Când oamenii devin mici…

Când te atacă un om incult și tupeist, nu te afectează, deoarece acest gen de personaje au mereu aceeiași înălțime în fața ta. Dureros este când un om pe care l-ai stimat și prețuit, devine mic în ochii tăi. Atunci înțelegi de fapt drama si amploarea unor evenimente în viața oamenilor. Înțelegi că în viață este ca și când te uiți la televizor. Dacă nu ai capacitatea de a schimba canalul la timp sau a închide televizorul, devii una cu ceea ce vizionezi. Trist, când oamenii devin mici…

Să ne învelim în gânduri frumoase și să creștem frumos. Să sperăm că noi nu vom deveni mici…

Fantasmele amintirilor și un umbrar bătrân…

Uneori, când fantasmele vreunui gând aproape uitat mă atinge, îmi amintesc de noi. Și nu știu ce să fac. Nu știu cum să mă comport. Nu știu dacă să închid ochii să dispari, nu știu dacă să las gândul să mă pătrundă până în măduva trecutului și să mă vindece, nu știu dacă să plâng, să râd, să mă bucur. Cred că, le fac pe toate și îmi amintesc în mod special o zi…O zi banală în care mâncam salată alături de ceva mâncare banală și râdeam. Și îmi amintesc umbrarul. Și mă gândesc că nu ar fi fost rău să fi știut să rămânem mai mult copii. Poate reușeam să reparăm. Umbrarul, casa, pe noi. Mi-a zis Nea Ștefan odată că după ce am plecat, am luat sufletul casei. Casa mea ai fost tu. Sufletul casei mele plecase demult, iar eu nu am găsit nici o cale să îi iau urma și să îl aduc acasă…Trec uneori fantasme prin mine și pentru că nu știu ce să fac, le las să mă locuiască. Uneori, mă dor până la sânge. Apoi, mă obișnuiesc cu ele și trec. Nu le mai simt. Precum rănile vechi, uitate sub piele. – Ramona Sandrina

Adjud, Vrancea…

Sham El-Nessim sărbătoarea primăverii în Egipt sau altfel spus, „Paștele” faraonilor

Sham El-Nessim este un festival care are loc în aceeași perioadă cu Paștele Ortodox și care cade în fiecare an, în ziua de Luni, ziua următoare Duminicii Paștelui.

Ritualurile și credințele sărbătorii Sham El-Nessim de astăzi sunt direct legate de sărbătorile din Egiptul Antic sărbătorindu-se de fapt venirea primăverii, reînvierea și revenirea la viață a naturii. Sham El-Nessim a fost sărbătorit încă din 2700 î.Hr. de toți egiptenii indiferent de religia, credințele sau statutul lor social. Numele Sham El-Nessim care ar însemna “inspiră briza” derivă din limba coptă, (una din limbile vorbite de egipteni, în vremea când Egiptul era creștin) care la rândul său derivă din limba egipteană antică. A fost inițial pronunțat „Tshom Ni Sime”, „cu tshom” însemnând „grădini” și „ni sime” însemnând „pajiști”.

La fel ca majoritatea sărbătorilor din Egiptul Antic, Sham El-Nessim a fost strâns legat de astronomie și natură. Perioada în care ziua și noaptea sunt egale, iar soarele era aflat în zodia Berbec (lucru care însemna începutul creației) a marcat începutul festivalului de primăvară. Egiptenii antici, care au numit-o Sărbătoarea lui Shmo (Învierea vieții), au determinat data exactă în fiecare an prin măsurarea aliniamentului soarelui cu Marea Piramidă din Giza.

În aceste zile, mulți egipteni se trezesc în zorii zilei, când briza de primăvară se simte cel mai frumos și se îndreaptă spre parcuri și grădini pentru a avea un picnic în familie, alcătuit dintr-o masă tradițională care conține: ouă vopsite, ceapă verde și pește!

Peștele salat (cunoscut sub numele de fesikh), a fost oferit zeilor în Esna, în Egiptul de Sus, numele antic al Esnei fiind Lathpolis, adică numele original al peștilor înainte de sărare. Peștele „fesikh” este de fapt scrumbie de mare pusă la fermentat în sare, în butoaie de lemn.

O altă practică tradițională Sham El-Nessim este colorarea sau încondeierea ouălor, care în viziunea egipteană antică, simbolizează viața nouă. Acest simbolism apare în cartea faraonică a morților și în cântarea lui Akhenaton: „Dumnezeu este unul, a creat viața din neînsuflețit și a creat pui din ouă”.

Egiptenii antici fierbeau ouă în ajun de Sham El-Nessim, decorându-le și colorându-le în diferite modele. Apoi, își scriau dorințele pe aceste ouă, le ascundeau în coșurile din frunze de palmier și le spânzurau pe copaci sau pe acoperișurile caselor lor, în speranța că zeii le vor răspunde dorințelor până în zori.

Obiceiul de a mânca ceapă în ziua sărbătorii este la fel de veche și conform legendei egiptene, una dintre fiicele faraonului avea o boală incurabilă, iar medicii au fost lipsiți de idei până când un mare preot i-a dat suc de ceapă ca medicament. Starea ei s-a îmbunătățit, iar tatăl ei, încântat de recuperare, a declarat ziua respectivă ca sărbătoare a cepei. Începând din acea zi, oamenii mergeau în fiecare an prin orașul Menf, oferind ceapă morților lor, în speranța miracolului.

Egiptenii antici considerau de asemenea, anumite păsări, animale, flori și plante ca fiind sfinte. Una din ele era floarea de lotus, care simboliza națiunea egipteană și pisica, simbol important de-a lungul istoriei lor, aceasta reprezentând pe Bastet, protectoarea Egiptului!

Familiile din Egiptul Antic combinau aceste elemente la Sham El-Nessim, adunându-se împreună cu o zi înainte, pentru a colora ouăle fierte și pentru a pregăti mese cu fesikh și ceapă. Unii spânzurau ceapă în ușile lor pentru a alunga spiritele rele sau le așezau sub pernele nepoților în acea noapte pentru a-l chema pe zeul Sukar. Înainte de zori, oamenii se îndreptau spre pajiști și grădini sau malurile Nilului pentru a privi răsăritul, aducând cu ei mâncare și flori. Apoi își petreceau ziua în aer liber, primind primăvara cu dansuri și cântări vesele.

Se pare că unele lucruri încă ne leagă de faraoni, deoarece puține s-au schimbat de pe vremea faraonilor în ce privește acest festival, iar egiptenii, an de an, în prima zi de luni de după Paștele Creștinilor Ortodocși se adună împreună pentru a celebra primăvara!

Sham El-Nessim fericit! Kol sana wenta tayeb! كل سنة وانت طيب!

Vine Săptămâna Patimilor! Lăsați cuiele din voi, să cadă…

În ultimul timp, în ultimii ani, ne-am împărțit mereu între noi: occidentali și orientali, în civilizați și lumea a treia, democrați și comuniști, familiști și nefamiliști, creștini și musulmani. Și apoi, am continuat împărțirea cu buni și răi, intelectuali și analfabeți, bătrâni și tineri, importanți și neimportanți, culori politice roșii și albastre, galbene, țărani și orășeni, vaxeri și antivaxeri, ortodocși și neortodocși.

Am prieteni din toate categoriile, de toate religiile, de toate culorile, națiile, vârstele, sexele. Am prieteni care cred ăm coronavirus și care nu cred. Care acceptă alte religii și care nu acceptă. Care sunt vaccinați și care nu se vor vaccina niciodată. Întâmplător sau nu, îi înțeleg pe fiecare și îi iubesc exact așa cum sunt ei. Nici nu îmi doresc să se schimbe sau să schimbe ceva în credințele și principiile lor.

Ce vreau să spun este că vine Săptămâna Patimilor. Săptămâna în care Hristos a ales să sufere pentru noi toți, indiferent de religie, culoare, sex, etnie!

A ales să urce pe Cruce, pentru ca noi să înțelegem rostul Iubirii Necondiționate și să o acceptăm ca pe ceva firesc din noi, ceva pe care am primit-o o dată cu Duhul de viață Sfânt!

Fiți Stâlpii LUI în aceste zile și dacă puteți, fiți și în cele ce vor urma! Iubirea nu începe aici și nu se termină când luăm Lumina! Iubirea, Omenia, Bunătatea se termină când ducem noi Lumina noastră la Cer și i-o arătăm LUI – ca semn a ce am fost noi ca oameni și suflete!

Nu vă mai urâți, tolerați-vă! Nu vă mai etichetați, vedeți cât de mult vă asemănați unii cu alții! Nu mai aruncați piatra cuvântului: „Uite un (…)!”. Nu mai împărțiți lumea! Nu strigați: Musulmanul acela! Spuneți: Credinciosul acela! Omul acela! Și el tot la Dumnezeu se roagă. Dar în felul său. De mai multe ori pe zi, pe un covoraș, ținând mâinile cuib spre cer. Suntem mult mai asemănători decât diferiți, să știți! Uneori și mie îmi vine să iau un covoraș, să mă descalț și să țin mâinile cuib.

Iar dacă există cineva care să spună că e păcat, am să îi spun că după ce mor, am să îl spun lui Dumnezeu! Da! FIUL LUI nu a murit ca să ne luptăm noi între noi, a cărui religie e mai bună, a cărui Biserică, Moschee! Nu! Hristos a murit din dragoste pentru noi! A murit ca să sădească în noi Iubirea, Toleranța, Bunătatea, nu Discordia, Ura și Rasismul! Amintiți-vă asta ori de câte ori aveți impresia că Maria Magdalena ar fi trebuit ucisă cu pietre! Amintiți-vă și uitați-vă la piatra din mâna voastră!

În ultimul timp, în ultimii ani, ne-am împărțit mereu între noi, iar lumea a devenit un loc în care ne sufocăm de depresii, tristeți, supărare, violență, ură. Toate acestea se vor termina și se pot termina, numai când noi toți vom înțelege să punem umărul sufletului sub Crucea Lui în drumul către Golgota din fiecare! Numai atunci, Golgota o să cadă, iar EL nu va mai sfârși țintuit în cuie ci se va ridica în Inimile noastre prin Lumina din noi!

Nu îi mai bateți cuiele din nou în mâini și în picioare prin indiferența, ura, lipsa de tolernață, egoismul, răutatea și setea de sânge! Lăsați cuiele din voi să cadă, iar EL să se ridice liber la CER!

Ce vreau să spun este că vine Săptămâna Patimilor. Săptămâna în care Hristos a ales să sufere pentru noi toți, indiferent de tot și toate care suntem!

A ales să urce pe Cruce, pentru ca noi să înțelegem rostul Iubirii Necondiționate și să o acceptăm ca pe ceva firesc din noi, ceva pe care am primit-o o dată cu Duhul de viață Sfânt!

Fiți Stâlpii LUI în aceste zile și dacă puteți, fiți și în cele ce vor urma! Iubirea nu începe aici și nu se termină când luăm Lumina! Iubirea, Omenia, Bunătatea se termină când ducem noi Lumina noastră la Cer și i-o arătăm LUI – ca semn a ce am fost noi ca oameni și suflete!

Iubiți-vă ! Iubiți-vă! Iubiți-vă mult!

Se apropie Ramadanul. Ramadanul rugăciunilor, al îmbrățișărilor, al faptelor bune și al culorii

Photo by: Ziad Ahmed

Egyptians buy traditional lanterns “fanous” in a local market in Shoubra

Se apropie Ramadanul. Peste tot în jur, se simte Ramadanul rugăciunilor, al îmbrățișărilor, al faptelor bune și al culorii. Oriunde mergi prin Egipt, străzile au prins viață. Sunt vii…foșnesc, zâmbesc, sunt pline de strălucire și lumina fanoos-urilor. Este frumos să te plimbi prin luna Ramadanului. Bunătatea, credința și frumusețea se simte în aer, în gesturi, în privirea musulmanilor care îți zâmbesc cald.

În această perioadă, porţile Raiului sunt deschise, iar cele ale iadului se închid.

Ramadanul este un timp special pentru reflecţie spirituală, rugăciune, binefacere şi familie.  Un reset, o modalitate de a deveni o persoană mai bună pentru restul anului. Este unul din stâlpii credinţei islamice, iar musulmanii din întreaga lume vor evita să mănânce sau să bea de la răsărit până la apus, vor elimina confortul pentru a se putea concentra asupra rugăciunii, spiritualității, purificării minții și trupului. E o perioadă pentru reflecție profundă și eliminarea obiceiurilor proaste.

Dar, Ramandanul nu este doar despre rugăciune. El este despre generozitate, despre fapte caritabile, despre mesele în familie și cu prietenii. Actele de caritate sunt Zakat-ul (unul din cei cinci stâlpi ai Islamului) sau Sadaqa (donaţia voluntară). În timpul Ramadanului, răsplata divină pentru cei care fac acte de caritate este considerată a fi mai mare.

Ce este de fapt Ramadanul?

Ramadanul este luna a noua a calendarului islamic. În acest an, în Egipt, Ramadanul începe pe 13 aprilie și se încheie pe 12 mai 2021. Ramadanul poate dura 29 sau 30 de zile, perioada variind  în funcție de poziția lunii, deoarece calendarul islamic este unul centrat pe Lună și nu pe Soare, precum cel Gregorian, acesta fiind șimotivul pentru care Ramadanul este celebrat în fiecare an, în zile diferite.

Mesele Ramadanului, Iftar și Sohour

Când am pășit prima oară pe tărâmurile faraonilor, nu știam foarte multe despre musulmani și tradițiile acestora. Poate, îi priveam și eu cu oarece prejudecăți,  precum restul lumii. Dar am învățat foarte multe despre lumea lor generoasă, caldă și frumoasă, trăind ca și creștin printre ei. Am învățat că dincolo de anumite diferențe, suntem toți la fel: râdem la fel, plângem la fel, ne rugăm aceluiași Dumnezeu, trăim pentru familiile noastre, pentru copii, ne ajutăm între noi, postim și sărbătorim în sânul celor dragi.

Și totuși, lucrul care îmi place cel mai mult la Ramadan este cum oamenii strălucesc efectiv de bucurie. Cum asemeni unor copii entuziasmați împodobesc casele, străzile, magazinele, cum le pasă unii de alții, cum îmaprt.

Apoi, mă emoționează în mod deosebit cum se adună împreună pentru a mânca și a petrece timp unii cu alții. Mai mult ca de obicei. Râd, își dau din mână în mână mâncarea, se bucură!

Există două mese principale pe zi în Ramadan: Iftar și Sohour.

Iftarul este prima masă din ziua următoare postului și este de obicei începută cu „datele”, adică curmale. După ce mănâncă curmalele și beau apă sau diverse sucuri naturale, se vor ruga. De abia după rugăciune se va lua masa în adevăratul sens al cuvântului.

Primul fel de mâncare este de obicei o supă, de exemplu, Molokhaya, alături de care vor servi paste sau orez, carne de pui, vită, porumbel, legume și salată. Unul dintre preparatele tradiționale egiptene servite pe Ramadan este Fattah , adică orez, pesmet și carne, așezonate frumos, iar deasupra un sos picant de usturoi și oțet. Konafa este unul dintre cele mai populare deserturi în Ramadan, dar deserturile egiptene sunt destul de generoase și multe, încât mi-ar fi imposibil să le enumăr pe toate.

Suhurul (Sohour) cea de a doua masă a musulmanilor, este de fapt masa de dimineață, pe care aceștia o servesc înainte de răsăritul soarelui.

După încheierea postului de Ramadan: Eid Al-Fitr

După ce se încheie perioada Ramadanului, oamenii se adună împreună pentru a sărbători Eid Al-Fitr, sărbătoare care durează trei zile.

Eid-ul  începe cu o rugăciune numită Salat Al-Eid, iar prima zi de Eid este dedicată în exclusivitate familiei. Familiile egiptene se vor vizita, se vor aduna și vor lua masa împreună acasă sau la restaurant. Din păcate, nici în acest an, mesele de Eid nu vor putea avea loc în restaurante, din cauza crizei sanitare. Un Eid altfel, cu care egiptenii nu sunt obișnuiți, deoarece ei iubesc să fie împreună, să se bucure de această masă în familie în localuri, la mese lungi, generoase, unde să fie cât mai mulți membri.

Cea de a doua și a treia zi sunt zile dedicate copiilor, care vor aștepta cu mare entuziasm și bucurie să primească cadouri și hăinuțe noi, acesta fiind unul din obiceiurile de Eid. După ce vor împărți cadourile, copiii vor ieși împreună cu familia, în parcuri, pe plaje, în locurile special amenajate pentru joacă, cinematografe, teatru și vor avea un timp doar al lor, plin de bucurii și distracții. La începutul Ramadanului, copiii vor face împreună cu cei dragi un felinar, care va fi al lor.

Photo by: Ziad Ahmed

Fotografia de mai sus, nu am lăsat-o întâmplător pentru „cuvânt de încheiere”. Este poate cea mai reprezentativă imagine a toleranței, respectului, solidarității, fraternității și respectului între Creștini și Musulmani, între Islam și Creștinism! Semiluna îmbrățișând Crucea! Oamenii îmbrățișându-se în aceeaiși Iubire: Iubirea față de Dumnezeu, de Credință și Unii față de Alții!

Deci vedeți? Dacă ne facem timp să cunoaștem și îndepărtăm cortina prejudecăților, noi, oamenii, nu suntem atât de diferiți unii de alții!  Poate oamenii ar trebui să îşi amintească mai des, mult mai des de faptul că între noi nu există diferenţe, pentru că toţi râdem şi plângem la fel, toţi suferim și iubim la fel. 

Scriam cândva și se potrivește acestui moment…

Oriunde mergi, să laşi o bucată din tine. Cea mai frumoasă. S-ar putea să mai treci pe acolo. Niciodată nu ştim unde alege viaţa să ne poarte. Să nu te temi de locuri neumblate.


Transformă-le în drumuri noi, frumoase şi luminoase. Nu te teme să umbli pe ape. Oamenii acum umblă pe alte planete. Pe Lună. Paşii nu îi facem mereu cu piciorul. Uneori umblăm nepământean. Cu gândul. Cu sufletul. Cu amintirea. Cu previziunea. Oriunde te va purta viaţa, nu judeca. Nu tot ce nu este asemeni ţie, îţi este duşman sau inferior. Căută să înţelegi. De multe ori, în cele mai sărace case, poţi găsi cele mai bogate inimi, iar sub gunoaie, vei găsi genii care zac.

Nu privi către haina unui om, către tălpile goale şi murdare. Priveşte la zâmbetul lui. La ochi. Şi dă-i voie să te plimbe pe drumurile lui. În pantofii lui. Pe străduţele care l-au alcătuit. După ce îi vei gusta lacrimile, căderile, bucuriile, vei înţelege o parte din alegerile lui. De tine va depinde însă, dacă tot ce ai descoperit va fi suficient pentru a nu arăta cu degetul, pentru a îmbrăţişa şi a te completa!

Nu lăsa religia să te îndepărteze de oamenii care se roagă altui Dumnezeu. Nu există alt Dumnezeu. EL este unul! Doar că noi oamenii, în diversitatea noastră îl înţelegem diferit. Îi dăm alt nume. Alte nuanţe. Religia adevărată este înţelegerea şi bunătatea, compasiunea şi iubirea. Transformă religia în iubire, în poduri, în zâmbet, în solidaritate şi nu în ziduri, ură şi dispreţ. Învaţă mereu să iubeşti oamenii pentru ce sunt, nu pentru ce ţi-ai dori tu să găseşti în ei!

Diversitatea ne-a făcut frumoşi şi ne-a dăruit unicitate. Dacă nu am fi diferiţi, dacă nu am vorbi diferit, dacă nu ne-am comporta diferit, dacă nu am avea culori, mirosuri, tradiţii, culturi diferite, am fi la fel. 

Oriunde mergi, lasa semne de carte în sufletele, mintea şi viaţa oamenilor pe lângă care ai trecut, cu care ai vorbit, cu care ai trăit, cu care ai împărţit o parte din această călătorie numită viaţa!

Ramadan Kareem, tuturor prietenilor mei musulmani și tuturor musulmanilor! رمضان كريم!

Vizita oficială a Ambasadorului României în Egipt, Mihai Stuparu și a domnului Consul Alin Constantin în Peninsula Sinaiului de Sud

Credit photo: youm7

Pe data de 6 Aprilie 2021, Excelența sa, Ambasadorul României în Egipt, domnul Mihai Stuparu și Excelența sa, Consulul României în Egipt, Alin Constantin, s-au întâlnit oficial cu Guvernatorul Sinaiului de Sud, Generalul Khaled Fouda, pentru a discuta despre mijloacele de cooperare, în special în domeniul turismului, între România și Sinaiul de Sud, dar și pentru a semna un protocol de înfrățire între Sharm El-Sheikh și orașul Sinai din România.

La începutul întâlnirii, Ambasadorul României în Egipt a exprimat sincere gânduri de mulțumire guvernatorului Sinaiului de Sud pentru primirea călduroasă și ospitalitatea generoasă. Domniile lor se întâlnesc pentru a doua oară, prima vizită a domnului Mihai Stuparu, în Sinaiul de Sud, având loc în anul 2018.

Ambasadorul român a lăudat atât explozia dezvoltării regiunii Sinaiului de Sud și a orașului Sharm el Sheikh, cât și dezvoltarea turismului în zonă, exprimându-și uimirea față de schimbările deosebite care au avut loc aici, în această perioadă.

Ambasadorul României a adăugat că este fericit de asemenea, deoarece vizita ân Sinaiul de Sud coincide comemorării a 115 ani de la relațiile egiptean-române, subliniind că România va sărbători acest eveniment, în decursul acestei luni.

Excelența sa, Ambasadorul României în Egipt, Mihai Stuparu a fost de acord să semneze un protocol de fraternitate între orașul românesc Sinaia și orașul egiptean Sharm el-Sheikh, iar domnul Guvernator Khaled Fouada a ținut să menționeze faptul că este deosebit de fericit pentru semnarea acestui acord, deoarece între cele două națiuni, România și Egipt, au existat dintotdeauna relații apropiate, bune și deosebit de fructuoase, iar acest nou protocol de fraternitate va deschide noi oportunități culturale și turistice între țări și cetățenii acestora.

Domnul Guvernator, a mai subliniat faptul că orașul Sharm el Sheikh a mai semnat de-a lungul timpului, multe acorduri de fraternitate cu o serie de orașe similare din mai multe țări, în cadrul promovării turismului și schimbului cultural între popoare.

O altfel de panoramă a Alexandriei

La buza sărutului se născuse un cer de azur, iar iubirea plutea ca o vată de zahăr. Alexandria era calmă. Din inima ei, aproape auzi murmurul unui cântec șoptit printre frunzele copacilor, miresmele florilor și dantelăriile balcoanelor. O briza blândă îsi plimbă degetele sărate peste pereții coscoviți ai clădirilor, ce par a-și îndrepta spatele încovoiat de ploile iernii și a străluci a fildeș proaspăt ieșit din învelișul său, ca un fluture. Mediterana nu mai este supărată. Când e cald, RA este cu ea mai mereu. Dorul nu îi mai înspumează apele, nu i le mai lovește cu furie de maluri și stânci. Acum, mireasa soarelui doar se alintă ușor, atât cât e nevoie să facă bărcile să plutească. Din loc în loc, câte un pescăruș plonjează din albastrul cerului si țipă alte doruri. Dorurile din lumile de miere ale nisipurilor, iubirilor și iasomiei. Câte un tânăr zâmbește pe ascuns unei fete ascunsă sub văl. Nimic nu poate ascunde emotia unei inimi fericite, iar ochii ei sclipesc ca poveștile Sheherezadei, de odinioară. Asta e lumea mea. Lumea de dincolo de cuvinte, care se scaldă în ape de turcoaz si se plimbă pe străzile unde uneori, se aud pașii faraonilor.

(De vorbă cu Egiptul, Ramona Sandrina)

O zi cu bucurii să aveți, suflete dragi!