea se ruga ca războiul să nu ajungă în toată țara.

În 1973, Egiptul avea să scrie istorie și să învingă una din cele mai mari forțe armate de atunci, Armata Israeliană. Mitul israelienilor avea să cadă pe 6 Octombrie 1973! Războiul din Octombrie a fost crucial și pentru obținerea Păcii în spațiul Orientului Mijlociu, încheind seria războaielor din regiune, care au avut loc mai bine de jumătate de secol.

La ora 14.00 pe 6 Octombrie  1973 soldații egipteni au traversat Canalul Suez fără a fi depistați de forțele armate siraeliene care sărbătoreau.

Ținta egiptenilor a fost: stațiile radar, bateriile aeriene de apărare, punctele fortificate de pe Linia Barlev, rafinăriile de petrol și bineînțeles, depozitele cu muniție. 10.500 de rachete au fost lansate încă din primul minut, armata egipteană făcând prăpăd în liniile israeliene.

8000 de soldați egipteni au traversat canalul în 1000 de bărci de cauciuc, urcând mai apoi pe Linia Barlev și pătrunzând în apărarea israeliană.

Trupele de ingineri egipteni au construit primul pod la 6 ore dupa începrea războiului, iar 8 ore mai târziu, aceștia și-au fîcut loc prin Linia Barlev , amplasând alte 12 poduri și operând 30 de feriboturi.

Succesul de la începutul războiului, a fost atacul aerian, acesta făcând posibilă penetrarea liniei d efront Barlev în mai puțin de 6 ore!

Dacă armata americană nu ar fi susținut Israelul trimițând acestuia echipament militar și provizii pe cale aeriană în data de 10 Octombrie, Armata Israeliană ar fi cunoscut o înfrângere categorică și definitivă.

Rezultatul atacului și victoriei din 6 Octombrie 1973 a fost recâștigarea suveranității toatle asupra Canalului Suez și a unei părți importante din Sinai și a deschis calea tratatului Camp david din 1978.

Astăzi se împlinesc 46 de ani de la această memorabilă victorie, iar Egiptul sărbătorește!

Tahia Masr! (Trăiască Egiptul!)

Oamenii sunt într-adevăr teribili! Monstruoşi!

Oare câte poate strânge un copil la doar câţiva anişori în sufleţelul lui ca să viseze la moarte? Unde greşim oameni buni? Oare chiar nu mai avem gram sau dram de umanitate în noi??? Trist până la Dumnezeu!

A mai spus un copil sirian: Mă voi duce la Dumnezeu şi am să spun cât de răi au devenit oamenii!

A murit. Avea vreo 4 ani… Sper că ne-a spus şi mai sper ca Dumnezeu să nu ne ierte că ucidem copiii!!!

Unii ucid pentru interese materiale şi mondiale, iar alţii prin indiferenţă! Nici unii, nici alţii nu sunt mai puţin vinovaţi!

 

***

copiii-sirieni-770x500

În noul raport ”Rani invizibile“ prezentat de Salvați Copiii sunt descrise cei șase ani de război în Siria, povestiți de copii.

Copii care care au trăit și trăiesc încă o dramă.

5.8 milioane de copii din Siria trăiesc zilnic bombardamente într-o Siria nerecunoscută, complet anihilată. Printre acestea, cel puțin 3 milioane de copii nu știu nimic altceva decât bombardamente și dezastrii, iar consecințele la nivel psihologic sunt devastatoare.

85% din populația siriană trăiește în sărăcie și 4,6 milioane de persoane locuiesc în zone asediate sau greu accesibile.

6,3 milioane de persoane sunt strămutate și 4,9 milioane – inclusiv 2,3 milioane de copii – sunt refugiați în alte țări.

Copiii nu zâmbesc niciodată, au chipurile triste, iar durerea  care o provoacă războiul în inimile lor este inexplicabilă și inacceptabilă. Doi din trei copii spun că au pierdut un membru al familiei, și-au pierdut casele sau au fost răniți cel puțin o dată în timpul bombardamentelor.

”Sunt copii care visează să moară pentru a merge în Rai și, astfel, să aibă un loc unde să mănânce și să rămână la cald Ei trăiesc cu speranța de a fi loviți de lunetiști pentru a ajunge la spital și poate că poate că așa vor scăpa din orașul asediat.

Sunt copii rămași orfani din cauza războiului. care pentru o farfurie de mâncare se alătură grupurilor armate pentru a se alătura grupurilor armate “, afirmă Valerio Neri, directorul general al Salvați Copiii din Italia.

Copiii recrutați de grupurile militare sunt forțați să le gătească și să le curețe punctele de control, înainte de a deveni și soldații lor. O dramă în dramă.

(Preluat din MondoNews24)