Sham El-Nessim, sărbătoarea primăverii în Egipt, încondeiat de ouă roșii, ceapă verde și picnic

Sham El-Nessim este un festival care are loc în aceeași perioadă cu Paștele Ortodox și care cade în fiecare an în ziua de Luni, ziua următoare Duminicii Paștelui. ِAnul acesta căzut pe data de 6 Mai.

Ritualurile și credințele sărbătorii Sham El-Nessim de astăzi, sunt direct legate de festivalurile din Egiptul Antic când se celebra de fapt, venirea primăverii, reînvierea și revenirea la viață, a naturii. Sham El-Nessim a fost sărbătorit încă din 2700 î.Hr. de toți egiptenii, indiferent de religia, credințele sau statutul lor social. Numele Sham El-Nessim care ar însemna “inspiră briza” derivă din limba coptă, (una din limbile vorbite de egipteni, în vremea când Egiptul era creștin) care la rândul său derivă din limba egipteană antică. A fost inițial pronunțat „Tshom Ni Sime”, „cu tshom” însemnând „grădini” și „ni sime” însemnând „pajiști”.

La fel ca majoritatea sărbătorilor din Egiptul Antic, Sham El-Nessim a fost strâns legat de astronomie și natură. Perioada în care ziua și noaptea sunt egale, iar soarele era aflat în zodia Berbec (lucru care însemna începutul creației) a marcat începutul festivalului de primăvară. Egiptenii antici, care au numit-o Sărbătoarea lui Shmo (Învierea vieții), au determinat data exactă în fiecare an prin măsurarea aliniamentului soarelui cu Marea Piramidă din Giza.

În aceste zile, mulți egipteni se trezesc în zorii zilei, când briza de primăvară se simte cel mai frumos și se îndreaptă spre parcuri și grădini pentru a avea un picnic în familie, alcătuit dintr-o masă tradițională care conține: ouă vopsite, ceapă verde, termes (lupin) și pește!

Peștele sărat (cunoscut sub numele de fesikh), a fost oferit zeilor în Esna, în Egiptul de Sus, numele antic al Esnei fiind Lathpolis, adică numele original al peștilor înainte de sărare. Peștele „fesikh” este de fapt scrumbie de mare pusă la fermentat în sare, în butoaie de lemn.

O altă practică tradițională Sham El-Nessim este colorarea sau încondeierea ouălor, care în viziunea egipteană antică, simbolizează viața nouă. Acest simbolism apare în cartea faraonică a morților și în cântarea lui Akhenaton: „Dumnezeu este unul, a creat viața din neînsuflețit și a creat pui din ouă”.

Egiptenii antici fierbeau ouă în ajun de Sham El-Nessim, decorându-le și colorându-le în diferite modele. Apoi, își scriau dorințele pe aceste ouă, le ascundeau în coșurile din frunze de palmier și le spânzurau pe copaci sau pe acoperișurile caselor lor, în speranța că zeii le vor răspunde dorințelor până în zori.

Obiceiul de a mânca ceapă în ziua sărbătorii este la fel de veche și conform legendei egiptene, una dintre fiicele faraonului avea o boală incurabilă, iar medicii au fost lipsiți de idei până când un mare preot i-a dat suc de ceapă ca medicament. Starea ei s-a îmbunătățit, iar tatăl ei, încântat de recuperare, a declarat ziua respectivă ca sărbătoare a cepei. Începând din acea zi, oamenii mergeau în fiecare an prin orașul Menf, oferind ceapă morților lor, în speranța miracolului.

Egiptenii antici considerau de asemenea că anumite păsări, animale, flori și plante sunt sfinte. Una din ele era floarea de lotus, care simboliza națiunea egipteană și pisica, simbol important de-a lungul istoriei lor, aceasta reprezentând pe Bastet, protectoarea Egiptului!

Familiile din Egiptul Antic combinau aceste elemente la Sham El-Nessim, adunându-se împreună cu o zi înainte, pentru a colora ouăle fierte și pentru a pregăti mese cu fesikh și ceapă. Unii spânzurau ceapă în ușile lor pentru a alunga spiritele rele sau le așezau sub pernele nepoților în acea noapte pentru a-l chema pe zeul Sukar. Înainte de zori, oamenii se îndreptau spre pajiști și grădini sau malurile Nilului pentru a privi răsăritul, aducând cu ei mâncare și flori. Apoi își petreceau ziua în aer liber, primind primăvara cu dansuri și cântări vesele.

Se pare că unele lucruri încă ne leagă de faraoni, deoarece puține s-au schimbat de pe vremea faraonilor în ce privește acest festival, iar egiptenii, an de an, în prima zi de luni de după Paștele Creștinilor Ortodocși se adună împreună pentru a celebra primăvara!

Sham El-Nessim fericit! Kol sana wenta tayeb! كل سنة وانت طيب!

Porto Marina, Veneția egiteană cu nisipuri de fildeș

Marina, anticul Leukaspis sau Antiphrae, cunoscută sub denumirea de Porto Marina sau Marina El Alamein este un oraș și o stațiune de lux din Egipt destinată turismului internațional și clasei superioare egiptene. Datorită faptului că este o zonă extrem de iubită de turiști, bogată în evenimente pentru toate vârstele, în zonă au început să apară foarte multe ansambluri rezidențiale unde se poate locui și în afara sezonului turistic.

Dacă înainte era doar o destinație mai puțin cunoscută turiștilor străini, dar intens traficată de turiștii egipteni, cu precădere din Cairo, Coasta de Nord a Egiptului a devenit în foarte puțin timp o zonă maritimă de clasă mondială, găzduind stiluri de viață mai exclusiviste prin stațiuni și sate turistice de lux, cu plaje mirifice și nisipuri fine și albe. Coasta de Nord pornește din Alexandria și dacă doriți să vă bucurați de o vacanță la marea Mediterană, departe de plajele foarte aglomerate, în doar o oră-două, se poate ajunge acolo, depinde cât de în nord dorim să ajungem.

Plajele Coastei de Nord oferă resorturi de lux atât exclusive adulților, cât și familiilor cu copii. În zonă puteți găsi parcuri naturale unde să observați animalele și păsăsrile d epradă în habitatul lor, situri arheologice, zone de safari unice și plaje în care răsfățul este la el acasă.

În zonă se organizează foarte multe evenimente și show-uri muzicale, culturale, sportive, nautice.

Porto Marina se află la 315 km de Cairo, la 97 km de Alexandria, la 60 km de Aeroportul Borg el Arab și la 43 km de Aeroportul Alamein.

Marina este cu siguranță o chintesență care a dat naștere unei destinații turistice unice, formată între Alexandria și Coasta de Nord, de-a lungul Mediteranei într-un cadru fascinant, între albastrul de turcoaz al mării, albul fildeș al nisipurilor și munții care urmează linia coastei pe alocuri .

Porto Marina este o stațiune care oferă o gamă largă de facilități, evenimete, divertisment, activități și resorturi destinate atât familiilor cât și exclusiv adulților.

La ora actuală, în Marina sunt aproximativ 8000 de locuitori, cu precădere tineri între 25-49 de ani.

Orașul este cunoscut pentru plajele sale curate cu nisip alb, ape cristaline și o gamă largă de activități nautice. Marina El Alamein găzduiește de asemenea, mai multe hoteluri și resorturi de lux, ceea ce o transformă într-o destinație ideală pentru turiștii care caută un sejur confortabil și relaxant.

Principalele motive pentru a vizita Marina El Alamein

Marina nu este doar un oraș de coastă rezervat relaxării pe plajă sau la mare. Există multe lucruri de făcut în Marina El Alamein, momente care cu siguranță vă vor face vacanța de neuitat.

Iată câteva dintre activitățile pe care ar trebui să le bifați dacă ajungeți în zonă:

Bucurați-vă de plajă, mare și liniște:

Coasta de Nord este cunoscută pentru plajele sale aparte, cu nisipuri albe precum fildeșul, plaje curate, largi și ape de turcoaz.

Unele dintre cele mai populare plaje din Marina El Alamein includ plaja Sidi Abdel Rahman, plaja Marassi și plaja Hacienda.

Aici veți găsi cele mai frumoase locuri și o gamă foarte variată de relaxare…de la rogojini, la șezlonguri sau la baldachine care vă apără de soare și de vânt, unde ospătarii vin să vă răsfețe cu băuturi răcoroase sau mâncare.

Mergeți pe urmele eroilor din al Doilea Război Mondial:

Marina El Alamein a jucat un rol important în al Doilea Război Mondial și există mai multe repere istorice și atracții pe care turiștii le pot vizita. Cimitirul și Muzeul de Război El Alamein este o vizită obligatorie pentru pasionații de istorie.

Principalele sanctuare din El Alamein, sunt:

• Memorialul Militar Italian al El Alamein , care adăpostește rămășițele a aproximativ 5 200 de italieni căzuți și liberi Àscari .
• Cimitirul Commonwealth – ului , cu mormintele soldaților din diferite țări care au luptat din partea britanică. Există monumente care comemorează forțele australiene, sud-africane, grecești și din Noua Zeelandă. Cimitirul Commonwealth, la fel ca multe alte cimitire similare, este format din rânduri paralele de pietre funerare, fiecare gravat cu emblema unității soldatului decedat, numele său și un epitaf. Peste tot există un „soldat necunoscut” (și sunt mulți în acest cimitir britanic) există inscripția „Cunoscută de Dumnezeu”.
• Memorialul Germaniei, un osuar care conține rămășițele a 4.200 de soldați germani, este construit în stilul unei cetăți medievale.

Deveniți exploratori la situl arheologic Marina El-Alamein

Situl se află la aproximativ 5 kilometri la est de orașul modern El-Alamein (96 kilometri vest de Alexandria ). Cuprinde vestigiile extinse ale unui oraș portuar din perioada greco-romană , care a funcționat din secolul al II-lea î.Hr. până în secolul al VI-lea d.Hr. 

Leukaspis era un mare oraș-port, cu o populație de aproximativ 15.000 de locuitori. A fost probabil un important centru comercial între Egipt și Libia și pare să fi fost un centru major pentru importurile cretane. Așezarea a fost distrusă în 365, când un cutremur în largul coastei Cretei a creat un tsunami.

Orașul nu a fost reconstruit din cauza stării de prăbușire a Imperiului Roman și Leukaspis a fost pierdut până în 1986, când un grup de ingineri care construiau drumuri în Marina a descoperit case și morminte antice.

200 de acri (81 ha) de teren înconjurător au fost desemnate zonă arheologică, iar săpăturile au început în anii 1990.

Înainte de descoperirea sitului, zona portuară a așezării a fost distrusă pentru a face o lagună artificială pentru stațiune.

Zona de investigații arheologice polonezo – egiptene și lucrările de conservare se întind pe aproximativ un kilometru de-a lungul coastei mării și 550 de metri în interior. Cercetările arheologice și arhitecturale au scos la iveală aspectul orașului antic; s-au distins mai multe zone. În centru se afla piaţa principală înconjurată de porticuri , precum şi băile elenistice şi romane şi o bazilică.

Descoperiți deșertul de nord într-un safari:

Deșertul din jurul Marina El Alamein oferă un peisaj extraordinar, datorat mai ales mediilor extrem de diferite și a terenului accidentat, perfect pentru un safari în deșert. Turiștii pot închiria jeep-uri pentru a explora dunele sau pot face o plimbare cu cămila pentru o experiență mai tradițională.

Încercați activități de sporturi acvatice

Apele cristaline cu nuanțe de turcoaz ale zonei și briza sunt perfecte pentru o gamă largă de activități și sporturi acvatice, inclusiv snorkeling, scufundări, windsurfing, kitesurfing, parasailing, yachting, ski nautic, wakeboarding și sky jet.

Nu ratați să vă bucurați de o astfel de activitate precum snorkelingul, care deși nu este la fel de generoasă precum apele Mării Roșii, are totuși ce să vă dezvăluie și să vă uimească, deoarece se știe că Mediterana are și ea peste 986 de specii exotice în adâncurile ei.

Cel mai bun moment pentru a vizita Marina El Alamein

Cel mai bun moment pentru a vizita Marina El Alamein este între martie –  noiembrie, când vremea este blândă și plăcută, cu temperaturi cuprinse între 20 și 30 de grade Celsius.

Lunile de vară, din iunie până în august, pot fi destul de calde, cu temperaturi ajungând până la 40 de grade Celsius.

Lunile de iarnă, din decembrie până în februarie, sunt răcoroase și ploioase, cu temperaturi cuprinse între 10 și 20 de grade Celsius.

Sfaturi de călătorie pentru un sejur memorabil în Marina El Alamein

Iată câteva sfaturi de călătorie care vă vor ajuta să profitați la maximum de șederea dumneavoastră în Marina El Alamein:

Împachetați protecție solară și o pălărie: Soarele din Marina El Alamein poate fi destul de puternic, așa că este important să vă protejați pielea și ochii de razele nocive ale soarelui.

Banii: În Egipt, se folosește lira egipteană sau pounds, cum spun egiptenii, iar ca valută, cele mai ușor de găsit sau de schimbat valute sunt Euro și Dolarul American. Se pot folosi cardurile aproape peste tot, în afara magazinelor mai mici sau a piețelor locale. Este recomandat să aveți și bani egipteni la voi, așa că schimbați niște valută la una din băncile locale.

Transport: Ca mijloc de transport, în cazul în care nu cumpărați tururi de la agenții, puteți folosi UBER sau taxi, local, iar între orașe, folosiți autocarele gen Blue Bus, Jet Bus, Go Bus sau altele. Toate autocarele operează rute între stațiuni și orașele mari și au aer condiționat, tabletă, toaletă și prețuri accesibile. Le recomand cu încredere. De asemenea, puteți utiliza trenul. Atât la autocare cât și la trenuri puteți face booking pe pagina lor, dar cel mai bine este să cumpărați biletele direct de la birou/stație.

Îmbrăcăminte: În afara lăcașelor de cult, nu există restricție în ceea ce privește vestimentația. Evitați să aveți umerii și brațele descoperite când este soare puternic și încercați să aveți mereu capul acoperit cu o pălărie de soare. În picioare, încercați cele mai lejere încălțăminte: papuci de plajă, sandale, saboți, etc

Cumpărături: Încercați piețele locale și bazarurile pentru condimente, dacă doriți să vă bucurați de un mic cadou legat de gastronomie sau puteți cumpăra săruri terapeutice, uleiuri esențiale și parfumuri. Totodată, cei care sunteți pasionați de modă, puteți vizita magazinele de haine, încălțăminte și accesorii. Recomand produsele egiptene, deoarece pielea folosită este de calitate și foarte rezistentă, iar bumbacul și mătasea sunt de cea mai bună calitate. Pe parcursul sejurului, puteți cumpăra fructe și legume din piețe deoarece aroma acestora este de neuitat.

Încercați bucătăria locală: Marina El Alamein este cunoscută pentru mâncărurile sale foarte variate, astfel că ar trebui să vă asigurați că încercați câteva dintre specialitățile locale.

Marina El Alamein este cunoscută pentru gastronomia sa bazată pe pește și fructe de mare, iar iubitorii de bucătărie pescărească se vor putea bucura de o varietate de restaurante locale unde veți putea găsi o gamă largă de specialități din pește și fructe de mare. Unele dintre cele mai populare mâncăruri din Marina El Alamein includ pește la grătar, curry de creveți și calamari.

Pentru cei care preferă mâncăruri din carne, există de asemenea multe restaurante care oferă mâncăruri tradiționale egiptene, precum kofta, kebab, shawarma și multe alte specialități gastronomice. Nu evitați să vă bucurați de gastronomia locală oriunde vă veți afla în Egipt. Grilurile lor de pește, pui sau carne sunt extraordinare și sunt mereu însoțite de o varietate de salate și legume.

Unde să stați în Marina El Alamein: Opțiuni de cazare

Marina El Alamein oferă o gamă largă de opțiuni de cazare, care se potrivesc diferitelor bugete și preferințe. Unele dintre cele mai populare hoteluri și stațiuni din Marina El Alamein includ:

Hotel Regal Heights: Acest hotel prietenos cu bugetul este situat la doar câteva minute de mers pe jos de plajă și oferă camere confortabile și facilități de bază.

Porto Marina Resort & Spa Al Alamein: Cu vedere la Marea Mediterană, în El Alamein, hotelul de 5 stele Porto Marina oferă cazare de lux, o piscină în stil lagună, 5 restaurante, activități pentru familie şi o varietate de tratamente de sănătate şi de înfrumuseţare la centrul său de wellness.

Hotelux La Playa Alamein: Situat în inima orașului, la doar 2 km față de portul de agrement din Porto, Hotelux La Playa Alamein oferă check-in și check-out express, camere de nefumători, o piscină în aer liber, WiFi gratuit și o grădină. Proprietatea oferă un restaurant, un centru de fitness și un bar. Unitatea de cazare oferă o recepție deschisă nonstop, room service și schimb valutar pentru oaspeți.

Tolip North Coast Hotel: Cu vedere la malul mării, Hotelul Tolip North Coast oferă cazare de 5 stele, piscină în aer liber, grădină și terasă. Printre facilitățile acestei proprietăți se numără un restaurant, room service și o recepție deschisă 24 de ore pe zi, precum și WiFi gratuit.

Rixos Premium Alamein: Cu vedere la malul mării, Rixos Premium Alamein oferă cazare de 5 stele, 3 piscine, centru de fitness și grădină. Printre diversele facilități se numără un lounge comun, o terasă și un bar. Unitatea de cazare oferă 3 restaurante, o recepție deschisă nonstop, transferuri de la/la aeroport, un club pentru copii și WiFi gratuit pe întreaga proprietate.

Pe lângă aceste resorturi de lux, Marina El Alamein are o ofertă generoasă de hoteluri, pensiuni, apartamente și vile pentru toate buzunarele. Tot ce trebuie să faceți este să vă decideți cu câteva luni înainte ca să puteți să rezervați cazarea din timp.

Ce mai puteți face în Marina El Alamein?

Puteți merge la un spectcol în aer liber sau la un eveniment cultural, artistic sau sport acvatic dacă veți prinde organizarea unuia pe parcursul sejurului vostru.

Puteți să organizați seri de shopping la mall-uri sau să vă plimbați pe promenada generoasă unde veți găsi multe magazine, restaurante și cafenele.

Iubitorii de safari și natură pot vizita rezervația naturală Al-Ameed (El Omayed) care este situată în guvernoratul Matrouh, pe coasta de nord-vest a Egiptului, în orașul Al-Hammam.

Rezervația naturală Al-Ameed este recunoscută pentru mediul său extrem de variat cum ar fi dune de nisip, mlaștini și saline, versanți stâncoși, văi și depresiuni cu terenuri fertile acoperite cu formațiuni sedimentare din erele Miocen și Holocen.

Acestea includ sedimente de plajă, dune de nisip și formațiuni de cretă.

A fost declarată rezervație naturală în 1986 și are o suprafață de 700 de kilometri pătraț, 170 specii de plante sălbatice care cresc în dune de nisip și platouri interne. Vegetația este reprezentată de multe tipuri de plante sălbatice care cresc în această zonă, majoritatea având numeroase beneficii de tip medicinal, dar și alte tipuri precum plantele lemnoase potrivite pentru combustibil și uleiuri.

Există, de asemenea, unele culturi tradiționale precum smochinele și orzul.

În plus, aria protejată include mai multe tipuri de animale precum vulpea fennec, iepuri de câmp, căprioare, gerbili, cameleoni, scorpioni și mai multe tipuri de reptile, scoici și păsări.

Rezervația este, de asemenea un loc de cuibărire și de staționare a păsărilor migratoare astfel că, vă puteți bucura de observarea păsărilor atunci când îl veți vizita. În rezervație există de asemenea, 14 specii de păsări de pradă.

Rezervația Al-Ameed are toate elementele de atracție turistică, datorită apropierii de coasta de nord și a importanței istorice pe care regiunea o dobândește odată cu prezența cimitirelor celui de-al Doilea Război Mondial, a Muzeului Militar El Alamein și a ruinelor Marina, care sunt zone arheologice reprezentând o moștenire culturală în regiune și un element important în atragerea turiștilor din majoritatea țărilor lumii.

În concluzie, Marina și zona El Alamein vă pot oferi o gamă variată de activități, de la plaje superbe, cu nisipuri albe, fine și ape de turcoaz, la plimbări cu yachtul, sporturi nautice, snorkeling, diving sau safari și observarea păsărilor. Apusurile din Marina și amosfera mediteraneană vă vor oferi cu siguranță o vacanță unică și de neuitat atât celor singuri, cât și celor care vin aici cu familia.

Egiptul mai puțin cunoscut: Munții de zăpadă ai Egiptului

Știați că una din zonele de maximă atracție turistică în Egipt sunt Munții de zăpadă?

Una din zonele Egiptului mai puțin cunoscute de către turiști este Port Fouad, locul în care se întâlnește Africa și Asia, oraș boem situat în partea de nord-vest al Sinaiului, pe Marea Mediterană. Orașul a fost denumit astfel după regele Fouad I și deoarece este și oraș port, prin alăturare, a devenit Port Fouad.

(Port Fouad – în partea de sus a imaginii este Asia, iar în cea de jos, Africa, respectiv, Egiptul)

Acest orășel superb, a devenit foarte cunoscut și popular în toată lumea, datorită unor fotografii cu Munții de Sare, pe care, atât egiptenii, cât și turiștii îi denumesc „Munții de Zăpadă” ai Egiptului, unii schiind pe ei, alții alunecând în sanie, unii utilizând zona din punct de vedere terapeutic, iar alții bucurându-se pur și simplu de praful cristalelor albe și strălucitoare, precum zăpada. Jabal al-Malah (Munții de Sare) este unul dintre cele mai importante obiective turistice care a contribuit la renașterea economiei orașului și la creșterea numărului devizitatori.

Mulți au scris doar despre „minunea din Egipt”, dar nu au explicat de fapt cum au apărut acești munți de sare acolo, de ce și de când?!

De sute de ani, în această parte a Egiptului, dar nu doar, se practică prelucrarea și exportul de sare. O parte este folosită în scop alimentar, iar alta pentru a fi transformată în zăpadă artificială.

Cum ia naștere însă?

Apa marină este captată în bazine uriașe, iar în urma evaporării apei, rezultă acești munți de sare marină. Da, munții „înzăpeziți” ai Egiptului nu sunt altceva decât sarea din apa Mediteranei, sărutată de RA. Iubirea dintre Mediterana și RA, naște cristale albe, saline, care pe lângă cura de sănătate, dăruiesc emoții și fericire de neimaginat!

Deoarece Egiptul este o țară preponderent deșertică, iar zăpada este aproape inexistentă aici, bucuria acestui peisaj este deosebită. Oamenii, cu mic și mare se adună tot mai des și tot mai mulți acolo, pentru a se bucura de un altfel de „iarnă” și o altfel de „zăpadă”.

Dacă ajungeți în Egipt, încercați să explorați și Egiptul Ascuns, orășelele, parcurile naturale și zonele mai puțin cunoscute ale acestuia, care de multe ori pot să fie o adevărată relevație pentru vizitatori. Port Fouad este cu siguranță un astfel de loc, deoarece aici veți descoperi o locație unică prin însăși situarea ei între Asia și Africa, un „oraș francez” pe pământ egiptean în care puteți admira Mediterana, păsările Flamingo și navele de pe Canalul Suez, dar nu numai. Despre Port Fouad am mai scris un articol AICI, și vă recomand cu drag să îl vizitați măcar o dată în vacanța voastră prin Egipt.

De ce să vizitați Citadela Qaitbay?

Pe locul renumitului Pharos, legendarul Far din Alexandria care a fost unul dintre cele șapte minuni ale lumii antice, distrus în urma unui cutremur, putem vedea din depărtare, de-a lungul cornișei de pe Mediterană, frumoasa Citadelă Qaitbai care veghează din timpuri străvechi acest oraș misterios, boem și deosebit de important în istoria egipteană și a lumii.

La construcția cetății s-au folosit și pietre din fostul far, lucru care o transformă într-un loc misterios și plin de surpize.

Cetatea Qaitbay este un fort din secolul al XV-lea situat pe coasta mediteraneană a Egiptului . Sultanul mameluc Qaitbay a construit-o pentru a apăra orașul Alexandria de cruciați și a jucat un rol vital în apărarea Alexandriei în timpul asediului otoman din 1517. A fost ultimul bastion mameluc care a căzut în mâinile otomanilor și singurul care nu s-a predat.

Citadela este o fortificație mare, impunătoare, cu ziduri înalte și numeroase turnuri. Este unul dintre cele mai importante castele ridicate la Marea Mediterană, cu o suprafață de aproximativ 2 hectare și o istorie lungă și plină de evenimente. A fost descrisă drept „una dintre cele mai impresionante fortificații medievale din lume”, fiind implicată în mai multe bătălii și asedii de-a lungul secolelor.

Citadela Qaitbay a rămas în mâinile otomane până în 1882, când a fost capturată de britanici în timpul invaziei Egiptului. Britanicii au folosit locația ca bază militară și închisoare până în 1954, când au predat-o guvernului egiptean.

Cetatea este acum o atracție turistică majoră și un simbol al orașului Alexandria. De asemenea, găzduiește Muzeul Fortului Qaitbay, unde putem admira o colecție de artefacte din perioadele mameluk și otomane. Cetatea Qaitbay este pur și simplu un loc magnific, fiind incredibil de bine conservată și având o arhitectură uluitoare.

Astăzi, Cetatea Qaitbay este un sit al Patrimoniului Mondial și una dintre cele mai populare atracții turistice din Alexandria, localizată în cartierul Bahari, unul dintre cele mai vechi cartiere ale Alexandiei alături de El Max și Abu Qir.

De ce să vizitați Citadela Qaitbay?

Există multe motive pentru care ar trebui să ajungeți pe la citadelă. Dintre acestea, amintesc:

• În primul rând, Cetatea este un important sit istoric. Este considerată a fi unul dintre cele mai bune exemple de arhitectură mamelucă. Cetatea a fost, de asemenea, locul unei bătălii majore în timpul invaziei franceze a Egiptului din 1798, când Napoleon Bonaparte și trupele sale au încercat să cucerească fortăreața. Drept urmare, Cetatea este o destinație populară pentru pasionații de istorie și cei interesați de istoria militară.
• În al doilea rând, Cetatea oferă vederi spectaculoase asupra Mării Mediterane. Vizitatorii pot avea o panoramă a mării și a orașului din partea de sus a cetății, de pe terasa sa, în toate direcțiile, panoramă care ar putea impresiona pe oricine. Priveliștile de la Cetate sunt uluitoare și o fac una dintre cele mai populare atracții turistice ale Alexandriei.
• În al treilea rând, Cetatea găzduiește acum Muzeul Maritim, un loc unde veți putea afla povestea bogatei istorii maritime a Alexandriei și câteva restaurante cu specific pescăresc, cum este Restarantul din Clubul Grecesc de Yachting.
• În al patrulea rând, Citadela Qaitbay se află în cartierul Bahari, unul dintre cele mai spectaculoase cartiere ale Alexandriei, un loc inundat de istorie, fiind cel mai vechi cartier al orașului de pe Mediterana.

În acest cartier, de-a lungul străzii care străjuiește cornișa mării, veți putea admira arhitectură otomană și italiană, un spital regal, una dintre cele mai vechi cafenele (a cărui poveste am să o spun altă dată), Cafeaneaua Farouk și Moscheea Abu El Abbas, una dintre cele mai vechi și impresionante moschei din regiune. De-a lungul cornișei veți mai putea admira câteva hoteluri, unele fiind printre primele din Orient: Metropole Hotel, ridicat în 1902, Windsor Palace care datează din timpul domniei lui Khedive Abbas al II-lea, finalizat în 1906 și hotelul Cecil născut în zgomotul anilor 1920.

După cum ați putut vedea, Citadela Qaitbay merită să fie vizitată și explorată atât pentru importanța sa istorică, cât și pentru frumusețea pe care o relevă această fortăreață și împrejurimile ei. Indiferent dacă sunteți interesat de istorie, cultură sau doar doriți să vă bucurați de arhitecturi spectaculoase și peisaje marine uluitoare, merită să fie vizitată și explorată!

Nu ne mai simțim unii pe ceilalți. Nu ne mai vedem. Nu ne mai durem….

Timpurile acestea ne-au luat pe sus ca într-o tornadă parcă fără de sfârșit. Trăim timpuri grele precum pietrele de moară care nu ne mai dau direcții, ci ne iau orizontul și ne închid într-o colivie în care de bună voie stăm și ne grăbim viața precum un hamster într-o roată. Nu mai știm să ne oprim, să ne bucurăm, să ne vorbim frumos, să ne îmbrățișăm, să ne atingem mâinile și sufletele. Pare că acel virus dăinuiește încă în fiecare și ne împiedică să ajungem unii la alții.

Nu ne mai simțim unii pe ceilalți. Nu ne mai vedem. Nu ne mai durem. Ne desuflețim de noi și de oameni. Suntem fragili și rupți de toți și de toate. Tăiem în carne și în suflet viu de câte ori nu ne convine părere cuiva. Nu mai obiectăm la păreri, ci atacăm persoanele. Suntem fragili, dar irascibili, nervoși și plini de prejudecăți, resentimente, frustrări și ură. Urâm tot! Nu mai contează reperul acela uman, empatia, întrebările pe care ar trebui să ni le punem, nu…contează că avem de ce ne agăța și ne agățăm cu toată ura.

Nu mai ascultăm și nu ne mai ascultăm unii pe ceilați. Ne-am închis într-o bulă de sticlă invizibilă și trăim acolo doar cu vocile din capul nostru. Nu mai dialogăm, nu mai conversăm, noi avem doar păreri, iar părerile noastre sunt suficiente pentru a desființa orice argument, fără a ne asuma faptul că oricine are un drept la replică. „Părerea mea” este absolută! Acesta este timpul în care până și teoria relativității este pusă sub semnul părerii celor care știu ei mai bine. Și părerologia asta intră încet, încet în normalitate, iar omul capabil este pus sub tăcere în timp ce imbecilii au voie să se manifeste. Nu mai zburăm spre lumina din noi, ci înotăm spre abisul din adâncul nostru!

Trăim pe o planetă plină de convingeri și desuflețită, unde toată lumea poate umbla în pielea goală, dar niciodată cu sufletul!

Apus de soare pe Mediterana…

În fața casei mele, vălurea o mare, iar eu știam să îi citesc pe valuri gândurile adâncite în apele sale uneori de turcoaz, alteori albastre și din când în când, tulburate și bosumflate. Știam mareza și știam asculta în codul morse al valurilor. Toate se spărgeau de sufletul meu și în mine, iar eu mă scurgeam pe nisipurile calde și arămii în sufletul ei, al Mediteranei mele, al lui Baherty. De multe ori l-am văzut pe RA răsărind și ridicându-se alene din brațele iubitei sale cu ochi turcoaz și inimă neliniștită și de tot atâtea ori l-am văzut revenind ca un vârtej de aur și miere fierbinte la ea, potolindu-și focul în apele ei, singurele capabile să nu îl stingă și să nu se piardă, dar uneori…apusurile și răsăriturile ne pot lăsa fără cuvinte. De ub pielea sufletului se ridică doar emoții, fluturi cu aripi străvezii care zboară de colo-colo precum niște copii entuziasmați. Este singura dată când fluturii se pot duce spre lumină fără să moară. Devin nimfe din care se nasc mai apoi cuvinte cu aripi crescute din suflet care zboară spre lumina din oameni.

Apus de soare pe Mediterana…Aceasta este plaja din fața casei care îmi bucură sufletul de ani de zile și unde, într-una din zile am văzut unul din cele mai frumoase apusuri, când RA a coborât în brațele de turcoaz ale iubitei sale, într-un spectacol de culoare, viață și lumină…

(De vorbă cu Egiptul, La pas prin Alexandria, Ramona Sandrina)

Cartierele Alexandriei – Mahatet el Raml

În trecut, înainte ca Mahatet el Raml să devină ceea ce este astăzi, adică una dintre cele mai cunoscute, traficate și iubite zone din Alexandria, făcând parte din Centrul Vechi, Mahatet el Raml era un loc asemănător deșertului, împânzit cu dune de nisip, în spatele acestor dune afându-se un mic sat numit „Al-Ramla”. Al Ramla avea puțini locuitori și era considerată zonă militară de către autoritățile de atunci nefiind deschisă vizitatorilor.

Cu toate acestea, în anul 1858 d.Hr., Mohamed Said Pasha, guvernatorul Egiptului la acea vreme, a ordonat instalarea unei stații de epurare a apei și a unei conducte de apă din acea zonă spre oraș, pentru a faclita pătrunderea apei în locuințe. Construcțiile au început să se răspândească în zonă, iar satul „Ramla” a început să devină parte a orașului Alexandria. Din Ramla se mai folosea și nisip pentru construcții și alte activități care necesitau acest material.

Ulterior s-a pronunțat decizia de extindere a căii ferate în scopul transportului de persoane de la sat spre Alexandria, lucru care a dus la denumirea zonei ca „Mahtet el Raml”.

După deschiderea gării pentru transportul cetățenilor din satul Ramla, în jurul acesteia s-au deschis numeroase magazine care vindeau ceea ce era nevoie călătorilor din tren precum dulciuri, mâncare, ziare și cărți.

Odată cu trecerea timpului, expansiunea urbană a continuat în zona, iar numărul locuitorilor de acolo a crescut, iar drept urmare actualul Centru Vechi al Alexandriei a fost martor al unei renașteri.

Din punct de vedere urbanistic, trăsăturile sale cele mai proeminente sunt clădirile în stil arhitectural florentin, în Gara Raml aflându-se și bine cunoscuta piață, Piața Gării Raml unde și astăzi pot fi văzute foarte multe chioșcuri de ziare și cărți.

Această piață are și foarte multe monumente istorice specifice regiunii, dintre care cel mai important este Stația de Tramvai (despre care voi scrie într-un alt articol), care reflectă moștenirea italiană și care reprezintă comunitatea italiană care a locuit zona într-un număr foarte mare. Și aș adăuga că încă o locuiesc alături de greci, armeni, români și alte naționalități din Europa, dar nu doar.

Cele mai importante dintre aceste repere sunt:

Moscheea Comandantului Ibrahim: Construcția acestei moschei, care este una dintre cele mai faimoase moschei din oraș, datează din anul 1948 d.Hr., iar ceea ce o distinge cel mai mult este minaretul său (turn) falnic. Moscheea a fost proiectată de arhitectul italian Mario Rossi.

Statuia Saad Zaghloul: Această statuie îl reprezintă pe liderul egiptean Saad Zaghloul. Statuia este realizată din bronz și este situată între Drumul Armatei și strada Omar Lotfy.

Camera de Comerț Egipteană din Alexandria: Statutul său constă în faptul că este prima cameră națională înființată în Egipt și în lumea arabă, iar istoria sa datează din anul 1922.

Arhitectura clădirii Mica Veneție: Această arhitectură a fost proiectată de inginerul și arhitectul egiptean de origine italiană, Giacomo Alessandro Loria. În 1929, a câștigat premiul pentru cea mai frumoasă fațadă din oraș, datorită stilului său islamic andaluz și decorațiunilor gotice de deasupra acesteia.

Cecil Hotel Alexandria: Acest hotel a fost proiectat de asemenea de arhitectul Loria și se distinge prin faptul că a fost construit în stil florentin și include și multe balcoane cu design elegant.

Locuri de divertisment: Cinema Radio, Cinema Regal, Cinema Rio, Cinema Retro, Cinema Amir, Teatrul Mohamed Abdel Wahab,  Opera Sayed Darwish, etc

Pagina de istorie și cultură. Muzeul Gayer Anderson, Cairo

Muzeul Gayer Anderson, cunoscut și sub numele de Beit El Kritliyya, are o istorie bogată care se întinde până în perioada mamelucă din Egipt. În timpul acestei perioade, care a durat din secolul al XIII-lea până în secolul al XVI-lea, Egiptul a fost sub dominația mamelucilor care au format o dinastie medievală a căror origininu erau omogene. Nefiind un grup etnic sau religios bine conturat, cuprinzând creştini, evrei, păgâni şi alte religii non-musulmane, mamelucii şi-au câştigat reputaţia ca fiind la vremea lor, cel mai mare și strașnic corp de luptători din lume, chintesența războinicilor călare.

Când se aflau pe culmile gloriei, mamelucii au controlat Egiptul, nordul Indiei (inclusiv oraşul major Delhi), oraşele Alep, Damasc, Ierusalim şi teritoriul ce avea să devină Irakul modern.

De asemenea, mamelucii au fost cei care au înfrânt ultimele state cruciate din Orientul Mijlociu, iar forţele lor au ajuns chiar să lupte mult dincolo de Evul Mediu, cu Imperiul Otoman şi cu armata franceză a lui Napoleon. Din fericire pentru oricine nu era mameluc, aceştia au reuşit să fie într-un final înfrânţi. Din păcate însă, capitolul de istorie scris de incursiunile acestora este deseori dat la o parte, influenţa acestora asupra regiunii nefiind luată în considerare pe cât ar trebui.

În contextul istoriei muzeului, este important să înțelegem influențele arhitecturale și culturale ale perioadei mameluce. Arhitectura mamelucă este renumită pentru designurile sale intricate, elementele decorative și tehnici inovatoare de construcție. Această eră a fost martora construcției numeroaselor moschei, madrase (școli islamice), palate și clădiri rezidențiale caracterizate de elemente precum arcele ascuțite, domuri, fațade ornate și modele geometrice elaborate.

Beit El Kritliyya, construit în 1632 în timpul perioadei mameluce, exemplifică stilul arhitectural al vremii. Designul său încorporează elemente tipice ale arhitecturii mameluce, evidențiind măiestria și estetica prevalente în acea perioadă. Planul casei, decorul interior și detaliile arhitecturale oferă perspective valoroase asupra vieții domestice și tendințelor arhitecturale din Cairo în perioada mamelucă.

Adiacentă moscheii lui Ahmed Ibn Tulun și datând din perioada mamelucă, structura cunoscută acum sub numele de Muzeul Gayer Anderson a fost construită în 1632 de către Hajj Mohammed Salem Galmam Algazzar. Ulterior, o femeie bogată din Creta a achiziționat proprietatea, conducând la denumirea sa ca ‘Beit El Kiritliyya’.
De-a lungul timpului, casa a rămas în mare măsură neschimbată, cu eforturi periodice de restaurare concentrate pe consolidarea pereților săi.

Denumirea actuală, Muzeul Gayer Anderson, provine din 1935 când Gayer Anderson, un doctor britanic din armată, a primit permisiunea guvernului egiptean de a locui în locuință. Dr. Gayer Anderson a ajuns în Egipt în 1906 pentru a servi în Corpul Medical Regal al Armatei Britanice, dezvoltând o afecțiune profundă pentru cultura și stilul de viață egiptean.

Optând să-și prelungească șederea în Egipt după pensionare, Dr. Gayer a decorat casa cu colecția sa personală de picturi, mobilier luxos, antichități și covoare. Împreună cu arhitectura remarcabilă, camerele bogat decorate prezintă o bogăție de artefacte.

Asocierea muzeului cu Dr. Gayer Anderson adaugă o altă dimensiune la istoria sa. Rezidența dr. Gayer Anderson în casă în timpul începutului secolului al XX-lea a îmbogățit și mai mult semnificația sa culturală. Pasiunea sa pentru cultura egipteană și contribuțiile sale la conservarea casei au asigurat moștenirea sa ca muzeu pentru generațiile viitoare.

În 1942, Dr. Gayer, afectat de boală, s-a întors în Anglia și a încredințat casa și conținutul său guvernului, transformând-o într-un muzeu public. Este demn de menționat că Muzeul Gayer Anderson a servit ca loc de filmare pentru filmul James Bond, The Spy Who Loved Me, prezentând scene filmate în sala ceremonială de primire și pe terasa de pe acoperiș.

În ansamblu, Muzeul Gayer Anderson stă mărturie a unei leg[turi durabile a arhitecturii mameluce și a patrimoniului cultural din Cairo, oferind vizitatorilor o privire în istoria bogată a regiunii în această perioadă fascinantă.

(Pagina de istorie și cultură. Muzeul Gayer Anderson, Ramona-Sandrina Ilie)

#Egipt #Egypt #Cairo #Mameluci #Obiectiveturistice #TouristObjectives #GayerAndersonMuseum #SpyWhoLovedMe #JamesBond #BeitElKritliyya #CretanHouse #HistoryPage #EgyptwithRamona #EgiptulcuRamona #TheBridgeofWords #RamonaSandrinaIlie

The Gayer Anderson Museum, also known as Beit El Kritliyya, has a rich history that stretches back to the Mamluk period in Egypt. During this period, which lasted from the 13th to the 16th century, Egypt was under the dominion of the Mamluks, who formed a medieval dynasty with a heterogeneous origin. Not being a well-defined ethnic or religious group, encompassing Christians, Jews, pagans, and other non-Muslim religions, the Mamluks gained reputation as the greatest and most formidable fighting force of their time, epitomizing mounted warriors.

At the height of their power, the Mamluks controlled Egypt, northern India (including the major city of Delhi), the cities of Aleppo, Damascus, Jerusalem, and the territory that would become modern Iraq.

Additionally, the Mamluks were the ones who defeated the last Crusader states in the Middle East, and their forces even fought far beyond the Middle Ages, facing off against the Ottoman Empire and Napoleon’s French army. Fortunately for anyone not a Mamluk, they eventually met their defeat. Unfortunately, however, the chapter of history written by their incursions is often overlooked, their influence on the region not being given the consideration it deserves.

In the context of the museum’s history, it is important to understand the architectural and cultural influences of the Mamluk period. Mamluk architecture is renowned for its intricate designs, decorative elements, and innovative building techniques. This era saw the construction of numerous mosques, madrasas (Islamic schools), palaces, and residential buildings characterized by features such as pointed arches, domes, ornate facades, and elaborate geometric patterns.

Beit El Kritliyya, built in 1632 during the Mamluk period, exemplifies the architectural style of the time. Its design incorporates typical elements of Mamluk architecture, highlighting the mastery and aesthetics prevalent during that period. The layout of the house, interior decoration, and architectural details offer valuable perspectives on domestic life and architectural trends in Cairo during the Mamluk period.

Adjacent to the mosque of Ahmed Ibn Tulun and dating back to the Mamluk period, the structure now known as the Gayer Anderson Museum was constructed in 1632 by Hajj Mohammed Salem Galmam Algazzar. Subsequently, a wealthy woman from Crete acquired the property, leading to its designation as ‘Beit El Kiritliyya’. Over time, the house remained largely unchanged, with periodic restoration efforts focused on reinforcing its walls.

The current appellation, The Gayer Anderson Museum, originates from 1935 when Gayer Anderson, a British army doctor, was permitted by the Egyptian government to reside in the residence. Dr. Gayer Anderson arrived in Egypt in 1906 to serve in the British Royal Army Medical Corps, developing a deep affection for Egyptian culture and lifestyle.

Opting to prolong his stay in Egypt post-retirement, Dr. Gayer adorned the house with his personal collection of paintings, lavish furniture, antiques, and carpets. Alongside the remarkable architecture, the lavishly decorated rooms showcase a wealth of artifacts.

The association of the museum with Dr. Gayer Anderson adds another dimension to its history. Dr. Gayer Anderson’s residency in the house during the early 20th century further enriched its cultural significance. His passion for Egyptian culture and his contributions to the preservation of the house ensured its legacy as a museum for future generations.

In 1942, Dr. Gayer, affected by illness, returned to England and entrusted the house and its contents to the government, transforming it into a public museum. It’s noteworthy that The Gayer Anderson Museum served as a filming location for the James Bond movie, The Spy Who Loved Me, featuring scenes shot in the ceremonial reception hall and on the rooftop terrace.

Overall, The Gayer Anderson Museum stands as a testament to the enduring legacy of Mamluk architecture and the cultural heritage of Cairo, offering visitors a glimpse into the rich history of the region during this fascinating period.

(Page from history and culture. The Gayer Anderson Museum, Ramona-Sandrina Ilie)

Alexandria, Mireasa Mediteranei și străzile ei cu ecouri din trecut

View this post on Instagram

A post shared by Ramona Sandrina (@ramonasandrina)

Alexandria, Mireasa Mediteranei este mult mai mult decât un oraș…este o poveste despre ultimii faraoni ai Egiptului, despre mix de cultură, despre comunitățile de greci, armeni, italieni, români, englezi care și-au adus contribuția la cultura locurilor, despre arhitecturi din alte timpuri care convieuiesc alături de modernul contemporan, despre turcoazul Mediteranei și locuri asunse printre străduțe inundate de culoare, viață și sunete specifice ale societății egiptene!

Vă aștept cu drag într-o călătorie prin Alexandria pe care o prezint mereu cu emoție și dragoste pentru tot ceea ce este ea și mi-a oferit de-a lungul anilor pe care i-am trăit aici și cărora le voi adăuga mulți alții! ^_^

#FouadStreet#Alexandria#Egypt#VisitAlexandria#EgiptulcuRamona#AlexandriawithRamona#EgyptwithRamona

Scrisul și eu însămi sunt BRANDUL meu personal!

Spunea cineva că cea mai proastă idee pe care cineva deștept o poate avea este aceea că el poate schimba lumea.

„Universul are 13 miliarde de ani. Tu câți ani ai? 18, 23, 27? Ce te face să crezi că tu poți schimba felul în care funcționează Universul? Ce te face să crezi că tu poți schimba natura umană?

Pe bune, crezi că n-au mai încercat și alte zeci de milioane de oameni de-a lungul multor generații înaintea ta, crezi că tu ești cel mai deștept, singurul care și-a dat seama că e o problemă în Univers și trebuie rezolvată?”.

Așa este. Un vizionar întotdeauna este clasificat ca fiind naiv, prost, excentric, nebun, iar ideea de a dori să schimbi este privită cu neîncredere sau luată în derâdere.

Ei bine, eu nu sunt un om deștept, dar nu sunt nici prost. Sunt un om care se încăpățânează să creadă în oameni și care știe sigur că adevărata schimbare are loc în fiecare secundă, minut, oră, zi, deoarece în fiecare din noi se naște la un moment dat „ideea”. Nu ideea de a schimba lumea, ci aceea de a ne schimba pe noi înșine, iar acesta este declicul. Apoi, unii ajung să schimbe măcar un alt om, iar alții chiar mai mulți.

Nu cred că pot schimba lumea la nivel macro și nici nu îmi propun asta, dar la nivel micro, pot. Schimbând lumea la nivel micro, deja se schimbă și modul în care funcționează Universul, deoarece fiecare individ este un Univers și fiecare este parte din Universul infinit.

Nu îmi doresc să rezolv toate problemele Universului, dar ceea ce consider eu că ține de mine, de experiența mea, de felul în care pot eu atinge, ridica întrebări și schimba sufletul uman, individul sau un grup de oameni, voi face. Imposibil, eroic, banal, dar niciodată ascuns, niciodată în cuvinte ambalte în staniol spectaculos, strălucitor care să ia ochii. Poate aici greșesc! Poate asta ar trebui să fac! Poate ar trebui să îmi pun un costul frumos, să mă dau cu ruj, să îmi aranjez părul și să vin în fața voastră cu fraze și cuvinte pompoase, cu zâmbete largi, să vă fac să mă credeți chiar dacă vă vând gogoși. Ei bine, asta nu sunt eu, dar sunt destul de multe exemple strălucitoare pe net, pe „sticlă”, în ziare și chiar și în ultură și literatură. Glamourul se vinde bine deoarece vine la pachet cu paietele care ne iau ochii și uneori înțelepciunea fără să înțelegem că viața de zi cu zi este dincolo de aceste sclipiri, este sub praful acela gros care nu ne permite să percem realitatea. Ne place să ne mințim singuri, să ne spunem că totul este bine, că noi suntem bine, că viața noastră este bună. Și nu e rău, rău este când nu înțelegem unde începe minciuna și unde se continuă adevărul. Mrejele și iluziile pot fi o rampă de lansare doar dacă le alăturăm perseverenței, culturii, educației, învățării continue și când spun asta nu mă refer doar la școală, la diplome. Un om poate și este mult mai mult de atât.

Foarte mulți ne dorim să fim precum Cornel Amariei, Steve Jobs, Musk, Richard Branson, Bill Gates, Jack Ma, Page și alți deschizători de drumuri și vizonari, dar mulți își pierd perseverența și încrederea pe drum deoarece „ei au”, „ei pot”, iar noi nu. Ba da…și noi putem deoarece dacă studiem puțin realitatea și nu rămânem la nivelul de percepție, realizăm că nici ei nu au știut impactul pe care îl vor avea afacerile și tehnologiile la care au lucrat.

Că au fost pasionați de ele? Că au fost foarte buni în ceea ce făceau? Că nu au renunțat deloc la viziunea lor oricâte piedici li s-au pus?  Da. Au fost foarte buni în ceea ce făceau. Da, au perseverat, au căzut, au fost faliți uneori, dar au luat-o de la capăt de câte ori a fost nevoie.

Cel mai elocvent exemplu ar fi Steve Jobs care nici nu s-a gândit că smartphone-ul va fi un fel de cheie, poarta către tehnologie și informație pentru majoritatea populației lumii. În fapt, Jobs chiar a refuzat să creeze App Store-ul până la iPhone 3, deoarece a considerat că nu are potențial.

Un alt exemplu care poate fi foarte concludent pentru cei curajoși este fondatorul KFC, colonelul Sanders care până la 60 de ani când a avut success nu a renunțat să creadă în ideile sale.

Înainte de a deveni faimos datorită restaurantului său și de a fi un om de afaceri de succes la 60 de ani, Harland Sanders a avut un CV destul de neînsemnat s-ar spune. În tinerețe, a fost muncitor agricol și vatman, a studiat dreptul prin corespondență – pe care l-a și practicat pentru o perioadă scurtă de timp. Mai apoi, a lucrat pe un feribot cu aburi, a vândut asigurări de viață, anvelope pentru automobile și chiar a ajutat cu transportul copiilor de la o destinație la alta, atunci când părinții lor nu erau disponibili. „Nu era nimeni altcineva care să o facă”, scria Sanders în autobiografia sa. În ciuda faptului că a adunat eșec după eșec, Sanders nu s-a dat bătut, iar după 40 de ani s-a apucat să vândă pui prăjit, dar nici aici nu a fost totul roz deoarece a avut parte de un incident cu un competitor când la începuturile afacerii s-a lăsat cu un schimb de foc de armă, mortal. Patru ani mai târziu, a cumpărat un motel care ulterior i-a ars din temelii. Ambițios, l-a reconstruit, însă a fost nevoit să îl închidă odată cu începerea celui de-al Doilea Război Mondial. După ani de eșecuri și ghinioane, Sanders a dat, în sfârșit, lovitura cu KFC.

Ce vreau să spun este că termenul “vizionar” este înțeles foarte greșit. Avem impresia că acești oameni au știut cu exactitate în ce direcție va merge lumea, însă adevărata realitate este că ei au descoperit acest lucru pe parcurs, văzând ceea ce funcționează și ce nu, întinzându-și propriile limite dincolo de ce puteau și perseverând.

Cu alte cuvinte, ceea ce facem în mod repetat pe termen lung, creează un brand. Fie că este vorba de brand personal sau corporate, de chestii bune sau mai puțin bune.

De exemplu, dacă nu ești punctual în mod repetat pe termen lung, asta va face parte din brandul tău personal, va deveni cartea ta de vizită.

Dacă te enervezi des în fața angajaților, asta va face parte din brandul tău ca angajator.

Dacă vrei să scrii despre oameni de elită, despre dialog sau experiențele celor care sunt disouși să le împărtășească deoarece asta crezi tu că poate aduce un plus de valoare societății și fiecărui om în parte, asta devine brandul tău.

Și este! Chiar dacă nu crede nimeni în visul meu, în proiectul meu. Chiar dacă nu vrea nimeni să îmi fie alături. Chiar dacă oamenii cred că pentru a avea presă, cultură și informație de calitate nu e nevoie să plătească. Nu e nevoie să mă credeți pe cuvânt și nici să mă susțineți. Cred eu. Și într-o zi, am să cresc acest vis deoarece știu că este un lucru bun pentru mine, pentru fata mea, pentru familia mea, pentru prietenii mei, pentru oameni pe care nu îi cunosc, pentru societate, pentru țara mea și pentru cultura din lume.

Iar dacă nu voi strânge fnduri, nu am să mă dau bătută și am să găsesc soluții, deoarece dacă oamenii nu înțeleg că informația și poveștile de valoare, reale au nevoie de bani pentru a fi găsite, citite, ascultate, documentate și date mai departe, eu știu că este nevoie. Nu există calitate gratis! Asta este o iluzie! Iar de ceea ce aveți nevoie fiecare, voi decideți: o cola, un canal tv de divertisment, o masă la restaurant, o poșetă, o excursie, un pachet de țigări, o carte bună, un tablou, o șuncă tradițională, un ziar sau o emisiune care are ceva de spus, dar nu uitați că nimic nu se poate realiza fără fonduri, susținere, promovare, încredere, marketing.

Gratuitatea, asemeni glamorului este un mit, o iluzie pe care în cazul informației, educației și al culturii îl veți plăti mult mai profund, deoarece unele iluzii te ridică, dar altele te pot scufunda pentru totdeauna.

Deci, revenind la întrebările:

„Universul are 13 miliarde de ani. Tu câți ani ai? 18, 23, 27? Ce te face să crezi că tu poți schimba felul în care funcționează Universul? Ce te face să crezi că tu poți schimba natura umană?”

Am 47 în curând și sunt un fir de praf în mijlocul anilor Universului, în mijlocul lumii și chiar a celor 20 de milioane de români, dar ce mă face să cred că pot schimba lumea și felul în care funcționează Universul este încrederea mea în oameni, iubirea față de oameni și felul în care știu că scrisul meu poate ajunge de la nivel micro, la nivel macro, atingâng sufletele. Plus că sunt perseverentă și oricâte șuturi în fund am luat, am găsit mereu o cale de a mă ridica și a continua pe drumul acestor crezuri ale mele!

Scrisul și eu însămi sunt BRANDUL meu personal!