„Poate că nu suntem părinții lor. Dar asta nu înseamnă că nu sunt ai noștri”

„Poate că nu suntem părinții lor. Dar asta nu înseamnă că nu sunt ai noștri” – Victor Rebengiuc

Așa cum și eu și sute de voluntari implicați spunem de fiecare dată: suntem responsabili față de fiecare om din jurul nostru, cu precădere față de copii! Trebuie să înțelegem că familia este de două feluri: a noastră și familia mărită este societatea! Toți suntem un întreg și trebuie să funcționăm astfel! Când ne vom trata unii pe alții ca o familie, vom fi sănătoși și nu cangrenați spiritual, civic, sufletește, moral, social, românesc și politic!

– Alo! Aici copiii României! – Cine, mă? Hai închideți! Nu mai țineți linia ocupată!

112

 

Orice pagină ai deschide, oriunde te-ai întoarce, Alexandra te bântuie! Și este dreptul ei și crucea noastră! Pentru că ne amintește că toți am fost acolo când ea a suferit, când a fost violată, când a fost bătută, când a fost ucisă!

Dincă acționa, iar noi stăteam toți în jur, ca la un parastas macabru în care ea încă trăia, agoniza, iar noi așteptam să moară! Pasivi!

A trebuit să moară ea, ca să înviem noi!

Să ne revoltăm! Să punem mâna pe cuvinte, să ucidem cu ele în dreapta și în stânga, să presupunem, să demitem, să tăiem și să spânzurăm!

Degeaba! Da, degeaba înviem dacă spiritul ne este tot acolo în mormintele comunismului sau poate chiar mai departe în alte vremuri. Degeaba ne revoltăm, dacă nu ne asumăm!

Degeaba spunem: Poliția este vinovată! Sistemul este vinovat! Corupția este vinovată! Incompetența! Politica!

Unde este liantul care le ține, care le ajută să existe, care le susține prin impozite, taxe, cel căruia aceste instrumente îi servesc? Românul! Românii! Unde sunt în această ecuație? Eu, tu, el, ea, voi, noi!?

Să înțeleg că noi nu suntem vinovați? Că și noi suntem tot parte din același sistem unde se caută mereu țapi ispășitori și se dă vina doar pe alții?

Dar noi, unde am fost în cei 30 de ani după lovitura de stat? Nu noi populăm România? Noi nu vedem corupția? Nu am luat-o la cunoștință? Nici incompetența? Nici insolența crasă? Noi nu am văzut când dădeau alocații mai mari deținuților decât copiilor? Când fabricau legi? Când ei stăteau în palate și noi în locuințe mici pentru care plătim însă impozite mari și stăm acolo înglodați în rate, griji, probleme? Când ei ucideau pe treceri de pietoni, iar apoi, fără nici o penalizare, mustrare, urcau în parlament și votau sau îi lăsau pe colegii să voteze în locul lor? Când copiii lor furau miliarde și nu erau taxați, iar băbuțele care vând pătrunjel sunt luate pe sus, înjosite și tratate ca ultimii infractori?

Când bunicilor, părinților, vecinilor, românilor noștri amărâți le dădeau pensii de subzistență, iar lor își dădeau pensii peste pensii?

Ba le-am văzut, dar am fost complici în acest haos în care am preferat mereu să stăm cuminți, pasivi, să nu ne implicăm, să nu ne revoltăm, să îi lăsăm să distrugă tot ce a ținut de patrimoniul țării, economie, educație, resurse naturale, păduri, sănătate.

Ce mare lucru? Că doar nu de la noi furau, nu? Ba exact de la noi furau și de la viitorul copiilor noștri!

Și ce am făcut noi Românii? Am fost 30 de ani operatorii ăia de la 112! Am spus copiilor noștri și viitorului lor: Nu mai țineți linia ocupată!

– Alo! Aici copiii României!

– Cine, mă? Hai închideți! Nu mai țineți linia ocupată!

Așa văd eu de aici din durerea mea lucidă situația. Sistemul trebuie resetat, dar trebuie să începem cu noi, cu fiecare în parte și trebuie să o facem responsabili pentru prezentul acesta și viitorul în care copiii noștri vor popula acest spațiu!

Trebuie să decidem: ei sau copiii noștri?!

La Alexandra nu am reacționat. Am privit-o toți pasivi cum se chinuie, agonizează și moare. Nu i-am fost nimic în viață. Doar după moarte. Lumânări de priveghi!

Măcar la toți ceilalți copii ai noștri care încă trăiesc, care încă speră, care încă au aripi,  haideți să nu ne mai uităm fără să facem ceva, în timp ce acest Stat de Drept Dincă, ne sechestrează visele, ne violează drepturile și ne ucide viitorul!

***

Orice pagină ai deschide, oriunde te-ai întoarce, Alexandra te bântuie! Și este dreptul ei și crucea noastră!

– Alo?! Aici Alexandra!
– Bună, Alexandra! Aici este România!

Pentru moartea Alexandrei  nu avem scuze! Toți ROMÂNII suntem complici cu acest monstru din Caracal care timp de 20 de ani a ucis!

Victimele-și-călăul-Cazul-criminalului-în-serie-din-Caracal-620x264

În urmă cu un an, am scris asta:

– Cum învinge iubirea?
– Ținându-se de suflet și privind în aceeiași direcție!

***

Exact așa se salvează și spiritul, conștiința și sufletul unei națiuni: privind în aceeiași direcție!

Am tăcut, deoarece este atât de multă moarte și durere în aer, încât nici nu mai știu ce ar fi de spus.

Am tăcut deoarece a trebuit să mă reculeg, să reguli și legi  uit adânc în ochii copilei mele ca să pot înțelege că omenirea asta mai are șanse, iar dacă nu mai are, este dedatoria mea morală, umană, spirituală să cred în ele, să lupt ca ele să existe din nou!

Sigur, ca om, nu pot să nu mă gândesc că dacă aș fi în locul lui Dumnezeu, aș potopi de pe acum această lume, deoarece am ajuns ca și civilizație umană într-o groapă a nepăsării, a dezumanizării, a desuflețirii și lipsei aproape totale de empatie! Dar, tocmai de aia, oamenii nu pot fi Dumnezei! Pentru că oamenii sunt ființe instinctuale, înainte de a fi cerebrale! O fi având și Darwin dreptate, că altfel nu înțeleg animalul și bestia care stă ascunsă în specia umană!

Nu există scuze sau cuvinte care să poată fi rostite când un copil de 15 ani a murit agonizând, fără să aibă o lumânare la cap, un chip prietenos sau familiar aproape, fără să vadă pe cineva că îi sare în ajutor într-un fel sau altul! A murit singură, violate, bătută, agresată cu bestialitate de un crimnal în serie, care timp de 20 de ani a violat, bătut și topit femei în acid! Care a pus în gropi, în fântână, în valize și în rău osemintele acestora, să li se piardă urma! Nici grădina, nici curtea, nici fântâna nu au mai fost suficiente se pare, să ascundă cadavrele ciopârțite! Ba mai mult, se presupune că ar fi ucis și un copil de 8 ani, al cărui trup este în fântână!

Pentru moartea Alexandrei  nu avem scuze! Nici unul! Toți ROMÂNII suntem complici cu acest monstru din Caracal care timp de 20 de ani a ucis! Și nu doar femei! NU! A ucis viața propriei familii! Și-a bătut și agresat soția și copiii! A fost agresiv cu vecinii și toți oamenii cu care a venit în contact! A agresat o tânără pentru care a primit interdicție de a pleca în Italia! Și cu toate acestea, societatea a tăcut! A ales să trăiscă în preajma lui! A ales să îl lase să îi agreseze în continuare! Să îi scuipe, să îi insulte, să îi amenințe!

Nu suntem complici? Ba suntem! Și înainte de a tot arăta cu degetul către stat, poliție, educație, țară, ar trebui să vă asumați fiecare eșecul acestei țări și societăți, deoarece fiecare suntem responsabili și trebuie să ne asumăm că am devenit cu acceptul nostru o societate neimplicată, care nu ia atitudine absolut deloc, care s-a obișnuit ca alții să le facă, să le dea, să le construiască și care, mai mult decât orice altă societate să obișnuit să judece, să eticheteze, să arate cu degetul! NU! Înainte de a spune că România și statul sunt de cacao, trebuie să vă asumați că sunteți parte din această cacao!

Toate acestea sunt posibile, deoarece trim într-o societate în care familia s-a îndepărtat foarte mult de ceea ce trebuie să fie, școala nu mai este școală, educatorii, învățătorii, profesorii nu mai sunt ce trebuie să fie, medicina, medicii, psihologii, psihiatrii, nu mai sunt ce trebuie să fie, poliția și polițiștii, jandarmii, nu mai sunt ce trebuie să fie!

De ce? Pentru că ni se pare și în 2019 normal ca o femeie să fie bătută, ca un copil să fie agresat, ca un popă dement să ne spună că violurile sunt ceva normal și că dacă femeia e însărcinată înseamnă că a consimțit!

Pentru că trăim într-o lume departe de educație și cultură, manelizată și prostituată intelectual și mediatic!

Pentru că nici media nu ne mai prezintă nimic educativ, nu prezintă proiecte și informații utile, necesare, care să modifice benefic societatea ci, ne prezintă doar emisiuni în care vedem manelari, femei dezbrăcate, chiar prezentatoarele de emisiuni și televiziuni sunt mai mult dezbrăcate decât îmbrăcate, alese după genul Zăvoranca – cu cât mai multe apariții în Playboy, cu atât mai bine – nu cu cât mai multe cunoștințe, cultură, etc Emisiunile sunt de genul: Mă mărită mama, O mărit pe mama soacră, “Schimb de mame”, “Iubire interzisă”, “Să te prezint părinţilor”, emisiuni care nu au nimic educativ în ele, care nu sunt culturale, care prezintă doar concepte idioate, false, iubiri interzise, scandaluri între soacră și noră, copii și părinți, siropuri infidel!

Cu asta se ocupă media și televiziunile românești! Aceste realități (false) le prezintă ca mod educativ societății! Asta este cultura cu care le hrănește spiritele, intelectul, creierul, sufletul! Cu certuri, prostie crasă, divorțuri, scandaluri, bătăi, violuri! Așa cresc ei societatea românească! Și ne mai mirăm că din când în când apare câte un psihopat de Caracal?

Nu avem de ce să ne mirăm! Oamenii nu se nasc toți sănătoși, echilibrați și în familii sănătoase! Unii mai au și traume în copilărie! Se mai nasc și bolnavi, iar dacă boala este alimentată constat de informație plină de agresivitate, de o societate care niciodată nu își ridică un semn de întrebare, nu ia atiudine, nu cere un ajutor din partea medicilor psihologi în anumite cazuri, din astfel de oameni se nasc psihopați ca acest Dincă!

Suntem atât de decăzuți, încât nici măcar nu mai vedem clar cerul senin și frumos de deasupra abisului, pentru că majoritatea oamenilor văd numai întunericul, revolta, agresivitatea, violența, crima, sexul și decăderea!

Toate acestea sunt posibile deoarece statele de drept au devenit defapt niște state care ne spală sufletele, conștiințele și creierele! Nu le mai pasă de oameni decât la nivel teoretic și nici acolo! Am ajuns o societate umană ghidată după reguli și legi care nu au nimic de a face cu protecția cetățeanului, societății, mersului bun al democrației, civilizației! Aparent, ele sunt legi care protejează drepturile omului! Dar în esență ele sunt departe de Carta de altădată!

În concluzie, nu stă România mai rău ca alte state, ba chiar suntem pe ultimul loc la violuri, după statisticile mondiale. Problema pornește de la superficialitatea societăților umane, de la permisivitatea legii, de la acordarea a tot felul de drepturi, a umaniza legea. Toate acestea nu au nimic bun. Legea e singura care nu are dreptul să fie permisivă sau umană! Trebuie să fie ad literam și să se aplice!

Drepturile omului trebuiesc protejate de legi clare, nu de legi stipulative! Drepturile omului trebuiesc protejate de legi care nu au nimic de-a face cu UMANIZAREA ci ele trebuiesc să penalizeze comportamente deviante, violențe, abuzuri, violuri, crime! Ele nu trebuiesc să fie sensibile, să fie umane! NU! Nu e de competența legii să fie permisivă, moale, indulgentă și sensibilă! Competența legii este să fie dură, să fie clară și să se aplice! Și legea trebuie să protejeze majoritatea nu minoritatea! Dar legile care guvernează societatea uamnă de astăzi, protejează minoritatea în detrimentul majorității! Sunt permisive, sensibile, înțelegătoare!

Exemplu clar! Zilele trecute, jandarmii au ucis un pedofil gazându-l (fără voie)! Toată media și internetul a vuit solidarizând cu…PEDOFILUL!!! Că drepturile omului! Pe bune??? Păi aveți ce meritați atunci! Pedofili, violatori și criminali liberi pe stradă și soți violenți în case care să vă dea exact ce meritați la toți și cu care vă purtați cu mănuși ca nu cumva să sufere sau vai Doamne, să moară! Ce mănuși? Dar fata aia de 12 ani pe care pedofilul ăla o pipăise în văzul oamenilor exact și fix înainte ca janfarmii să tăbărască pe el…aia nu a suferit??? Călăilor!!! IATĂ! Datorită faptului că vouă vă pasă de bătăuși, agresori, pedofili, apar bestii ca Dincă din Caracal! Unde vă sunt acum mănușile și solidaritatea?

Trebuie să fim permisivi cu bătrânii care vând pătrunjel, ouă și flori să supraviețuiască, nu cu violatori, pedofili și violența în familie! Ăia castrați și închisoare pe viață, excluși și marginalizați de societate!

Și…am ajuns aici! Unde? Unde peste tot în lume femeile și copiii sunt cei care suferă cel mai mult! Unde lăsăm copiii să fie exportați pentru organe sub protecția adopțiilor false! Unde lăsăm ca un copil să aibă alocația mai mică decât un deținut! Unde permitem ca statul să ne dea lecții despre cum să ne educăm, să ne creștem copiii, iar ei nici măcar nu sunt în stare să ne protejeze, să ne ofere un cadru minim de trai și bun simț! Unde există copii care trăiesc desculți, flămânzi și mor în spitale fără tratamente adecvate! Unde ne trimitem copilul la școală, iar el nu mai ajunge acasă, deoarece nu avem nici un organ competent care să îl apere – nici vecini, nici trecători, nici societate! Trăim într-o societate fără conștiință și fără suflet! Dacă noi ca oameni nu sărim când vedem un copil lovit, agresat, luat cu forța, dacă noi ca societate nu spargem ușa când auzim de la vecinul un copil urlând și țipând înspăimântat…ce așteptări să avem de la un polițist? Ăla e plătit să ne apere, dar la noi ca oameni s-ar presupune că facem asta din solidaritate, din empatie, implicare!!!

Deci nu! Nu sunt de acord să ridic piatra numai la autorități! Toți suntem complici, dragi români! Că ne place au ba! Și nu! Nu este România mai anormală ca alte state! Sunt altele chiar mai rău ca România. În Anglia, fetele beau cot la cot sau chiar mai bine decât bărbații, își fac nevoile în mijlocul șoselei și parcărilor! În Italia, tinerii stau pe trotuare cu injecția în venă! În germania violurile sunt la modă! În statele scandinave se fură copiii din casă de sub ochii părinților de către stat! Și tot acolo, s-a legalizat de curând căsătoria cu animale! SUA e numărul 1 la crimele în serie și psihopați! Și aș putea continua cu lista, dar fiecare care locuiți într-o țară sau alta vă știți problemele! Că le băgați sub preș. E altă mâncare de pește. Ele însă, tot vor fi!

Ce este de făcut? De acceptat că am eșuat ca societate umană. Că suntem într-un punct foarte critic! Că avem mari probleme! Că trebuie să re-evaluăm legile statale! Că trebuie să nu acceptăm ideea că drepturile omului trebuie să fie drepturi pentru orice animal gen: terorist, criminal, violator, pedofil! NU! Că trebuie să ne facem o Mea Culpa fiecare, să ne asumăm și să încercăm să fim mai solidari, mai implicați, mai activi! Să nu mai acceptăm orice ne vinde media! Să avem pretenții! Să cerem mai mult! Să ne gândim la copiii noștri! Să cerem o legea a educației 100% schimbată, adaptată și care să ne învețe copiii să supraviețuiască, nu doar să tocească!

Alexandra a murit singură, dar haideți să fim fiecare dintre noi lumînarea care s-a aprins la căpătăiul ei!

Să fim lumina! Să fim schimbarea! Să fim speranța! Să nu mai lăsăm încă un copil ca și cei din 89 și de la Colectiv să moară în zadar!

Faceți ceva, pentru numele lui Dumnezeu, dragi Români: TREZIȚI-VĂ!!!

 

Gânduri amare

2e3d34d7dfc5ef849436223b0f9d8ac6

M-a întrebat cineva de ce nu mai scriu despre soţul meu. Despre cum evoluează boala lui. Dacă s-au strâns banii. De ce nu mă mai zbat.

Nu mai scriu, este drept, dar din iarnă, toată viaţa mea e o zbatere. Ca și cum aș avea aripi și aș vrea cumva să mi le fac și mai lungi și mai mari, să pot acoperi lumea cu ele, să găsesc leacul final și siguranța lui, departe de tot ce greu și rău.

Mă zbat, da, chiar dacă nu arăt. Zâmbesc. Mă joc cu fetele. Mai ies în oraş. Când el e bine. Am fost toţi la plajă chiar. Şi i-a fost bine. A intrat chiar în mare puțin. A luat o gruă de porumb. O gură de înghețață. Toate au fost bune. Până la chimio. Chimio am decis să le facem acasă. El e acasă. Şi e mai bine. Moralul ajută. Li fetele. Și Anubis chiar care stă nedezlipit de el, iar când doarme, îl miroase lângă nas să vadă dacă respiră. Iar eu plâng. I-aș da toată sănătatea mea fără să clipesc. Dar nu îmi stă în putință. Și atunci mă rog.

Ca să treacă chimio mai uşor, îi spun că azi schimbăm meniul, de la supa de pui, la ciorbă de perişoare. Râde. E aşa linişte când râde. Linişte cu soare. Nu e bine, nu e rău. Operaţiile le-am făcut doar două. După reluarea de două ori a primei, operaţia a fost un succes. Vedem. A spus la un moment dat: “Dacă nu o să te mai pot vedea pe tine şi pe fete, mai bine mor. E mai rău decât cancerul!”. Îl cred. Dar vedem, mulţumesc lui Dumnezeu.

Nu mai scriu însă, deoarece am înțeles că cel mai bun ajutor e să te ajuţi singur. Nu era o sumă mare 5000$, dar au trebuit şase luni să se strângă 3000$, iar cineva mi-a închis aripile şi speranţa când a spus că mai bine donează pentru câini şi pisici, că ei sunt mai umani. Știu că sunt și și eu iubesc viața sub toate formele ei. Până și furnicile le scot din casă fără să le omor. Dar viața umană, trebuie să aibă prioritate. Zic eu. Pentru că oamenii au familii. Copii. Când pleacă unul e ca și cum ni s-ar rupe o aripă, un deget de la mână, o jumătate de inimă. Ca și cum, cineva ne-ar frânge viața ireversibil și iremediabil. Iar copiii…lor nu poți să le spui pur și simplu că de mâine tati nu mai este. Sau mami. Dar să îi ferească Domnul pe cei rătăciți de astfel de dureri.

Soţul meu nu este perfect. categoric. Dacă ar fi fost, nici nu eram interesată. Este minunat în imperfecțiunea lui care face diferența! Nu are facebook, nu se pricepe la net, nici la operare computer, crede în Hristos până în ultima celulă și uneori e chiar fanatic, nu îi plac costumele, cravatele, câteodată nu își încheie pantofii și bagă șireturile pe lângă, ascultă la tv aproape la maxim și când e meci, nu aivoie nici să respiri. Dar este un tată perfect. Când se mănâncă pește, le ia peștele fetelor și al meu și scoate toate oasele. Să nu cumva să ne înecăm. Uneori, ne dă de la el din mână să mâncăm. Ne cumpără ciocolată și înghețată. Nu e bai dacă ne îngrășăm. El spune că suntem perfecte. E un om ca pâinea caldă. Este uman şi frumos la suflet.

A fost dureros să citesc acele cuvinte. Mai dureros decât atunci când mi-a spus medicul sentinţa: “Soţul dumneavoastra are cancer!”. Aceste cuvinte rănesc de moarte destine!

De atunci, muncesc contracte și colaborări peste colaborări, să adun suma singură. Pentru toate ratele, chiria, necesitățile. Nu e uşor. Mă tem. Mă tem uneori şi să îmi închipui. Dar cred că iubirea poate face minuni! Și asta îmi deschide din nou aripile. Și zâmbetul.

Poate că mi-am făcut din nou curaj să scriu, deoarece m-a coplești vestea despre colegul meu de presă, Tiberiu Condrea care a plecat atât, atât de tânăr să scire articole în Cer!

Despre Islam si musulmani altfel!

De la un timp, vad televiziunile, presa si societatea pornite in general impotriva religiei islamice si a musulmanilor. Si am tacut, asteptand ca oamenii sa cearna si sa discearna, sa caute raspunsuri dincolo de aparente, dar este greu. Este greu, deoarece omul are tendinta sa judece si sa eticheteze tot ceea ce nu este asemeni lui. Schimbarile si diferentele ne sperie si nasc fobii. Uitam ca lumea asta este atat de frumoas tocmai din cauza diversitatii!

Diversitatea inseamna unicitate! Iar diversitatea este si religioasa! Si diversitatea religioasa exista chiar din timpurile lui Hristos! Si am coexistat frumos impreuna!

Deoarece de ceva vreme, suficienta as spune eu, traiesc intr-o tara preponderent islamica, nu trebuie sa citesc stiri sau sa ma uit la televizor ca sa imi pot forma propriile opinii despre lumea islamica. Nici nu sunt nevoita sa ma confrunt cu opiniile altor oameni pentru a intelege lumea islamica. Mi le-am format pe ale mele. Din propriile experiente si trairi, prin prisma propriei constiinte.

Multumesc in primul rand lui Dumnezeu ca nu am etichetat si nu am judecat niciodata diversitatea culturala, religioasa si am avut mereu suficienta rabdare sa privesc, sa inteleg si sa nu trag concluzii!

Sotul meu este egiptean 100%! Egiptean crestin ortodox. Familia sa, de asemenea. Din radacinile lor. Eu sunt la fel. Doar ca romanca. In jurul nostru, prietenii nostri, vecinii, oamenii pe care ii intalnim pe strada, in parcuri, in cafenele, in mall-uri, in scoli, gradinite, sunt preponderenti musulmani. Si ma credeti sau nu, am invatat de la ei lectii pretioase de viata, de suflet, de moralitate, de spiritualitate chiar!

Eu am impresia uneori, ca atunci cand lumea vorbeste despre musulmani, isi inchipuie doar niste persoane invesmantate din cap pana in picioare, lipsite de educatie, de bucurii, stand 24 din 24 de ore sa se roage. Mai cred ca unii ii vad chiar ca in urma cu sute de ani, pe camile, cumparand si vanzand femei (uitand ca asta nu isi are radacinile in religie) si tratandu-le ca pe niste sclave. Ma credeti sau nu, aceste concepte sunt total eronate! Muslmanii sunt oameni deosebit de educati, scolati, cititi. Cei care isi permit educatia, deoarece in tarile musulmane, preponderent este capitalismul. Cu alte cuvinte un mic procent de oameni extrem de bogati, un alt procent suficient de oameni normali care sunt nisa de legatura si cred eu cei mai importanti in societatea de acest gen si cel mai mare procent sunt saracii. Veti spune, vezi? Nu va grabiti! Tarile arabe nu sunt Europa! Sunt preponderent desertice si se dezvolta in jurula a cateva zacaminte cum ar fi: petrol, gaze, sulf, etc Agricultura nu e usoara intr-o astfel de tara, cum nu e usor nici sa construiesti o economie sau o industrie intr-o tara care are undeva in jur la 100 milioane de locuitori. Ei nu au munti, paduri, dealuri, podisuri si clima mediteraneana care sa ii ajute. Din contra! Au chiar nesansa sa fie mereu sub asediu occidental din cauza resurselor pe care le au. Le sunt distruse habitatele, vietile si orice sansa minima de a putea cladi ceva cu perspectiva!

Deci inainte sa judecam saracia acestor state, ar trebui sa privim mult mai profund problemele lor reale de viata.

Apoi, inainte de a judeca gandirea islamica, trebuie sa nu uitam ca multi dintre marii ganditori si filosofi au fost islamici.

Sa nu uitam ca nu trebuie sa judecam o natie si oamenii care o alcatuiesc dupa religia acestora. Occidentul are la radacinile sale Orientul Mijlociu! Prima civilizatie, scrisul, calendarul, ora, drumurile, podurile, ingineria, arhitectura, etc…toate au la origine aceste pamanturi pe care noi ca occidentali acum le vandalizam, le cotropim, le judecam si le exterminam! Este pacat!

Islamul este si el foarte diferit de la tara la tara si nu trebuie sa judecam o religie dupa pacatosii sau dupa extremistii ei! Extremismul a nascut si Cruciadele Crestine! Sa nu uitam asta.

Extremismul islamic nu s-a nascut peste noapte si nu vine din concepte religioase cum ne place noua sa privim situatia. Extremisul are radacini in revolta interioara, in ani de zile de saracie si durere, in etichetari, in lipsa de umanitate cu care au fost mai mereu tratati arabii. Nu e usor sa iti vezi familia, orasul si tara decimata, ruinata economic, spiritual, educational de catre tarile civilizate. Nu e usor sa traiesti in blocuri pline de praf, fara ferestre, fara usi, fara apa curenta! Nu e usor sa iti tii pe brate copilul de cateva luni sau cativa ani, rupt si sfasiat de bombe si gloante! Este inuman! Sfasietor! Nimeni nu merita sa traiasca asa ceva! Sigur ca in oamenii acestia se naste ura si dorinta de razbunare. Ca in orice parinte. Sunt chestii psihologice. Sunt traume nevindecate! Traume care zi de zi, zi de zi se cangreneaza si ajung sa imbolnaveasca un tot mai mare numar de copii crescuti in astfel de conditii, de tineri care s-au trezit in cateva minute singuri, inconjurati de moarte, tipete si sunete de razboi! Asta in 2018 si intr-un secol care ar presupune sa fi invatat deja din trecut.

Apoi, extremismul mai vine si din finantare externa, a anumitor interese care vrea sa se nasca razboaie interne si controverse internationale si inter-religioase. Sunt grupari si organizatii care urmaresc globalizarea. Si nu e vorba de organizatiile teroriste islamice. Ca si aici, daca e sa vorbim, in spatele lor numai islamici nu sunt.

In tara unde traiesc eu, in Egipt, oamenii traiesc intr-un mix cultural-religios foarte divers. Si stiti? Se inteleg! Se respecta! Sunt solidari! Nu isi impun nimic unii altora, iar musulmanii invata in scoli ca stramosii lor au fost crestinii copti. Nu le este rusine sa recunoasca asta. Solidaritatea si convietuirea pasnica a oamenilor din Egipt, ar trebui sa fie un reper international pentru toti! O lectie de fraternitate si viata!

Cand spun asta, nu am cum sa nu imi amintesc cand, pe vremea revolutiei, la caderea regimului Mubarak, cand armata a intrat cu tancurile peste oameni, crestinii si musulmanii din Egipt, au creat si nascut istorie!

In acele vremuri tulburi, crestinii faceau cerc uman in jurul musulmanilor cand era ora de rugaciune a acestora pentru a-i proteja de tancuri si de gloante, iar cand preotii veneau printre crestini sa se roage, musulmanii faceau cerc uman in jurul crestinilor. Toti se rugau unii cu altii si unii pentru altii! Cand extremistii trimisi de ISIS au pus bombe in Bisericile Ortodoxe din Egipt in urma cu 4, 3 si 2 ani, musulmanii i-au prins pe faptasi, apoi s-au strans cu milioanele in piete sa doneze sange pentru cei raniti, au adunat bani pentru familiile crestine si sau rugat in fata Bisericilor pentru cei indurerati!!! La fel au facut crestinii cand in urma cu 3, 2 si 1 an, aceeiasi extremisti au pus bombe in Moscheele din Egipt!!!

Dar ca sa ii cunoasteti pe musulmani trebuie sa fiti aici. Sa mergeti in piete, sa vorbiti cu oamenii simpli, sa vedeti ca diferentele nu sunt precum le credeati sau le citeati. Sigur, ca astfel de lucrui nu le veti auzi la televizor si nici nu le veti citi in presa. Acolo trebuie sa fie stiri de senzatie care sa ridice cota. Aceste instrumente care odata educau, acum numai manipuleaza. Si e pacat totusi sa vedem numai holbura natiunilor si nu si graul! Plus ca Islamul are si el doua confesiuni: musulmanii sunniti si cei siia! Siia sunt marii filosofi, deoarece este o confesiune care se bazeaza pe cunoastere, filosofie, etc

Este mult de spus si mult de povestit. Ce vreau sa spun doar este sa nu judecati un popor dupa cateva exemple, deoarece ar fi gresit si niciodata sa nu etichetati si sa nu generalizati deoarece etichetarea naste adevaratii monstri ai societatii si ai lumii!

Musulmanii nu sunt paria, sunt oameni ca noi, doar ca civilizatia lor se bazeaza pe o alta cultura, pe o alta religie si pe cutume vechi care au nascut o diversitate ce nu trebuie sa ne sperie ci trebuie sa ne faca sa intelegem ca ceea ce nu este ca noi nu este neaparat si foarte diferit, dar prin anumite implicatii a creat o parte a acestei unicitati, numita lume, civilizatie si Pamant!