Cine face pasul alături de mine?

„O călătorie de o mie de kilometri începe cu un singur pas.” – Lao Tzu

Călătoriile sunt singurul lucru pentru care plătim și devenim mai bogați, ele ne ajută să evadăm din noi înșine, apoi ne găsesc și ne redau nouă înșine.

Eiau făcut deja pasul. Cine mai face pasul alături de mine? 🤗

Pentru detalii, oferte, excursii: sandrina.ramona@gmail.com

Adunați amintiri, nu vise…

Nu toate călătoriile sunt despre destinații. Unele sunt despre noi și regăsirea noastră.

Nuweiba, Egipt

Pentru oferte, excursii, day trips în: Sharm, Daha, Nuweiba, Marsa Alam, mă puteți contacta prin formularul de contact sau pe e-mail: sandrina.ramona@gmail.com

Lăsați copiii să exploreze viața și nu tehnologia!

Lăsați copiii să exploreze viața și nu tehnologia! Lăsați-i să cerceteze, să învețe, să facă schimb de energie, să se bucure, să trăiască sănătoși și fericiți!

Snorkeling în Nuweiba, Egipt – doi dintre micuții mei turiști 🙂

Ofertă în Egipt – 7 zile/2 persoane

Dacă mă vedeți mai rar, este pentru că lucrez la niște reportaje și mă plimb împreună cu grupul meu de turiști (cărora le mulțumesc pentru încredere) peste tot 😊 ….de pe munte, în adâncul apelor la o bălăceală cu delfinii și la descoperirea vieții marine…

Dacă sunteți interesați, ne auzim pe messenger (doar cei din listă) sau pe e-mail (ceilalți interesați): sandrina.ramona@gmail.com 🙂 pentru rezervări, informații, detalii!

Oferta pentru 2 persoane/7 zile All Inclusive – începând cu 14 septembrie,resort 4 stele (1700$)

Oferta include:

– Ridicare de la aeroport, transport la hotel și resort, plus transport în timpul excursiilor.

– Ghid vorbitor de română, engleză și arabă pe tot parcursul excursiei.

– O noapte in Cairo cu cazare la hotel cu vedere la piramide, plus mic dejun.

– Se va vizita platoul Giza cu piramidele si se va intra in Marea Piramidă.

– Se va merge la Khalili Souq si in centrul vechi istoric.

– Cazare la resort de 4 stele în Sharm el Sheikh sau Dahab. Tur al resortului și împrejurimi, oraș.

– Activități.

Facilități resort:

– Cameră cu vedere la mare

– Mic dejun+pranz+cina

– Wifi

– Aer condiționat

– 2/3 piscine

– Plajă privată cu intrare la recif

– Seif pentru valori

– Roomservice

– Aparat de cafea/ceai

– TV cu programe prin satelit

– Telefon(etc)

Activități incluse în preț:

– snorkeling la: Blue hole+Ras Abo Galoum+Blue Lagoon sau White Island & Ras Mohammed (Sharm el Sheikh)

– plimbare de-a lungul coastei Mării Roșii și a Munților Sinai, 1 h cu cămila

– Three Pools snorkeling+traseu munte+atv sau  Montazah & El Fanar Sharm el Sheikh

– Seascope

– Diving, yachting

– Bedouin Night

– Sinai Souq with the famous WhyNot

– Trip to Sharm for the famous Farsha Cafe

– Mașină de 4 persoane la dispoziție pe tot parcursul excursiei

(Pentru cei care aleg Sharm el Sheikh, câteva din locațiile de snorkeling se vor schimba).

Cadou de plecare +o masă la restaurant!

Extra preț se poate:

– prelungi durata sejurului

– organiza mai multe activități: surf, banana,

– organiza extra-excursii împrejurimi la Mănăstirea St. Catherine, Munții Sinai, Taba, Nuweiba, etc

– organiza excursii în Luxor, Fayoum, Siwa

– organiza croaziere pe Nil

Ce NU include prețul:

– viza de 25$

– bilete de avion

Prețul poate varia în funcție de perioada aleasă sau în cazul în care partenerii noștri fac modificări de preț!

În cei peste 5 ani în care am realizat excursii pentru voi în Egipt, dincolo de orice, mi-am dorit să nasc relații frumoase și de cursă lungă și să vă ofer clipe neprețuite! Datorită vouă, pasiunea mea a devenit adevărata mea chemare și voi încerca să revin cu tot mai multe oferte care să vă ajute în a vă găsi vacanța dorită!

Laguna Albastră din Dahab, a Egiptului

Rezervația Naturală Laguna Albastră este una dintre cele mai frumoase zone ale Mării Roșii. Această lagună este un mare iaz natural cu apă calmă, turcoaz și cristalină. Laguna adăpostește o întindere joasă, arcuită, de nisip și este înconjurată de munții și stâncile, care o protejează de marea sălbatică a Golfului Aqaba.

Veți putea sta pe o fâșie de nisip alb sau auriu, în inima Mării Roșii, bucurându-vă de apele limpezi și de peisajul natural al munților.

Este singura plajă de nisip fin a zonei și este asemeni unui magnet pentru scafandri, deoarece apele acestei zone conțin comori prețioase și peisaje subacvatice uimitoare.

Laguna Albastră este situată la aproximativ 15 km nord de Dahab. Se poate ajunge la lagună cam în 10 min, îmbarcând-ne într-o barcă cu motor, care se ia din Blue Hole până în zona Abu Galoum, iar apoi, cu o mașină de preluare, vom mai străbate zona de nisip încă vreo 10 minute, până la locație.

(La debarcare, în așteptarea mașinii, cu un grup de vreo 23 de turiști: români, americani și egipteni, pe care i-am dus la Laguna Albastră)

Laguna are o zonă în care veți putea găsi mici restaurante locale și colibe de stufăriș, deținute de beduinii din zona Dahab și din Peninsula Sinai din jur, dotate cu saltele sau covoare beduine lucrate manual, precum și câteva toalete și dușuri.

Vei invata sa iubesti simplitatea si te vei elibera de orice stres. Dacă uneori tânjiți după o viață „mai simplă”, categoric, acesta este locul unde vă veți simți cel mai confortabil, pe lângă Three Pools. Dacă până la întâlnirea cu Laguna nu ați iubit simplitatea, categoric vei învăța să o iubești și să o apreciezi după această întâlnire memorbailă.

Acesta este un loc perfect pentru a petrece ziua relaxându-vă, înotând sau explorând zona. De asemenea, datorită frumuseții sale naturale, atmosferei calme și apelor stabile, Laguna Albastră este un paradis pentru surferi, kitesurferi și windsurferii pe care veți avea plăcerea să îi vedeți practicând aceste sporturi, chiar sub ochii voștri. Pete de culoare peste un turcoaz perfect! Majoritatea celor care practică aceste sporturi sunt turiști din întreaga lume, care vin aici doar pentru lagună.

Deși ești complet izolat, nu te vei simți singur. Departe de tehnologiile moderne, de electricitate și de recepția bună a telefonului mobil, vei deveni una cu natura și te vei simți mai conectat cu semenii tăi și (mai ales) cu tine însuți.

Acasă…

Mamă, mi-este dor
Dorul, știi că nu-i ușor

Și te voi suna după piesa asta
Du-mă vântule, unde-mi sunt gândurile
Du-mă acasă, du-mă, du-m-acasă
Du-mă val de dor, unde nopțile nu dorm
Du-mă acasă, du-mă, du-m-acasă
Du-mă ploaie tu, acolo unde griji nu-s
Du-mă acasă, du-mă, du-m-acasă
Uită-mă puțin, să nu mă mai simt străin
Du-mă acasă, du-mă, du-m-acasă

Spuneam odată și oarecum mă repet…nu îmi lipsește nimic aici unde sunt. Am familia mea frumoasă, casa mea, siguranță financiară și nu doar, Mediterana care vălurește la doi pași, locuri minunate de vizitat și oameni frumoși, prieteni. Dar mi-e dor! Un dor care nu poate trece cu nimeni și nimic. Cu nici un loc nou și minunat sub soare! Cu nici un alt grai, cu nici o altă umbră de copac! Dorul de casa părintească, de mama, de tata, de frați, de locurile unde am copilărit, de România mea. Orice fac, oriunde merg, dorul acesta sfâșie și singura mea dorință este aceea de a mă întoarce într-o zi, acasă. Să am o căsuță mică, cu grădinuță de flori, de legume, curte și umbrar. E un vis poate prea mare, dar poate nu imposibil!

Ce plâns am tras…și cât de mult m-a impresionat faptul că a simțit să filmeze în casa părintească…

Vlad Cioplea de la cele 100 de povești din gară, la „Prey for the Devil”

Despre Vlad am scris pe Elita. Vă las linkul la final. Printre fotografii și călătorii, Vlad a lucrat iar la niște filme 🙂 . Detalii pe pagina lui! 😊

***

Vlad Cioplea a ajuns fotograf după aproximativ zece ani în care a lucrat în domeniul cinematografiei ca tehnician de cameră. A absolvit Imagine de Film şi TV, aparatul foto l-a atras dintotdeauna, iar într-o zi a început să facă asta şi la job, aducând astfel, pasiunea la locul de muncă. Acum este fotograf de platou în cinematografie, dar are şi multe proiecte în advertising, ca fotograf şi ca director de imagine.

Vlad Cioplea ne povestește că încă face poze pe film în timpul liber și uneori chiar la job. Se simte cumva norocos pentru că în calitate de fotograf, pe platourile de filmare are ocazia să interacţioneze cu actori pe care înainte îi vedea doar în filme şi constată cu fiecare proiect că experienţa colaborării cu ei este unică.

Pe pagina sa de IMDb veți găsi mai multe titluri de filme la care a lucrat alături de departamentul de filmare, deși el, prin modestia sa, nici nu le amintește.

Până în prezent, a avut ocazia să lucreze, printre alții, cu Colin Farrell, Casey Affleck, Chris Pine, Ben Foster, Catrinel Marlon, Katherine Waterston, Vlad Ivanov, Adi Vasluianu sau Horaţiu Mălăele. (…)

Despre Vlad, am scris pe Elita, Aici:

Poveștile deșertului: Halima

„Halima! Halimaa”, iar numele ei se ciocnea de toate stâncile, vârfurile și văile din zonă. Numele ei se cățăra senin pe Gebel Shellal (muntele cascadă), Gebel Shendodai, Gebel Shendib, ca să ajungă în vârful Elba, de unde, parcul părea mai mare decâ era.Mai verde,mai colorat și mai viu. Halima se înălța pe vârfuri și culegea norii cu buzele ei mici, care par să nu fi cunoscut vreodată râsetul larg. Dar Halima îl cunoștea.

În mijlocul vieții deloc ușoare a oamenilor muntelui, ea era de multe ori copil. Iubea locul acela, iar locul acela o iubea pe ea. Cel mai mult iubea să se piardă prin wadisurile (văile) din Gebel, unde putea culege ploaia și roua de pe frunzele florilor, iar uneori, simțea cum bunrița i se așează pe păr. Părea strălucitoare.

Halima nu merge la școală, dar este un copil înțelept, care pare a fi trăit 1000 de ani. Cunoaște orice operații de matematică, are noțiuni de astronomie și nu se teme că se poate pierde. Nu se teme nici măcar de animalele sălbatice. Allah o va proteja mereu, iar părinții ei au știut să o învețe supraviețuirea. Printre bucăți mici de lipie, viața a curs liniștită și frumos pentru Halima.

În ochii ei adânci și negri, poți vedea un întreg univers. Un univers cu cer, stele, lună și galaxii. Un univers cu păduri dese, copaci umbroși și zile senine, azurii precum inima ei minunată! Halima va crește o tânără minunată, căreia nu îi va fi teamă să înfrunte nimic în viață și care va ști asemeni mamei, bunicii și tuturor femeilor Bishari să transforme țesăturile în case, iar casele într-un cămin plin de căldură, iubire și înțelepciune.

Poate nu se scrie despre femeile beduin multe cărți. Poate nu le vedem atât de des cum ne-am dori. Și mai mult ca sigur că nu toți ajungem să trăim printre ele, să le ascultăm poveștile și să învățăm să frământăm pâine, dar vreau să știți că în spatele privirii lor ascuțite și adânci, în spatele trăsăturilor lor aspre uneori, locuiesc femei calde, bune ca pîinea caldă, cu vise și visuri despre iubire (în toate formele ei), despre libertate. Se ascund femei fine, delicate pe alocuri și fragile, care plâng, râd și se bucură ca niște copii mici de orice gest prietenesc sau de bunătate. Femei care știu încopi case, dar și destine!

„Halima! Halimaaaa!”, iar numele ei, literă după literă aleargă peste crestele din Gebel Elba, iar ea, le urmează precum flroile de colț. Pentru mine, Halima este Floarea de nu mă uita!

(Poveștile deșertului, Ramona Sandrina)

Un altfel de Egipt: Parcul Național Gebel Elba

Parcul Național „Gebel Elba” – ©Sherif Lotfy 2018

Gebel Elba, înseamnă „Muntele Elba” în limba arabă și este atât numele unui munte, cât și al unei regiuni din cel mai îndepărtat colț de sud-est al Egiptului.

Parcul național este situa în ceea ce este cunoscut sub numele de Triunghiul Halaib, o zonă de teritoriu disputată de Sudan și Egipt, care în prezent se află sub controlul guvernului egiptean.

Parcul Național Muntele Elba - fotografie de Sherif Lofty
Fotografie cu Parcul Național Muntele Elba Observați cum muntele este învăluit într-un nor încărcat de umiditate. ©Sherif Lotfy 2019

Considerat a fi al doilea cel mai înalt munte din Egipt, cu o înălțime de 1.435 de metri, Gebel Elba sau Muntele Elba este o bucată de rai care din păcate, nu este cunoscut de foarte multă lume.

Parcul național se află la 250 km sud de Marsa Alam, iar drumul principal de coastă trece prin parcul național. Cu toate acestea, este dificil să se obțină permisiunea de a fi vizitat, iar în cazul în care veți primi permisiunea, este posibil să aveți nevoie de un ofițer de poliție alături de voi în expediție. Acest lucru se datorează proximității graniței sudaneze și, de asemenea, preocupărilor legate de impactul turismului asupra mediului protejat.

Drept urmare, Gebel Elba este una dintre zonele cele mai puțin explorate ale țării, ceea ce reprezintă un real câștig pentru cei care ajung să îi treacă pragul, deoarece are un ecosistem și o diversitate a speciilor de neegalat oriunde altundeva în Egipt. Pentru cei care reușesc să ajungă în Parc, această vizită va deveni cu siguranță o amintire magică, de neuitat pe care și-o vor aminti pentru totdeauna.

Parcul național a fost înființat în 1985 și se întinde pe o suprafață de 35.600 de kilometri pătrați. Este considerabil mai mare decât Belgia, Țara Galilor sau Massachusetts.

Parcul Național Gebel Elba care prezintă salcâmi și munți - ©Sherif Lofty 2020.
Parcul Național Elba la amurg – observați salcâmii în prim plan .
Fotografie – ©Sherif Lotfy 2020

Parcul include o întindere vastă de recif de corali și coastă de mangrove, 22 de insule ale Mării Roșii, o întindere de 20 km lățime de câmpie de coastă deșertică și un lanț muntos, ale cărui vârfuri principale includ Gebel Elba de 1.435 metri, Gebel Shellal ( muntele cascadă ) de 1.409 metri, Gebel Shendodai de 1.526 de metri și Gebel Shendib de 1.911 de metri. Gebel Elba se află cel mai aproape de mare, în timp ce celelalte vârfuri sunt situate mai la sud și în interior, lângă granița sudaneză. 

Ceea ce face ca această zonă să fie unică este faptul că deși se află în regiunea sahariană, are parte de precipitații neobișnuit de mari, lucru cauzat de combinația vânturilor predominante de ploaie din nord-est, – o curbă a liniei de coastă care face ca aceasta să se alinieze pe calea acestor curenți de vânt – și lanțul muntos pe de altă parte, care forțează norii de ploaie, norii umezi. Toate acestea provoacă răcire, condens și în final, precipitații.

Parcul Național Gebel Elba - surprinzător de verde - ©Sherif Lofty 2020.
Părți din peisajul Parcului Național Elba – observați abundența de verde, foarte rare în special în zona deșertului oriental arid, al Egiptului – din cauza precipitațiilor mult mai mari decât în ​​mod normal din munții din jur. Fotografie – ©Sherif Lotfy 2019

Doar o mică parte din această precipitație vine sub formă de ploi abundente, deoarece norii de ceață formează ceea ce este denumită ca  „o oază de ceață”  în jurul Muntelui Elba și într-o măsură mai mică, a celorlalte vârfuri. Pe măsură ce umiditatea acestor nori se apropie de 100%, micile picături de apă se unesc în altele mari, iar precipitațiile au loc sub forma unei burnițe ușoare.

De asemenea, pe măsură ce temperatura de la suprafața a rocilor și a altor suprafețe expuse se răcește peste noapte, o mulțime de vapori de apă rămași în aer se condensează în picături, sub formă de rouă.

Văile verzi ale Parcului Național Elba vă pot surprinde.
Fotografie – ©Sherif Lotfy 2018

Muntele Elba poate primi până la 400 mm de precipitații pe an. Este mai mare decât media anuală pentru Grecia și este o cifră mult mai mare decât media de 15 mm pentru regiunea deșertului de est.

Parcul Național Gebel Elba chiar înainte de zori - Fotografie ©Sherif Lotfy 2020
Dealurile și munții parcului s-au luminat pe cerul zorilor într-o dimineață de decembrie. Fotografie – ©Sherif Lotfy 2020

Nivelurile relativ ridicate ale precipitațiilor din zonă, combinate cu temperaturile mai scăzute de la altitudini mai înalte, susțin o varietate surprinzătoare de animale sălbatice. Gebel Elba se poate lăuda cu un număr spectaculos de 458 de specii de plante, 40 de specii de păsări, 30 de specii de reptile și 23 de specii de mamifere, care au fost înregistrate în parc.

Zona susține o gamă de vegetație, incredibil de diversă: mlaștini cu mangrove și mlaștini sărate mărginesc o mare parte a coastei, care de altfel este destul de aridă, iar ocazional, pot fi observați salcâmi și Balanites Aegyptiaca.

Balanites aegyptiaca (cunoscut și ca „balsam egiptean” sau „curmalul din deșert”) este o specie de copac, clasificată fie ca membru al familiei Zygophyllaceae sau Balanitaceae.

Curmalul deșertului este un arbust sau copac spinos, veșnic verde sau semifoios, cu mai multe ramuri, coroană sferică care poate crește până la 10 metri sau mai mult. Are un trunchi foarte canelat care poate avea un diametru de 30 cm și tepi lungi, drepti, verzi, aranjați spiralat de-a lungul ramurilor.

Acest arbore este unul „multifuncțional” deosebit de important și foarte util fiind apreciat atât pentru fructele sale amare, dar comestibile, cât și pentru frunzele și florile comestibile de asemenea și folosite în scop medicinal sau ca furaje pentru animale.

Un salcâm în Parcul Național Gebel Elba - Fotografie - ©Sherif Lofty 2018
Salcâmii sunt numeroși în Parcul Național Gebel Elba. De asemenea, puteți găsi câteva de-a lungul coastei. Fotografie – ©Sherif Lotfy 2018 – reprodusă cu amabilitatea sa.

Despre mangrove și arbori de salcâm puteți citi în articolul pe care l-am scris despre Marsa Alam.

Peisajul Parcului Național Gebel Elba - fotografie - ©Sherif Lofty 2018
Peisajul parcului național este unul dintre cele mai spectaculoase din Egipt.
Fotografie – ©Sherif Lotfy 2018 – reprodusă cu amabilitatea sa.

Arborele este foarte rezistent la pășunatul cămilelor, la secetă și la inundații, iar fructele saleapar de obicei chiar și în perioadele cu precipitații reduse sau deloc. 

Fiecare priveliște este de neuitat. Diversitatea vegetației crește treptat odată cu altitudinea.
Fotografie – ©Sherif Lotfy 2018 – reprodusă cu amabilitatea sa.

Pe măsură ce altitudinea crește în interior, diversitatea vegetației crește la maxim în zonele de altitudine medie între 500 și 1000 de metri, în special în regiunile de nord și nord-est ale Gebel Elba, care sunt îndreptate spre mare. Pantele nordice în special sunt marcate de două wadis (ravene, văi) – Wadi Yahameib și Wadi Adeib, unde vegetația este atât de densă încât un studiu al imaginilor din satelit Google Earth (afișat în partea de jos a acestei pagini) dezvăluie că ar putea exista zece mii sau mai mulți copaci numai în Wadi Adeib. Este o pădure virtuală – ceva ce nu veți găsi nicăieri altundeva în deșertul de est al Egiptului.   

Un fund de vale – observați fântâna din depărtare și ceea ce pentru Egipt este o acoperire de nori semnificativă. Fotografie – ©Sherif Lotfy 2018 – reprodusă cu amabilitatea sa .

La această altitudine veți vedea în continuare mulți salcâmi, dar li se alătură și copacii delonix, niște copaci cu creștere rapidă, plini de flori minunate și cu deschidere a coroanei sub formă de umbrelă, aceasta ajungând și la 5 metri înălțime – un baldachin dens de frunze colorate asemănătoare ferigilor. De fapt, în unele părți ale lumii este cultivat în scopuri ornamentale, iar florile sale roșii (de obicei) i-au câștigat porecla de „arbore de flacără”.

Piese de vehicule care duc la Parcul Național Gebel Elba.
Fotografie – ©Sherif Lotfy 2017

Mai sus, mai aproape de vârf, puteți observa copacul de maringa (sau ben) cu aspect ciudat. O mare parte din ea este comestibilă, iar frunzele sunt bogate în proteine, precum și în vitamine A, B și C, precum și în diverse minerale și proteine.

100 de grame de frunze proaspete de maringa au de două ori mai multe proteine ​​decât 100 de grame de iaurt, de patru ori mai mult calciu decât 100 de grame de lapte, mai mult potasiu decât 100 de grame de banană, mai multă vitamina A decât 100 de grame de morcovi și de peste 3 ori vitamina C. ca 100 de grame de portocale. Probabil că nu există niciun alt „super-aliment” pe pământ care să poată concura cu acestea! Deci, aici se află suplimentul dumneavoastră! 🙂

Un ghid local de beduini . Fotografie – ©Sherif Lotfy 2018

Cu toate acestea, trebuie să rețineți că rezultatele unei astfel de analize nutriționale depind în mare măsură de varietatea plantei, dar și de condițiile de sol și climă. Cu toate acestea, cu siguranță ar putea fi următoarea recoltă minune a lumii.

Arborele crește rapid și este rezistent la secetă, iar multitudinea de frunze minuscule pe care le produce poate ajuta la combaterea malnutriției și au fost, de asemenea, folosite în medicamentele tradiționale din întreaga lume pentru a lupta împotriva bolilor. 

Doi beduini locali – ©Sherif Lotfy 2020

Vechii egipteni și beduinii de astăzi, au extras și extrag ulei din semințe, pe care l-au folosit pentru parfumuri, gătit și loțiune pentru piele. În toamnă, bărbații beduini lucrează, adesea în grupuri de câte doi, pentru a recolta semințele care atârnă în păstăi lungi de pe copac și le vând intermediarilor care le transportă în piețele din țară.

Portretul unei femei beduine locale – ©Sherif Lotfy 2018

Deși arborele marinda rămâne relativ comun în Parcul Național Gebel Elba, în Sinai acest arbore a fost folosit pe scară largă pentru lemn de foc și a devenit pe cale de dispariție.

Beduinii din zonă: Tribul Bishar, Ababda și Rashayda

Despre tribul Ababda am vorbit în articolul precedent despre Marsa Alam. Acum mă voi apleca mai mult spre beduinii din tribul Bishar.

Beduini din Gebel Elba, Bisharii, sunt semi-nomazi, cunoscuți pentru felul în care își cresc și îngrijesc cămilele (foarte căutate de comercianți, dar și de crescători). Bisharii fac de asemenea comerț cu oi, capre, și cărbune. De cele mai multe ori, Bisharii fac troc, adică fac schimb de animale și produse contra alimente și ustensile, în piețe.

De asemenea, asemeni celor din Ababda, sunt considerați excelenți urmăritori de urme în nisipurile deșertului și, prin urmare, sunt întotdeauna prezenți în expediții.

 ©Sherif Lotfy

Ministerul Mediului spune că nu există statistici despre mărimea populației din întreaga zonă protejate, dar estimări neoficiale sugerează că acolo locuiesc 20.000 de oameni.

Portretul unui beduin – ©Sherif Lotfy

Drumul deșert neasfaltat către muntele Gabal Elba este marcat de mici dealuri de nisip care se întind pe kilometri și mile. Semne subtile de viață — colibe de lemn împrăștiate și rezervoare de apă — apar treptat pe măsură ce drumul merge mai adânc în protectorat. Deșertul devine mai verde, sugerând apropierea muntelui. Sunt mai multe colibe și mai mulți oameni. Se lasă spații largi între fiecare colibă, astfel încât să ofere fiecărei familii un grad de intimitate.

 Casele de vară ale celor din tribul Bishara – ©Sherif Lotfy

Câțiva bărbați din tribul semi-nomad Bishara pot fi văzuți plimbându-se prin văi cu turme de capre care pasc, rătăcind în jurul lor.

Membrii tribului Rashayda pot fi găsiți și în regiune, dar într-o măsură mai mică și nu sunt considerați indigeni în zona protejată.

Ali Dorah, un membru al tribului Bishara și un observator profesionist de păsări care locuiește între Halayeb și munte, spune că „obiceiurile determină locul în care triburile se adună și rămân în văi”. Tot el ne spune că diferitele triburi stau de obicei aproape de locurile unde cade ploaia.

Potrivit studiilor Agenției Egiptene pentru Afaceri de Mediu, femeile tribale își construiesc „case portabile de preș” pentru ca familiile lor să locuiască până când migrează în altă parte, mai ales când soarele arzător de vară începe să bată.

„Oamenii muntelui sunt considerați independenți și se bazează pe izvoarele de apă ale Elbei. Populația din jurul muntelui crește odată cu ploaia de iarnă și cu creșterea caprelor și oilor”.

©Sherif Lotfy
©Sherif Lotfy

Tribul Bishara vorbește în cea mai mare parte o limbă nescrisă numită Beja, iar unii dintre ei vorbesc și arabă. Tribul are o tradiție orală bogată și în mare parte nedocumentată.

Aceste comunități depind de producția lor proprie de carne, lapte, fructe, legume, precum și de producția de cărbune. Bărbații lucrează și în comerțul cu cămile, dar vând și alte bunuri, cum ar fi susan și miere.

„Schimbările climatice au redus cantitatea de ploaie, fapt pentru care, din cauza secetei s-au deteriorat resursele naturale, care susțineau stabilitatea vieții în văi”.

Păsări de pradă în Parcul Național Gebel Elba

Parcul Național Gebel Elba găzduiește patru specii rare în alte părți ale Egiptului. Acestea sunt:

1. Gypaetus barbatus sau vultur barbos

Au un cap cu pene care îi diferențiază de vulturii pleșuvi din lumea veche și o coadă în formă de diamant, care este neobișnuită pentru o pasăre de pradă. Spre deosebire de majoritatea vultururilor, se știe că atacă ocazional animalele vii mari, cum ar fi caprele rănite, preferând să mănânce mai degrabă măduva osoasă, decât carnea. 

Doi vulturi în Parcul Național Gebel Elba. Fotografie – ©Sherif Lotfy 2020
Văzut în Parcul Național Gebel Elba – ©Sherif Lotfy 2020

2. Vulturul egiptean, uneori cunoscut sub numele de puiul faraonului. Se hrănesc cu trupuri, animale mici, păsări, reptile și ouă. Se știe că uneori se folosesc de lucruri – de exemplu, aruncă o pietricică pe un ou mare pentru a-l sparge, sau crenguțe pentru a rula lâna pentru cuiburile lor. Cu toate acestea, din cauza firelor de electricitate și a vânătorii excesive din alte părți ale Egiptului, s-a redus considerabil numărul acestora, lăsând Parcul Național Gebel Ebel drept ultima „zonă sigură” rămasă acestei păsări în Egipt.

3. Vulturul lui Verreaux, uneori cunoscut sub numele de vulturul negru. Este o pasăre de pradă uriașă, cu o anvergură a aripilor de până la 2,2 metri (la fel ca înălțimea celui mai înalt om din lume). Ea preferă mamifere mici, cum ar fi hyrax, sau rozătoare mari. Masculii și femelele se unesc pe viață și uneori chiar vânează împreună.   

4. Vulturul lui Bonelli, un vultur de mărime medie, de aproximativ 55 până la 65 vcm lungime, cu o anvergură a aripilor de până la 1,8 metri. Vânează întotdeauna pradă vie, de obicei mamifere mici sau păsări. Se știe ocazional că își și crește puii din aceeași specie în condiții potrivite. De asemenea, sunt extrem de agresivi în apărarea cuiburilor lor, rănind uneori mortal alte păsări mai mari.

Mamifere comune în Parcul Național Gebel Elba

1. Oaia Barbary, o specie de capridă (capră-antilopă), originară din Africa de Nord dar care se găsește acum și în Spania, Texas și California. Au o culoare maro nisipoasă, cu coarnele distinctive curbate în spate și au o înălțime de aproximativ 80 cm până la un metru la umăr și variază foarte mult în greutate, cântărind între 40 kg și 140 kg.

Le place să facă siesta la începutul după-amiezii, dar atunci când sunt activi pot fi foarte agil – putând să realizeze un salt în picioare de până la 2 metri. Se potrivesc bine terenului dificil al munților înalți, ceea ce îi ajută să evite prădătorii la altitudini mai mici.

2. Aardwolf este membru al familiei hienelor și arată ca o hienă mică, cu urechi ascuțite și o coadă stufoasă, dar fără dinți ascuțiți și fălci puternice. Spre deosebire de alte hiene, aardwolf nu pradă alte animale, principalul său interes îl reprezintă insectele, iar hrana sa preferată sunt termitele – lupul poate mânca până la 200.000 într-o singură noapte folosind limba sa lungă și lipicioasă. De asemenea, le place larvele. Hum. Ziua, îi place să doarmă într-o vizuină subterană bine ascunsă. Totuși, spre deosebire de oaia barbară, el preferă câmpia de coastă inferioară și se găsește rar pe versanții mai înalți ai Gebel Elba. Nu poate fi găsit nicăieri în Egipt, decât în Parcul Național Gebel Elba.  

3. Mărgulul dungat sau zorilla, este un membru al familiei nevăstuicilor, care arată asemănător cu un Skunk nord-american. În Egipt, specia se găsește doar în Parcul Național Gebel Elba. Mărgulul cu dungi are de obicei 50 până la 60 cm lungime (inclusiv coada), cu toate acestea, este surprinzător de ușor – chiar și masculii mai mari rareori cântăresc mai mult de 1,4 kg – asta este considerabil mai puțin decât un chihuahua mediu! Dar nu vă lăsați păcăliți de dimensiunea mică, deoarece el este un carnivor feroce, cu dinți extrem de ascuțiți, iar dieta sa include rozătoare, păsări și chiar șerpi. Partea din spate este periculoasă de asemenea, el putând pulveriza orice animal care îndrăznește să se apropie (de obicei câini curioși) cu un lichid nociv care îl va orbi temporar.  

4. Geneta este mai mult legată de mangustă și mai îndepărtată ca specie de pisici. Sunt foarte agere, cu abilități uimitoare de alpinism, ajutate de cozile lor foarte lungi, care acționează ca o contragreutate atunci când sunt cocoțate pe o creangă înaltă sau pe stâncă. Sunt animale nocturne, dar uneori pot fi observate în jurul amurgului și imediat după răsăritul soarelui.  

 5. Leopardul egiptean (  nimr în arabă), ultima dată auzit și urmărit în Parcul Național Gebel Elba în 1994, dar fără a se reuși vizionarea acestuia. Un membru al tribului Bashari a raportat, de asemenea, unul la o gaură de apă în 1991. Din păcate, nu au existat observații recente, lucru care ar putea duce la declararea lui ca dispărut din Egipt. Cu toate acestea, este mai mult ca sigur, că nu e dispărut, dar fiind animal nocturn, el este foarte precaut și evaziv. De asemenea, beduinii din Sinai au susținut că au văzut subspeciile locale recent, iar dacă aceștia au supraviețuit în Egipt, Gebel Elba este locația cea mai probabilă unde vor putea fi găsite în continuare. Ei se hrănesc cu mamifere de orice dimensiune, precum și cu păsări și reptile, deci în regiunea Gebel Elba ibexul, iepurele și hyrax ar fi probabil prada lor preferată.

6. Hyraxul de stâncă (  wabar  în arabă) este cu siguranță cel mai îndrăgit animal din Parc și restul parcurilor – un iepure în aparență, cu mustăți lungi, gât scurt, dar fără coadă. Trăiește în grupuri mari deoarece iubește să socializate și, preferă să stea aproape de zonele stâncoase. Sunt activi în timpul zilei, în special dimineața devreme și chiar înainte de răsăritul soarelui, când aveți ai șanse mari să le vedeți, dar trebuie să fiți bine pregătiți, deoarece vor dispărea rapid. Întotdeauna în alertă la pericol, un membru al coloniei va da semnalul când se vor apropria prădători, în special vulturul Verreaux, principalul lor dușman. Dieta hyraxului este în mare parte vegetariană, în special frunze și semințe de salcâm, deși ocazional pot mânca insecte și chiar reptile mici.   

Câteva bolovani uriași în parcul național. Un posibil habitat pentru a observa hyraxul.  ©Sherif Lotfy 2018

De asemenea, s-ar putea să vedeți măgarul sălbatic, vulpea de nisip sau Ruppell cum mai este ea cunoscută, ariciul etiopian, ibexul și gazela dorcas timidă, dar pe care totuși, o vom putea admira în număr destul de mare.

Geologie: Munții din parc s-au format cu aproximativ 550 de milioane de ani în urmă din magma fierbinte care și-a forțat drumul în sus către suprafața pământului.

Amenințări pentru mediu: regiunea a suferit o secetă prelungită, cu pânza freatică coborând de la an la an, iar norul obișnuit de ceață care înconjoară Muntele Elba este adesea absent.  

Pe măsură ce populația a crescut, suprapășunatul a devenit o problemă din ce în ce mai mare, precum și tăierea sporită a salcâmului și a altor arbori pentru lemn de foc. A existat, de asemenea, o creștere a populației de câini sălbatici, care a reprezentat o amenințare pentru unele dintre mamiferele din Parcuri, inclusiv Ibex și Polecat (dihori).

Harta zonei în jurul Parcului Național

Mai jos este o hartă a sectorului Muntelui Elba din Parcul Național Gebel Elba.

Sursă – Biblioteca din Texas – Hartă în domeniul public. Vă rugăm să rețineți că această hartă a fost actualizată ultima dată în anii 1930 și 1940, de aceea, nici această hartă și nicio altă hartă de pe blog nu trebuie să constituie vreo bază pentru expediții, iar intrarea în Parcul Național Gebel Elba necesită permis și ghid.

O serie de imagini din satelit care surprind Gebel Elba

Arătând cât de verzi erau versanții nordici și în special Wadi Adeib în 2004.

Așa cum am mai spus, Egiptul este o lume în altă lume și foarte puțini sunt cei care cunosc tărâmul oamenilor soarelui atât de bine încât să îl poată povesti în întregime. Egiptul este o poveste mereu diferită, poate de aceea și Sheherezada și-a numit poveștile „1001 de nopți”. Poate, așa ar trebui să le numesc și eu 🙂 – „Poveștile nesfârșite ale Egiptului”.

Dacă sunteți tentați de o expediție în Parcul Național Gemel Elba, puteți să îmi lăsați un mesaj prin formularul de contact și vă voi oferi toate detaliile despre perioadă, preț, și intervalul de zile.

Visit Marsa Alam: Maldivele Egiptului și istoria sa fascinantă

MARSA ALAM, Maldivele Egiptului și istoria sa fascinantă

Stațiunea de-a dreptul edenică a orașului Marsa Alam este un loc care se află mereu în gândurile celor cu „dor de ducă” autentici, care caută să trăiască o aventură tropicală înconjurată doar de frumusețe naturală, minuni ale naturii și liniște.

Astfel că, uitându-ne către Marea Roșie în sud-estul Egiptului; la doar 280 km de Hurghada și la 700 km de Cairo, vom găsi destinația perfectă, Marsa Alam, una dintre cele mai importante destinații turistice din Egipt. Adăugarea în zonă a Aeroportului Internațional Marsa Alam în 2001 a permis orașului să intre în forță domeniul turistic, de atunci, zona devenind una dintre comorile secrete ale Egiptului; mai ales pentru iubitorii de scufundări, scafandrii , dar și pentru cei care iubesc snorkelingul. Cei care mai vin în Marsa Alam sunt și oamenii iubitori de drumuri nebătute, de natură autentică, dar și fotografi renumiți în căutare de peisaje unice, săbatice, cu mare turcoaz, nisipuri albe și păduri de Mangrove.

Veți găsi în acest oraș vrăjit, toate tipurile de cazare: pensiuni, apartamente, vile, hoteluri, dar și cele mai bune locuri de scufundări în care scafandrii trăiesc cele mai impresionante experiențe din viață. 

Veți avea, de asemenea, șansa de a explora frumusețea supremă a recifelor magice de corali pline de culoare, viață marină și cea mai bună faună subacvatică; inclusiv minunații delfini și dugongii, care sunt considerați principalii factori de atracție în oraș.

Marsa Alam este printre stațiunile de vacanță cu cea mai rapidă creștere de pe Riviera Mării Roșii. Este popular printre windsurferi, scafandrii, snorkelerii și iubitorii de plajă, care se pot considera printre cei norocoși deoarece au descoperit liniștea și frumusețea din Marsa Alam.

Ceea ce caracterizează acest oraș, este faptul că frumusețea lui este neatinsă încă de efectele nocive ale modernizării; spre deosebire de orașe mai comerciale precum Sharm El Sheikh și Hurghada.

Copaci de mangrove

Mangrovele din Egipt ocupă aproximativ 525 de hectare (ha) distribuite în 28 de locații diferite de-a lungul coastei egiptene ale Mării Roșii, având inclusiv un arboret mare discontinuu de-a lungul Golfului Aqaba în Zona Protejată Nabq și un arboret mic în partea cea mai de sud a Golfului Suez la Parcul Național Ras Mohammed. Mangrovele din Egipt sunt predominant monospecifice, constând numai din Avicennia marina (mangrove cenușii; Avicenniaceae); cu excepția câtorva locații din apropierea zonei de graniță egipteano-sudaneză, unde Rhizophora mucronata (mangrovă cu rădăcină buclă; Rhizoforaceae) coexistă împreună cu Avicennia marină.

Mangrova marină cenușie, denumită Avicenna este principala specie de mangrove care crește pe coasta Mării Roșii. Are tendința de a „încadra” sau încercui căile de apă. Crește pe terenuri mai înalte și într-o gamă mai largă decât orice altă mangrove.

Mangrova marină Avicenna din zona Marsa Alam are o înălțime medie de aproximativ 3 până la 8 metri. Are multe rădăcini respiratorii care cresc deasupra solului și apar în jurul copacilor într-un mod caracteristic.

Frunzele mangrovei Avicenna sunt simple, ovale și de culoare verde deschis până la închis. Sunt acoperite de glande de sare, galnde care de fapt ajută planta să scape de excesul de sare. Aceste frunze sunt meniul favorit al cămilelor pe care le veți vedea ades traversând apele mici ale mării pentru a ajunge la insulele de mangrove, un tablou unic în lume, de altfel. 

Pășunatul excesiv este printre altele și o problemă serioasă asupra vegetației de mangrove din unele situri de pe coasta Mării Roșii a Egiptului, lucru pentru care se caută soluții fiabile.

Florile mangrovelor Avicenna sunt mici și gălbui, având un colorit viu, distinctiv care atrage insectele, în special albinele. Acest lucru a inspirat un proiect științific de experimentare cu producția de miere naturală din mangrove.

Ecosistemul de mangrove este „multifuncțional, servind ca stabilizator de coastă și dispersând energia eoliană, generată de furtuni. Mangrovele sunt un fel de zid natural care previne invadarea zonei interioare de către apa sărată, produce nutrienți și resurse forestiere. 

Mangrovele ajută de asemenea, la prevenirea eroziunii prin stabilizarea sedimentelor cu sistemele lor radiculare sălbatice și încurcate. Acestea mențin calitatea și limpezimea apei, filtrează poluanții și captează sedimentele provenite de pe uscat.

Ecosistemul este, de asemenea, un „sanctuar” pentru pești, creveți, crabi etc, pădurile de mangrove, care se învecinează cu Marea Roșie ca ecosistem, conținând multe specii de plante terestre și acvatice.

Acest ecosistem ere de asemenea și o faună caracteristică, lucru care atrage foarte mulți biologi, oameni de știință, dar și fotografi.

Coasta Mării Roșii este o rută importantă de migrație pentru sute de mii de păsări de apă, care pot fi văzute migrând în stoluri sus pe cer, majoritatea trecând însă fără oprire. Cu toate acestea, multe se odihnesc la Hamata, transformând mangrovele într-un loc important de cuibărire, dar și de iernat, pentru un număr destul de mare de păsări de apă migratoare.

Cel puțin 13 specii de păsări rezidente sunt asociate cu mangrovele Hamata. Menționăm Ardeola striata, Egretta gularis, Plataleucorodia și Pandion haliaetus. La mangrovele Hamata se observă frecvent cormorani, stârci, șoimi, licepitori, pescăruși, șerpi, marii pescari și mulți paseri migratori.

Triburile din Marsa Alam – Tribul Ababda

Wadi El Gemal este locuit de Tribul Ababda, un popor nomad renumit pentru capacitatea de a urmări animalele în deșert. Spre deosebire de majoritatea beduinilor care navighează în deșert folosind stelele, Ababda folosesc direcția vântului și soarele pentru a-și găsi drumul.

Dacă ajungeți să mâncați cu localnicii, cerți să vă servească El Aseeda, hrana de bază a tribului, făcută din făină, apă, sare și îndulcitori naturali. Încheiați masa cu specialitatea locală, cafeaua Jebena. Fabricat cu ingrediente transportate pe spinarea cămilelor din Sudan, cafeaua Jebena își trage gustul unic din ghimbir.

Oamenii Ababda poartă o mare parte din moștenirea lor culturală prin muzică și dans, dar și prin abilitățile lor unice și impresionante de meșteșuguri. Instrumentul lor principal este tamboura, o lăută cu cinci coarde, iar pentru percuție, Ababda folosește piele de cămilă pentru a produce toba Daf, cunoscută și sub denumirea de Dâyere sau Riq.

Cele mai importante destinații turistice din Marsa Alam

Marsa Alam este renumită pentru un grup de cele mai frumoase locuri, repere și activități turistice care atrag atenția a mii de oameni, iar printre cele mai frumoase locuri din Marsa Alam sunt ceea ce vă vom prezenta:

1- Parcul Național Wadi El-Gemal

De obicei, vizitele în orașul Marsa Alam încep cu o vizită la Rezervația Wadi El-Gemal, cea mai frumoasă rezervație naturală din Egipt. Cu peste 70 km de coastă spectaculoasă, Parcul Național Wadi El Gemal acoperă o suprafață de aproximativ 4.770 km² de pământ, în plus față de aproximativ 2.000 km² de ape marine, iar cel mai faimos este Muntele Hamata, unde vă puteți bucura de vizionarea a sute de animale sălbatice, cum ar fi căprioare, porcușori de guineea uriași, hiene, vulturi cu barbă, vulturi de stânci, pisici genet, măgari sălbatici, șoimi care rătăcesc în jurul vostru. 

Parcul ajunge de la crestele zimțate ale deșertului estic printr-o rețea de wadi (văi, ravene) adăpostite până în adâncurile acvamarine ale Mării Roșii.

Recifele de corali găsite aici sunt printre cele mai spectaculoase din lume în ceea ce privește abundența vieții și diversitatea speciilor. Datorită izolării relative de alte oceane, aproximativ 17% din viața marină este originară din Marea Roșie. Aproximativ 450 de specii de corali și peste 1.200 de specii de pești creează un paradis viu pentru scafandri și snorkeling.

În Wadi El Gemal au fost înregistrate 140 de specii de plante, multe având valori medicinale.

Mangrovele prosperă în parc, sunt ecosisteme vitale și productive, dar sunt printre cele mai periclitate habitate din lume.

Ierburile marine, cum ar fi cele de la Ras Baghdai, sunt zone importante de depunere a icrelor și sunt singura sursă de hrană pentru dugongul și țestoasa verde pe cale de dispariție, care cuibărește și pe plajele de nisip curate ale parcului.

În parc se află cinci insule sălbatice, care reprezintă zone importante de reproducere pentru cele 13 specii de păsări de apă și de mare – din cele 45 de specii de păsări – care se regăsesc în parc. Insula Wadi El-Gemal se mândrește cu cea mai mare colonie de șoimi de funingine (unicolor) din lume. Șoimul de funingine se hrănește în principal cu păsări, dar captează și insecte mari, precum libelule , care sunt transferate de la gheare la cioc și consumate în zbor. Cuibărește pe o margine stâncoasă sau printre stânci, depunând până la patru ouă .

Interiorul parcului se mândrește cu peisaje uluitoare… de la munți zimțați până la Wadis întortocheate unde o populație sănătoasă din Dorcas amenințată la nivel global gazela și agilul ibex nubian, care locuiește pe terenul accidentat și abrupt și se bazează pe izvoarele montane rare ale parcului de care depinde și o varietate de animale sălbatice.

2- Port Ghalib Resort

Port Ghalib Resort este una dintre cele mai distinse destinații turistice din orașul Marsa Alam, unde turiștii se pot bucura de cea mai bună atmosferă de divertisment și distracție într-una dintre cele mai faimoase și mai mari stațiuni din Egipt, întinsă pe o suprafață de 8 milioane de metri pătrați.

Stațiunea se remarcă prin unul din cele mai bune locuri de scufundări printre creaturi marine rare și recife de corali pitorești și curse de bărci care se țin acolo uneori.

3- Rezervația Samdai „Casa Delfinilor”

Rezervația Samadai, numită și Casa Delfinilor, este una dintre cele mai frumoase părți ale Mării Roșii, situată la sud de Marsa Alam. Este cea mai mare și cea mai renumită rezervație de delfini din întreaga lume, cu peste 5000 de delfini. Toate centrele de scufundări din oraș organizează excursii de o zi în acest loc de scufundări incredibil de frumos; unde se pot vedea unele dintre cele mai vechi formațiuni de corali de la Marea Roșie. Există, de asemenea, șansa de a înota lângă niște delfini.

4- Plaja cu mangrove, Wadi El Qualaan

Wadi El Qulaan, plaja cu mangrove care face parte din Parcul Național este într-adevăr un loc grozav pentru a vă relaxa și a face o baie grozavă în lagună. Apa este extrem de caldă și bună pentru cei cu dureri reumatice. Te poți plimba prin apa care nu este adâncă și poți vizita marele arbore de mangrove, dincolo de care se deschide priveliștea mării de turcoaz, o imagine de-a dreptul fascinantă și uimitoare. Wadi El Qualaan este un loc cu adevărat magic, o lume cu peisaje vrăjite, fascinante, în mijlocul unei liniști profunde,în care poți gusta o cafea beduină originală în cortul de lângă plaja golfului și te poți relaxa în mijlocul unei lumi care pare desprinsă din poveștile celor „1001 de nopți”.

5- Plajele din Marsa Alam

Orașul Marsa Alam este renumit pentru frumusețea plajelor sale cu ape turcoaz, nisipuri albe sau aurii, recifele de corali și vietățile marine colorate din adâncurile apelor. Sute de mii de turiști din toată lumea se scufundă în jurul recifului, bucurându-se de frumusețea pe care acesta o oferă privitorilor. Un „resort” al adâncurilor unde cu toții suntem bine-veniți, lucru pentru care trebuie să învățăm să conservăm frumos, să nu rupem corali, să nu deranjăm vietățile marine, să nu lăsăm plasticuri, produse de igienă sau gunoaie în ape sau pe plaje.

Printre cele mai faimoase plaje din acest oraș este Plaja Abu Dabab, care oferă o vedere unică, autentică și sălbatică pentru turiștii veniți să vadă locuri mai puțin obișnuite. Pe această plajă, există de asemenea animale sălbatice cum ar fi: țestoase de apă, pești crocodil și caracatițe.

Abu Ghosoun este, de asemenea, una dintre cele mai vizitate plaje de turiștii din întreaga lume, deoarece conține epava unei nave care s-a scufundat în 1993.

6- Epava din Abu Ghosoun

Unul dintre cele mai frumoase locuri din Marsa Alam pentru scufundări este locul unde, în urma unei furtuni, în 1993,  s-a sufundat o navă. Aceasta s-a ciocnit de o barieră stâncoasă care a despărțit-o pur și simplu în două. Mai târziu, „trupul” scufundat al năvii s-a transformat în habitatul multor creaturi marine și pești din zonă.

7- Satul Berenice

Satul Berenice este unul dintre cele mai faimoase locuri turistice pe care nu le poți rata în timp ce ești în Marsa Alam. Este unul dintre cele mai cunoscute sate din orașul Marsa Alam în domeniul turismului medical, acesta având nisipuri și ape termale cu proprietăți curative în anumite boli.

Berenice a evoluat de la un oraș antic care a fost folosit ca post comercial la una dintre cele mai frumoase diamante turistice de pe coasta Mării Roșii. Orașul antic Berenice a fost denumit de Ptolemeu al II-lea după mama sa și a devenit port comercial în 275 î.Hr. Pe atunci, orașul Berenice era o zonă comercială consistentă care implica alte țări precum Coasta de Est a Africii, India și Arabia. Astăzi, Berenice este cunoscută pentru portul său și un centru turistic fascinant.

Berenice dă un sens complet nou expresiei „fii una cu natura”, deoarece aici nu vei găsi baruri, cluburi, ci o frumusețe nealterată și frumos conservată de locuitorii zonei, unde cu siguranță vei trăi cele mai calme seri și cele mai spectaculoase răsărituri și apusuri de soare.

Berenice și împrejurimile sale au un peisaj fascinant. Un tărâm magic misterios, unde deșertul se transformă într-o pre-savană, iar coasta este mărginită de plantații de palmieri, mlaștini de mangrove și golfuri nealterate cu plaje colorate, aproape primitive.

Observarea păsărilor în această zonă este foarte populară, multe specii fiind atrase de zonele de mangrove. Plajele și golfurile curate sunt destinația ideală pentru cei care caută o vacanță la plajă departe de orice și de toată lumea și în legătură strânsă cu natura.

Berenice are, de asemenea, unele dintre cele mai bune stațiuni balneare din Egipt. Ele oferă tot ceea ce este necesar pentru a vă stimula mintea, corpul și sufletul. Mai presus de toate însă, Berenice este un paradis pentru pasionații de scufundări. Reciful de aici este încă intact și oferă drumeții spectaculoase.

Cea mai mare parte a zonei de coastă din Berenice aparține Parcului Național Wadi Gemal. Wadi Gemal este unul dintre cele mai celebre și mai înfloritoare parcuri marine naționale din Egipt. Este bine protejat de o serie de legi stricte de mediu și organizații de conservare.

O mică incursiune în istoria regiunii Marsa Alam

Până de curând, Marsa Alam nu era altceva un sat de pescari adormit sub razele lui RA, în mijlocul unor nisipuri albe, păduri de mangrove și ape cristaline cu sclipiri de turcoaz, în care o extraordinar de mare diversitate a vieții marine trăiește printre recifuri de corali spectaculoase.

Totuși, pământul acesta aparent pierdut în mijlocul pustietății are o istorie surprinzător de interesantă. 

Există o mulțime de dovezi găsite pe inscripțiile și picturile realizate pe piatră, pe care oamenii acestor epoci (epoca de piatră) le-a făcut în grotele munților din jur, cu multă vreme în urmă. Roca netedă era perfectă pentru o astfel de muncă, de aceea, această artă preistorică include reprezentări ale scenelor de vânătoare care prezintă numeroase animale, inclusiv girafe, struți și câini de vânătoare.

Wadi Hammamat și Drumul Mătăsii către Asia

Câteva reprezentări din timpurile străvechi pot fi găsite și pe pereții netezi ai minunatelor văi din Wadi Hammamat (Valea Băilor), care este mai aproape de El Quseir decât de Marsa Alam. Aceste văi includ picturi care datează din timpurile faraonice, inclusiv desene ale bărcilor din stuf care au fost datate cu 4000 î.Hr.

Dovezile sugerează că valea a fost principala rută comercială între vechea Teba (Luxor) și Marea Roșie și că în mod esențial, a asigurat o legătură comercială prin El Quseir, Marea Roșie și Drumul Mătăsii dintre Teba și Asia. Istoricii cred că rutele comerciale ale Egiptului antic s-au extins nu doar în Arabia, ci până la dinastia Han din China.

Textul biblic sugerează de asemenea, că evreii ar fi folosit valea la ieșirea lor din Egipt, deși nu există alte dovezi care să susțină acest lucru. Cu toate acestea, știm că romanii au construit mai târziu turnuri de veghe și fântâni la intervale regulate de-a lungul traseului.

Egiptologul Samir Abbass vorbește despre importanța istorică a Wadi Hammamat în multe din lucrările sale.

Minele de aur, smaralde și minele vechi din Marsa Alam

A existat un alt motiv la fel de important pentru care zona Marsa Alam era vitală pentru economia Egiptului antic. Zona de coastă din jur era bogată în zăcăminte de cupru, plumb, aur, smaralde și pietre semiprețioase. Se crede că în regiune ar fi existat primele mine de smarald din lume și ar fi fost singura sursă de smaralde pentru Imperiul Roman.

Dacă ajungeți în Marsa Alam, să știți că încă puteți vizita locurile cunoscute în mod popular sub numele  de „Minele Cleopatrei” din  Parcul Național Wadi El Gamal, la sud de Marsa Alam. 

Majoritatea istoricilor cred că aceste mine au fost folosite în perioada ptolemaică (330-30 î.Hr.), unii chiar susținând că istoria minelor se poate întoarcechiar și în mileniul II î.Hr.  

Deși nu există dovezi concrete care să o lege pe regina Cleopatra de aceste mine, există toate motivele să credem că acestea ar fi fost în funcțiune la vremea ei, deoarece Cleopatra adora bijuteriile și iubea smaraldul, piatra prețioasă verde, mai presus de toate celelalte. Ea a dăruit smaralde gravate cu cu portretul său, cadouri pentru ambasadorii favoriți, precum și lui Iulius Cezar. 

Dovezi suplimentare pentru mineritul smaraldelor în deșert la acea vreme pot fi găsite și în văile deșertice locale, unde, de exemplu există un templu mare, tăiat în stâncă care poate fi văzut la Sikait (la aproximativ 80 km sud-vest de Marsa Alam) și care este tipic perioadei ptolemeice. Vechiul geograf grec Strabon, scriind la doar câțiva ani după moartea Cleopatrei, făcea referiri și la exploatarea smaraldelor din Egipt, deși nu denumea locația precisă.

Singurul artefact databil care se găsește în aceste sate miniere este o monedă romană din timpul împăratului Nero în secolul I d.Hr. Până atunci existau cel puțin nouă sate miniere pe o suprafață de șaptezeci de kilometri pătrați, două dintre cele mai mari fiind la Nugrus și Sikait. Romanii au numit această zonă  „Smaragdus Mons  sau  Munții Smarald”.

Cum spuneam, a fost cu siguranță singura zonă minieră de smarald din Imperiul Roman, iar minele au rămas în uz până în secolul al XIV-lea, urmând mai apoi o perioadă de declin odată cu importul de smaralde din India. 

Coasta muntoasă a Mării Roșii a fost de asemenea o sursă importantă de granit pentru Imperiu, iar sclavii erau folosiți pentru a sparge piatra din munți. Chiar și gărzile romane considerau astfel de locații ca pe o postare de pedeapsă. Un astfel de complex roman de granit/cariere denumit Mons Claudianus, poate fi găsit la două ore de mers cu mașina la nord de Marsa Alam, pe drumul Safaga-Qena; la aproximativ 40 km vest de Safaga.

Se crede că în timpul domniei lui Ptolemeu al II-lea (281-246 î.Hr.) a fost construit primul drum care leagă Marsa Alam la Marea Roșie de Edfu. Acest traseu a trecut prin ceea ce este acum parcul național „Wadi el Gemal” (Valea Cămilelor). Scopul principal al drumului a fost să comercializeze smaralde și alte pietre și metale prețioase din minele de lângă Marea Roșie la Nil pentru a fi transportate mai departe.

Istoricii estimează că deșertul egiptean de Est a produs aproximativ treizeci de tipuri de piatră, pietre prețioase și metal și că, înainte de anul 1000 î.Hr., mai mult de șaptezeci de mine de aur au contribuit la o parte semnificativă a bogăției legendare a Egiptului antic. 

Unele dintre minele de aur au continuat să funcționeze sub administrația britanică la începutul secolului al XX-lea înainte de a se închide în cele din urmă din cauza costului ridicat de extracție. Cu toate acestea, în primul deceniu al acestui secol acestea au fost redeschise de investitori străini folosind cea mai recentă tehnologie de minerit. Aceste mine împreună cu unele cariere de marmură și granit oferă locuri de muncă pentru o parte din populație, în timp ce altele sunt acum atrase de comerțul turistic.

Otomanii, Anglia și Franța s-au luptat pentru El Quiseir

În 1571, sultanul otoman Selim I a construit un fort formidabil pe un teren înalt, cu vedere la portul El Quseir pentru a proteja atât portul, cât și fluxul de comerț al Imperiului Otoman la Marea Roșie. Atât fortul cât și orașul pot fi vizitate într-o scurtă excursie, pornind de la hotelurile din zonă.

În 1799, armata franceză sub conducerea lui Napoleon a capturat orașul și fortul, lărgind meterezele și întărindu-le cu tunuri. La scurt timp după aceea, aceste apărări îmbunătățite au rezistat unui asalt al navelor de luptă britanice HMS Daedalus și HMS Fox.

În iunie 1801, fortul a fost în cele din urmă abandonat de armata franceză în urma unei invazii britanice, când aproximativ 6000 de soldați britanici și indieni sub comanda generalului Baird a debarcat la El Quseir. Această forță a traversat apoi Deșertul de Est într-un marș de zece zile în plină vară pentru a captura Qena, pe Nil, fapt care a ajutat la grăbirea capitulării finale a forțelor franceze în septembrie.

Astăzi, la poarta principală a fortului puteți cumpăra un bilet pentru un tur de patruzeci de minute, care vă permite să admirați câteva mici mărturii ce fac parte din istoria zonei, viața și tradițiile beduinilor, dar și alte detalii care vă vor conduce în alte timpuri, deoarece în aceste locuri, pare că timpul, a înghețat pe alocuri.

Turismul a dezvoltat Marsa Alam

La sfârșitul anilor 1980 și începutul anilor 1990, pe măsură ce stațiunile de coastă din Hurghada și Sharm El Sheikh au început să înflorească, mulți turiști ajunși în Marsa Alam aproape întâmplător, au constatat că Marsa Alam, cu plajele sale virgine, pădurile de Mangrove și recifele de corali, avea un potențial turistic enorm.

În 2001, în Marsa Alam s-a deschis primul aeroport internațional, singurul aeroport privat din Egipt. Grupului MA Kharafi a primit o concesiune de patruzeci de ani. La scurt timp după finalizarea aeroportului, Egypt Air a început un serviciu programat.

În iulie 2007, un nou drum de 707 milioane LE (14 milioane USD) și 220 km a fost finalizat între Edfu și Marsa Alam, lucru care a venit ca o gură de oxigen pentru turiștii care anterior trebuiau să urmeze un traseu lung și întortocheat pe Safaga și Qena pentru a ajunge la Luxor.

Din ce în ce mai mulți tour-operatori adaugă Marsa Alam în broșurile lor, iar cei care ajung aici, nu vor regreta cu siguranță și vor reveni ori de câte ori vor avea posibilitatea.

Dacă sunteți interesați de excursii pe cont propriu sau în grup, puteți să lăsați un mesaj prin formular, iar eu vă răspund în cel mai scurt timp!