Jurnalist, mamă, soție și visătoare cu texte în regulă, ajunsă pe tărâmurile soarelui în Egipt, m-am îndrăgostit iremediabil de aceste locuri și m-am transformat într-o Povestitoare! Acest blog este locul unde povestim despre oameni, locuri, întâmplări şi viaţă fără manual de utilizare! Semne de circulație: Iubirea, Bunătatea și Bunul simț!
Nu mi-am permis de prea multe ori în viață să dau sfaturi, iar asta, deoarece consider că fiecare avem dreptul să ne învățăm singuri lecțiile, să ne trasăm singuri drumurile, potecile, să înțelegem că fiecare lecție vine practic în întâmpinarea noastră și ne construiește pentru ceva mult mai mare.
Totuși, vreau să împărtășesc ceva din experiența mea privind scrisul. Când am început a fost totul frumos pentru că eram copil și toți simțeau oarecum să mă încurajeze. Binecuvântările mele! Ei sunt cei care au pus aripile încrederii pe umerii mei și m-au făcut să înțeleg că am un dar prețios. După ce am crescut însă, mulți mi-au criticat scrisul, unii în cel mai dur fel posibil. Personal, le mulțumesc! Ei au fost cei care mi-au scuturat aripile și mi-au întărit convingerea că dacă înțeleg cum, arta mea poate ajunge pe drumul cel bun. Apoi, au fost cei care s-au îndrăgostit de arta mea. Au sprijinit-o, au dăruit-o mai departe și au susținut-o. Le voi fi veșnic recunoscătoare! Ei sunt cei care mi-au dechis aripile și m-au învățat că prin arta mea se poate zbura!
De-a lungul timpului am văzut mulți adolescenți, tineri, adulți care deși sunt extrem de talentați nu au încredere să își manifeste arta în fața altor persoane. O țin pentru ei, o reneagă și o lasă să se piardă. Și este păcat! Lumea are nevoie de frumos ca să se salveze! Nimic nu poate scoate la suprafață din oameni: bunătatea, frumosul, creativitatea, spontaneitatea, umanitatea, așa cum o face arta! Arta ne vorbește despre noi în cele mai profunde și neașteptate feluri!
Ce vreau să spun este că arta sub orice formă a ei nu este perfectă! Cel puțin nu de la început. Devine pe parcurs, cu fiecare încercare de a noastră de a o șlefui mai bine, de a-i da o strălucire proprie, e a ne pune amprenta interioară, de a o modela. Arta este cu atât mai frumoasă cu cât se vede perseverența și evoluția sa în timp. Timpul îi dă adevărata valoare. Nimeni nu a creat nimic perfect de prima dată, decât Dumnezeu. Noi suntem ființe umane, iar imperfecțiunea noastră ne face frumoși și ne dă unicitate. Exact așa se întâmplă și cu arta, fie ea scris, sculptat, desenat, pictat, fotografiat, cântat, dansat.
Dați-i voie să se manifeste, să existe chiar și în cele mai banale forme ale ei!
Nu vă temeți de critici, de reacția societății…perseverați! În timp se va cerne sita și veți înțelege dacă arta voastră este ceea ce vă definește și veți continua, sau veți înțelege că e doar o pasiune trecătoare și o veți folosi pentru a vă umple timpul cu frumos sau veți înceta să mai pășiți pe calea aceea.
Pentru fiecare sunt poteci în viață, dar doar de noi depinde să aflăm pe care ne potrivim pașii și care ne e potrivită mersului nostru! Fiți artiștii propriei vieți și credeți în harurile și darurile voastre…nu le negați din cauza perfecționismului, lăsați-le să crească și perfecționați-le ori de câte ori sunteți în sufletul actului artistic!
Arta este despre noi de la interior către exterior și niciodată invers! Lăsați arta să se reverse…
Ziua Mamei este una dintre cele mai importante sărbători, pentru care însă, nu s-a putut stabili o zi anume, deoarece fiecare țară are propriile sale tradiții legate de această zi semnificativă. Pentru unii este în februarie, pentru alții în martie, mai, iulie sau chiar octombrie.
În Egipt, în urma unor studii de ani de zile legate de acest aspect, s-a constatat că omagierea mamei este înrădăcinată în istorie încă din antichitate, fiind un obicei din urmă cu mai bine de 5000 de ani, dovedind că societatea egipteană a acordat femeilor o poziție privilegiată și drepturi sociale, economice și politice egale cu bărbații. Studiul a indicat că bărbații din Egiptul antic apreciau și onorau femeile, omagiindu-le prin sărbători similare cu cele din zilele noastre, de Ziua Mamei. (…)
Oricând vom sărbători această zi deosebită, înainte de dată, trebuie să înțelegem rolul și rostul memorabil, al mamei în societatea umană și să o omagiem cu apreciere profundă a tot ceea ce înseamnă să fii mamă și să ne amitim că femeia a fost omagiată cu sfințenie încă din urmă cu 5000 de ani, fiind considerată a fi, însuși Egiptul, Mama Creatoare!
La mulți ani, tuturor Mamelor! La mulți ani, tuturor Mamelor Egiptene!
Ziua Mamei este una dintre cele mai importante sărbători, pentru care însă, nu s-a putut stabili o zi anume, deoarece fiecare țară are propriile sale tradiții legate de această zi semnificativă. Pentru unii este în februarie, pentru alții în martie, mai, iulie sau chiar octombrie.
În Egipt, în urma unor studii de ani de zile legate de acest aspect, s-a constatat că omagierea mamei este înrădăcinată în istorie încă din antichitate, fiind un obicei din urmă cu mai bine de 5000 de ani, dovedind că societatea egipteană a acordat femeilor o poziție privilegiată și drepturi sociale, economice și politice egale cu bărbații. Studiul a indicat că bărbații din Egiptul antic apreciau și onorau femeile, omagiindu-le prin sărbători similare cu cele din zilele noastre, de Ziua Mamei.
În mitologia egipteană antică, zeița Isis a ajuns să reprezinte maternitatea, ea fiind renumită pentru devotamentul față de soțul ei Osiris și fiul său…
Femeile egiptene se fac remarcate și mai ales auzite în ciuda multor dificultăți
Pe lângă toate aceste aspecte, aș mai vrea să adaug că femeia egipteană a fost dintotdeauna o femeie luptătoare, care deși a respectat tradițiile și cutumele religioase, a știut ca în paralele să se respecte și pe sine și să își ceară drepturile și libertățile ori de câte ori a fost nevoie.
Născută fiind într-o societate patriarhală, i-a fost poate de sute de ori mai greu să răzbească, să se facă văzută și mai ales auzită, dar a găsit calea de fiecare dată. Senzuală, misterioasă, frumoasă, romantică, mamă și soție loială, dedicată, femeia egipteană este și a fost deopotrivă puternică, cu inițiativă, activă și peste tot! O vedem pilotând avioane, conducând tiruri, arând pământul, crescând copii, educând societatea, luptând prin organizații, strălucind pe scenele cinematografiei, ale muzicii, artei, iar mai nou, cucerind cu pași mari funcții de vârf în conducerea statului egiptean!
Am să vă las mai jos ceea ce Anca Cheaito a scris despre mine. Felul în care simte să mă dea mai departe cititorilor. Cu mâna pe suflet însă, recunosc că nimeni, niciodată nu m-a văzut, simțit și redat atât de frumos. Sunt copleșită încă de aceste rânduri-gânduri minunate și îi mulțumesc Ancăi pentru acest cadou de care fără să știe, chiar aveam nevoie. Nu avem nevoie mereu de confirmări, dar când acestea vin așa, sunt o mare bucurie.
Recunoștința și prețuirea mea, Anca și Orient Românesc!
***
Ramona scrie. Scrie bine şi frumos. Şi paginile ei vorbesc despre vise, bucurie şi lacrimi, copilărie, amintiri, despre mare, deşerturi, păduri şi stele, despre aşteptări, despre poteci, ieșiri, drumuri, răscruci, despre viaţa adevărată şi trăită pe deplin, despre sentimente profunde, reflecții asupra lucrurilor importante din viaţa noastră. Această viață care, locuiește în fiecare moment în toți oamenii. Sunt unii care nu o văd, pentru că nu caută să o clarifice. Și astfel trecutul lor este aglomerat cu nenumărate clișee care rămân inutile, viața lor și de asemenea, viețile altora.
Ramona este plecată mereu ȋn ȋntâmpinarea oamenilor şi a poveştilor lor, a locurilor de unde vin. Şlefuieşte poveştile lor de viaţă aşa cum un bijutier şlefuieşte pietrele preţioase Şi-a dezvoltat un gust pentru tot ce strălucește ȋn sufletul oamenilor, atracția excepționalului și un anumit apetit pentru raritate.
Fie ȋn traiectoria ȋnvăţării, exprimării personale, formării sau ȋn cariera profesională, scrisul apare pentru Ramona ca o mediere esenţială pentru a se exprima, a reflecta, a comunica şi a intra ȋn relaţii, dar şi pentru a lăsa urme şi a ȋmpărtăşi cunoştinţe şi aptitudini. Pentru că scrisul pentru ea este sursă de autocunoaștere şi de dezvoltare a relației cu ceilalți.
Se spune că toți avem în noi „ceva despre care să scriem”, sunt în noi, nedeslușite, ca amintirea unei miresme care ne farmecă fără ca noi să-i putem găsi conturul. Doar cei care devin scriitori sunt bântuiți de această amintire, pot aborda această muzică confuză, să o audă, să o noteze, să o reproducă, să o cânte.
Ramona are această forță de a fugi din viața reală pentru a redescoperi alte vieţi, alte timpuri, alţi oameni, lumea clișeelor sau a melodiilor muzicale pe care mulţi le-au îngropat, lume care se numește literatură. Muzica altora, muzica celuilalt care trece prin noi înșine.
Cuvintele pentru ea au muzicalitate, au putere, pot să redea ȋntreg universal, sunt capabile să atragă, să capteze, să elibereze, să circule emoții, oferă o reverberaţie, ȋţi dezvăluiesc până şi crăpăturile ciudate ale sufletului, ȋţi vorbesc despre iubire, speranță și melancolie.
Cuvintele ei au rezonanță din interior, unde întregul corp devine frânghie, piele întinsă, membrană, instrument. Sunt capabile să descopere şi să redea fresce minunate care au rămas criptate, îngropate, ascunse, acoperite de praf, undeva ȋnăuntru … o comoară pe care fiecare o poartă ȋn inima sa. Dăltuieşte limbajul, dar dă impresia de uşurinţă, intră într-un univers colorat, bogat în senzații, presărat cu tușe de fantezie pentru a arăta mai bine emoțiile.
Asta ȋnseamnă arta cuvintelor scrise al cărei obiect este literatura în varietatea și vitalitatea ei. Pentru că scrisul este instrumentul pentru a înțelege și a arăta viața. Toate cărțile ei vorbesc despre propriile experiențe, spun viața ei sau a celor dragi, sunt autobiografice. Cu toate acestea, nu există nicio urmă de narcisism. Dimpotrivă, există o observare constantă a lumii înconjurătoare, a societății, a existenței într-un mediu dat la un moment dat. Există dorința de a vorbi pentru femei, pentru oameni, există o profundă onestitate, o voință adevărată și puternică de a mărturisi pur și simplu existența umană și asta, în cel mai scrupulos mod posibil, adică pornind de la sine. A scrie viaţa, aşa am putea numi tot ce a scris până acum.
Ramona este convinsă că dragostea de a citi și de a scrie răspunde dorinței de a crea o relație intimă și de neînlocuit a sinelui cu sine și a sinelui cu ceilalți, Există procese care, prin scriere și citire, duc la o reparare creativă a încercărilor vieții. Să iubești să citești, să iubești să scrii devine atunci o modalitate de a iubi şi a trăi.
Ramona Sandrina Ilie este colaboratoarea noastră. Aştept cu emoţie articolele ei care au parfumul uliţelor din copilărie de acasă sau sunt picturi ȋn cuvinte ale azurul Mediteranei şi forfotei orientale egipteane. Povesteşte mereu cu emoție și dragoste, deoarece iubeşte locurile natale dar şi Egiptul, ţara de adopţie. Este un om care a trecut prin multe ȋncercări, dar a mers mai departe şi face totul cu pasiune şi dăruire.
Forța și încrederea ei vin din integritate. A investi în integritate înseamnă să nu-ţi fie frică să arăţi ce eşti și în ce crezi, a evita înșelăciunea, necinstea sau răzbunarea, a fi corect. Delicată, calmă, acționând cu respect față de ceilalți, transmite pacea prin acţiunile şi cuvintele ei. Este autentică pentru că a ales ȋn tot ce face, transparența, onestitatea și sinceritatea. Acționează în conformitate cu „sinele ei adevărat”, care include propriile gânduri, emoții, nevoi, valori, preferințe și convingeri.
Este o luptătoare, are curajul adevărului, tăria caracterului, fermitatea, care face posibilă înfruntarea pericolului, suferinței, eșecurilor, împrejurărilor dificile prin depășirea fricii. Se implică cu ardoare ȋn acţiuni spre binele celor din jur. Ramona dăruieşte bucuria de a trăi. Dincolo de cuvinte, cu o privire, cu un zâmbet ea se deschide către misterul celuilalt. Bunătatea și delicatețea, sinceritatea şi onestitatea de neegalat ale Ramonei fac pe toată lumea să o aprecieze ca om, ca femeie.
Dacă ȋncercăm să o descifrăm mai bine, Ramona este cea care invită fiecare femeie să experimenteze amintirea în adâncul sufletului ei. Pentru ea este o mișcare necesară pentru a se desfășura și a radia. Vorbind despre femei și împlinirea ființei, ea oferă câteva piste bune în acest domeniu, totul pleacă de la atenția acordată interiorității sufletului ei, „această mină de aur”, pe care fiecare o poartă în sine și este necesar să sape pentru a străluci.
Pentru Ramona, ceea ce distinge în mod deosebit femeile este capacitatea lor de a primi. O dispoziție înscrisă în fiziologia sa, în organismul său, care induce înțelegerea persoanei umane. Ea încurajează femeia să trăiască ca un geniu bun, exercitând pretutindeni o acțiune binefăcătoare. Punându-se în slujba împlinirii ființei sale personale, promovează dezvoltarea continuă.
Secretul constă în coborârea în sufletul ei, în această „tăcere neobișnuită”. O coborâre care duce de fapt la o cotă. „Cu cât viața unui om este concentrată mai mult în această interioritate profundă a sufletului său, cu atât această strălucire emană din el și atrage putere. Cu cât sunt mai adunat în adâncul sufletului meu, ȋn rădăcinile mele strămoşeşti cu atât străluceşti mai mult. Radiația vocației femeii pleacă din epicentrul ființei sale, din miezul ființei sale care este sufletul ei.
Provocarea este să nu uiți niciodată că este vorba despre „a fi tu însuți, dar cu adevărat tu însuți”. Să nu încerci să copiezi, să modelezi, să dublezi pe altcineva ci să rămâi marcat cu sigiliul singularității, al personalității. Reduceți decalajul dintre ceea ce suntem adânc în interior și ceea ce manifestăm în exterior.
La Ramona secretul fericirii, pentru femei, este în cele din urmă găsirea drumului care duce de la Eva la Maria. În timp ce Eva a pus mâna pe rodul pomului cunoașterii, Maria primește rodul prin „ fiat ” care a permis divinului să intre în lume. De la Ramona ȋnvăţăm că micul „ fiat ” al vieții de zi cu zi constă în a accepta propria viață, a consimți trupul pe care îl avem, soțul pe care l-am ales, copiii noştri, meseria pe care o avem, oamenii care ne populează existența… Pentru aceasta, înrădăcinarea în suflet este necesară. Viața noastră de zi cu zi trebuie să se hrănească din acest contact cu sufletul.
Şi Ramona desfășoară din plin calitățile sufletului său. Este cel mai bun mod de a străluci. Are o viață plină de sens, o viață debordantă și strălucitoare, pe care şi-o asumă şi de care este mândră.
Fiecare persoană este chemată să fie un vector de cinste şi bunătate pentru alții și pentru lume. Lucru care se poate răspândi în jurul tău și poate adăuga frumusețe lumii din jurul tău.
Ca mamă mereu se străduieşte să treacă bogăția sufletului ei în sufletul copilului ei. Pentru ea, a fi mamă înseamnă a oferi îngrijire pentru adevărata natură umană, a o proteja și a o face să înflorească. Ramona este mereu ȋn căutarea unui anumit echilibru uman și spiritual. Este un sprijin pentru familia ei, ferm ancorată, bine ordonată și echilibrată ȋn interior.
Cei patru stâlpi ai feminității pentru Ramona sunt : receptivitatea față de iubire, lucru care ne înalță și ne mărește înțelegerea lumii, generozitatea, această atitudine care ne face fericiți, demnitatea şi dragostea, această valoarea de neînlocuit a femeilor, acest impuls natural care le face capabile să ajute la devenirea şi la creșterea celorlalți.
Deci marile atribute ale ființei umane, calități fundamentale care se completează reciproc, se întăresc reciproc, se transformă reciproc într-o coerență internă și unitate profundă. Aceasta este Ramona Sandrina Ilie. (…)
(Întreg articolul îl găsiți începând cu pagina 70, dar merită să citiți toată revista, deoarece este ceașca de cultură și literatură de care merită să ne bucurăm.)
Pentru unii, scrisul este doar un instrument de comunicare. Pentru mine, scrisul creează unicitate!
Ai nevoie de cineva care să realizeze magie pentru compania sau redacția ta ? Nu sunt Merlin, dar îmi place să cred că articolele și textele mele au ajutat până acum foarte mulți redactori și antreprenori în mediul online și nu doar.
Realizez texte unice, pline de creativitate și impact, care ating mereu publicul țintă, oricare ar fi el.
De când am ajuns în țară am scris rar. Am simțit să tac. Posibil am să mai tac o vreme, doar că acest gând m-a extras cumva la o formă de lumină din lumea în care „hibernez”. Ca în Star Trek. Da, știu, sunt de modă veche. Mă uit încă la filme care sunt învechite. Prefer așa. Filmele vechi au un parfum atare. Au un mesaj și înțelepciune. Sunt vii. Sunt despre galaxiile cuvintelor și mai puțin despre problemele închipuite ale societății noastre din ce în ce mai bolnave. Sunt despre poveste, despre mesaj și mai puțin despre culorea pielii, despre sexualitate și gen sau religie. Sunt despre ceea ce ar trebui să redea un film, să trezească, să atingă. Da, sunt un căpitan învechit care se ambiționează să rămână și să revină mereu în timpurile cuvintelor și nu a traumelor societății care insistă să le târască după ea în tot: loc de muncă, artă, cultură, educație și mai ales în politica de zi cu zi. Diferența dintre mine și unii dintre voi este că eu nu sunt și nu aș fi niciodată interesată dacă Picard ar fi de altă culoare, musulman, creștin, budist, wicca, vulcanian, romulan, klingonian, homosexual, heterosexual, neutru, rus, american, român, arab ci de ceea ce l-ar defini ca acțiuni, ca om, ca explorator, ca profesionist. M-ar interesa de cum ne-ar ajuta deciziile, experiențele și acțiunile lui să evoluăm ca specii, emoțional și intelectual. Ce alege el să facă, să iubească, să creadă, să fie în viața sa privată, nu este ceva care să mă afecteze pe mine ca individ sau pe noi ca societate.
Zilele acestea am fost puțin de toate, dar cel mai mult, un mic creator. Cuvintele sunt pentru mine insigna aceea care îi teleporta sau extrăgea membrii echipajului, dincolo de Enterprise sau înapoi pe ea. Sunt și eu un fel de Picard. Am universul meu, nava mea care mă poartă prin toate lumile, galaxiile și am puterea de a naviga oriunde simt eu folosindu-mi imaginația cuvintelor. Veți spune a minții. Posibil, doar că mintea mea nu tace niciodată, iar matematica ei este cuvântul și nu ecuațiile. Mintea mea „scrie” și „citește” mereu, chiar și când dorm. Dar nu despre asta doream să vorbesc.
În tăcerea scrisului meu, am ales să fiu un observator. E greu, dar uneori este necesar. Am văzut zeci de filme despre repopularea altor planete, despre călătorii în timp, spațiu, despre cucerirea altor specii, despre ordine, diplomație și pace. Am citit în același timp știri în care oamenii timpului nostru vor aceleași lucruri…să populeze spațiul, alte planete, să călătorească în timp, dar nu am regăsit în știri mesajul din filme: ordine, diplomație, pace. Asta, deoarece noi proiectăm în filme ceea ce niciodată nu vom putea fi: o specie care evoluează către diplomație și pace. Indiferent câte sute și mii de ani trec, societatea actuală este și va rămâne una ignorantă și crudă. Visăm să aducem pacea, dar nu suntem în stare să oprim gândirile extremiste, colonizatoare și războaiele pentru resurse. În loc să găsim calea diplomatică de a folosi aceste resurse cu toții, în folosul tuturor, noi căutăm căi prin care în numele binelui suprem și al păcii, naștem războaie, distrugem civilizații, tradiții, societăți și folosim resursele meschin și individual. Transformăm religia într-un mesaj al urii și anumite societăți în torționari închipuiți ca mai apoi să ne folosim de aceste imagini proiectate pentru a cuceri pasiv ceea ce nu am putut altfel. Cum spuneam, suntem ignoranți. Ne tragem clapa unii altora și în timp ce unii se fac că nu văd, nu știu, alții se fac că ei știu și văd tot. O lume falsă.
Visăm să călătorim în timp și prin univers, dar noi nu știm călători printre noi. Veți spune că nu este adevărat, că avem granițe libere, resurse, soluții și putem merge oriunde. Teoretic și chiar practic, da, și totuși…avem universul, spațiul și timpul nostru aici, pe Pământ și noi îl risipim visând alte planete. Putem, dar nu suntem în stare să aflăm încă totul despre noi toți. Putem, dar nu suntem în stare să ne vindecăm unii pe alții. Putem, dar nu suntem în stare să renunțăm la manipulare. Putem, dar nu suntem în stare să fim toți o familie egală. Putem, dar încă ne place să rostim civilizați și sălbatici, deși tot civilizații sunt cei care „sălbăticesc”. Putem, dar nu suntem în stare să nu purtăm în sânge dorința de a cuceri, de a coloniza, de a subjuga. Cum spuneam, visăm călătoriile în spațiu, dar noi nu suntem în stare să călătorim între noi, aici, pe Pământ! Să ne cunoaștem între noi, să ne folosim de rădăcinile fiecăruia, să ni le unim, să învățăm unii de la alții și să înțelegem. Asta ar fi de fapt regula numărul unu atunci când am avea în față o nouă formă de viață, de societate, de cultură, de viață.
E trist, nu? Și mai trist este că majoritatea le știu toate acestea, dar continuă să viseze despre alte lumi, alte planete, alte timpuri. Renunțăm la noi prea ușor și ar trebui să știm că universul a investit în noi milioane de ani ca să existăm și genetic, să fim cum suntem.
De când am ajuns în țară am scris rar. Am simțit să tac. Posibil am să mai tac o vreme, doar că acest gând m-a extras cumva la o formă de lumină din lumea în care „hibernez”. Ca în Star Trek. Da, știu, sunt de modă veche, dar asta mă bucură. Sunt vie, chiar dacă sub pielea sufletului port răni încă sângerânde cu oameni, gânduri, societăți, iubiri. Posibil că exact astea mi-au dat unicitatea. O să vă las din nou o vreme și voi urca din nou la bordul lui Enterprise a mea. Am numit-o Star Word. Cu ea nu există timp, bariere sau spațiu. Sunt infinită.
Despre Bahari, am povestit mereu cu emoție și dragoste, deoarece deși iubesc Alexandria în aceeiași măsură, totuși, această zonă este preferata mea. S-a lipit de sufletul meu de la primii pași pe care i-am făcut aici, deoarece la fiecare privire, zărești ceva care îți taie respirația: clădiri vechi cu arhitecturi pline de broderii, de arcade, de balcoane, de linii deosebite, moschee care mai de care mai frumos construite…albe precum fildeșul, țesute efectiv manual ca într-o broderie rafinată, sau colorate în ceramici deosebite, castele, situri, piețe, străduțe înguste străbătute de linii șerpuitoare de tramvai, calești și chiar călăreți uneori.
Știu că există probleme, că multe clădiri sunt deteriorate, că pe alocuri poate vedem gunoaie sau nepăsare, dar pentru mine, toate acestea dispar în fața minunățiilor pe care le pot admira aici. Bahari respiră încă istorie…o poți vedea, atinge și simți, ca un aer cald, magic care ți se prelinge pe șira spinării emoționându-te și scurgându-se în inimă, pentru totdeauna.
Fotografii arhivă personală, 2014-2022
Iubesc străzile din Bahari! Iubesc atelierele de bărci! Iubesc florile care răsar pe alocuri pe clădiri și se cațără împânzind cartierul de miresme exotice! Iubesc plajele largi de aici, cu valuri mari care se sparg de nisipurile aurii precum mierea! Iubesc să văd Portul de Vest cu navele sale impunătoare și Palatul Ras el Tin, ca o prințesă din alte timpuri…elegant, stilat, ascuns parcă de privirea noastră și plutind în mister! Iubesc oamenii care mereu surâd, care se pierd cu privireea pe mare, parcă mereu așteptând ceva, care migălesc la plasele pescărești sau la siluetele impunătoare ale navelor. Le ating, le mângâie, de parcă ar scrie pe lemnul lor, o poveste!
Bahari a fost, este și va fi mereu, iubirea mea cea mai mare!
Introducere și descriere
Situat în vestul Alexandriei, având vedere la portul de est și de vest, Baḥari este una dintre cele mai vechi părți ale orașului și este considerată de mulți „Alexandria autentică”, făcând parte din anticul triunghi între care s-a format Alexandria, și anume: Bahari-El Max-Abu Qir.
Străzile înguste și șerpuite care amintesc cumva de străzile Veneției și ale Italiei, clădirile cu două etaje, cu arhitectură otomană sau islamică, balcoanele superioare proeminente, bazarurile, okelles (wikalah) și atelierele alături de minunatele moschee sufite, fac parte din ceea ce a dat acestei zone caracterul ei unic.
Cu toate acestea, astăzi, scena din cel mai vechi cartier al Alexandriei este cu totul diferită datorită supra populării orașului și a construirii aleatoriu de clădiri care nu țin cont deloc de arhitectura zonei.
Un număr semnificativ dintre aceste clădiri vechi, cu arhitecturi deosebite, se află fie într-o stare avansată de degradare, fiind părăsite, fie au fost înlocuite de blocuri moderne înalte, fapt care a pus infrastructura zonei sub o presiune severă, suprapopularea reprezentând o amenințare fără precedent pentru nucleul istoric al orașului.
Tulburările politice din ultimii ani de dinainte de revoluție, sunt fără îndoială, parțial, dacă nu în totalitate, răspunzătoare de dispariția acestei zone istorice. Totuși, au fost implicați și alți factori precum elementele preexistente ale zonei, stabilite cu mult înaintea zilelor de acum. Originile acestora se întâlnesc cel mai probabil la începutul secolului al XIX-lea, odată cu întemeierea Alexandriei moderne, în perioada în care, concentrarea s-a mutat către noile cartiere europenizate ale orașului.
Figura 1. Harta zonei.
Baḥari în statistici
Guvernoratul : Alexandria. District : al-Gomrok Zona : suprafața totală a districtului al-Gomrok este de 4,7 km2 conform guvernoratului Alexandria .
Totuși, Baḥari în sine, nu urmează în mod special nicio graniță oficială. După cum este definit de unii rezidenți, cartierul include Cetatea Qaitbey și palatul Ras el-Tin și se extinde până la Nasr Road și Piața Manshiyya, cu o suprafață totală de aproximativ 2,8 km2.
Populație : Nu există statistici privind populația pentru cartierul Baḥari, totuși populația districtului al-Gomrok a fost estimată la 145.558 în 2008 și la 92,549 în 2017.
Povestea cartierului lui Baḥari
Când Alexandria era centrul lumii elenistice, zona ocupată astăzi de Baḥari sau orașul turcesc, era cândva Heptastadium, podul care lega continentul de insula Pharos formând porturile de est și de vest.
Alexandria a rămas capitala Egiptului până la cucerirea arabă din 641 d.Hr., după care, aceasta s-a mutat la Fustat (Cairo vechi). Întrucât interesele cuceririi arabe nu prea vizau Alexandria, ci alte zone ale Egiptului, aceasta a fost neglijată și ca atare, în aceste timpuri a început declinul orașului.
Faimosul autor britanic Lawrence Durrell a văzut această cucerire ca un semn al iminentei pieiri a Alexandriei și aproape că a avut dreptate. Pe măsură ce populația a scăzut, zidurile orașului au fost reconstruite în jurul unei zone mai mici. În afara zidurilor orașului, pe zona dintre cele două porturi s-a dezvoltat un nou oraș, rezultat din depozitele de nămol de pe Heptastadium.
Figura 2. Harta Alexandriei antice care arată Heptastadiumul care leagă Pharos de continent. (Sursa: el-Falaky)
Figura 3. Alexandria în 1798. (Soursa: Description de l’Égypte, Vol. V, Planche 31)
În 1517, invazia otomană a adus din nou declinul Alexandriei și pe măsură ce orașul clasic s-a deteriorat, orașul din afara zidurilor a continuat să se dezvolte. De fapt, unele elemente arhitecturale din vechiul oraș au fost folosite ca elemente structurale pentru ridicarea clădirilor noului oraș, rezultând ceea ce distinsul Awad, numește a fi o hibridizare a stilurilor.
Construit și locuit în mare parte de imigranți nord-africani și andaluzi, țesătura acestui oraș nou semăna izbitor cu cea a așezărilor turcești, cu străzi înguste neregulate, cu foarte puține spații deschise și un mediu foarte dens construit (înghesuit). Această parte a orașului, cunoscută la acea vreme sub numele de el-Qasabah (gâtul), era produsul breslei tradiționale a meșteșugarilor și profesiilor, în special cele de constructori.
În cartea „History and a Guide”, Forster (1986) Alexandria este descrisă a fi o așezare cu case mici și moschei.
Descoperirea Capului Bunei Speranțe a reprezentat o lovitură semnificativă pentru activitățile comerciale ale orașului, deoarece turcii au adus muncitori calificați și au impus taxe mari, Alexandria continuând astfel să decadă până la începutul secolului al XIX-lea, diminuându-se la un mic sat de pescari.
Această perioadă a Alexandriei nu este din păcate, bine documentată, dar sursele de care dispunem, descriu orașul ca fiind dezamăgitor, cel puțin în comparație cu trecutul său antic și strălucitor.
Abia la începutul secolului al XIX-lea, prin numirea lui Muhammad Ali ca vicerege al Egiptului, orașul a început să înflorească din nou. Planurile sale ambițioase de a reînvia orașul cândva măreț, au inclus construirea unui nou port și arsenal, re-săparea Canalului Maḥmudiyya, construirea palatului Ras el-Tin și înființarea unui nou cartier european care să se potrivească cu cele din orașele europene.
Pentru a atrage capital străin, viceregele a acordat pământ comunităților de imigranți precum și drept de a construi și a dezvolta zonele în care locuiau. Astfel că, aceste comunități s-au stabilit în cartierele europene nou înființate, fiecare având un reprezentant ales și și-au construit propriile școli, spitale și cluburi.
Orașul turc Bahari, a continuat să se dezvolte și s-a extins spre zona din interiorul zidurilor vechi ale orașului, ceea ce este astăzi o parte a zonei al-Gomrok și districtul al-Manshiyya.
Forster a descris orașul turcesc ca fiind „pitoresc și plin de farmec blând”, iar eu aș adăuga că mai este încă pe alocuri asemenea. Un cartier unde se simte istoria, unde anumite clădiri și străduțe înguste respiră cu încăpățânare între două perioade: trecut și prezent. Unde regăsim amprente vii alte trecerii celor care au cotropit Alexandria, dar și amprente vii ale fostelor meșteșuguri păstrate cu sfințenie până în zilele noastre.
Bărci, ape de turcoaz, nave impunătoare care se opresc în port, plaje largi, piețe de pește, moschee, situri arheologice, castelul Ras el Tin, Citadela Qaitbay (care a fost ridicată pe locul fostului far antic), toate le regăsim în această zonă care încă păstrează farmecul de altădată.
Multe relatări descriu orașul la acea vreme ca fiind cosmopolit în caracter cu coexistența pașnică a diferitelor religii, clase și etnii, fiind drept orașul celor „cinci rase, cinci limbi și o duzină de crezuri”.
Cu toate acestea, acest lucru, în realitate, nu a fost chiar așa. Europenii și egiptenii nativi sau „arabii”, așa cum erau numiți atunci, trăiau în spații separate, un semn al unui oraș colonial, în ciuda faptului că Alexandria nu era încă așa ceva.
În timp ce cartierul european se lăuda cu străzi largi, curate și clădiri noi, orașul turc Bahari, unde locuiau egiptenii, era adesea descris ca „murdar” cu clădiri vechi, deteriorate și înțesat de piețe.
Figura 4. Harta care arată segregarea dintre orașul turc (cu albastru) și cartierul european (cu roșu), cu harta de bază a Alexandriei a lui Charles Muller din 1855. (Sursa: Gustav Jondet, Atlas Historique de la ville et des ports d’Alexandrie, 1921)
De-a lungul timpului, au urmat mai multe intervenții în Baḥari, cum ar fi înființarea tramvaielor orașului (tramvaie galbene) în 1897, care leagă gara Ramleh de palatul Ras el-Tin, precum și construcția elegantei promenade de pe malul mării (cornișa) din Alexandria la începutul secolului al XX-lea. Pe lângă cornișă, pe faleză s-a adăugat un șir de clădiri, care erau mai înalte decât cele cu două sau trei etaje ale orașului turc și care erau influențate de stilurile europene care predominau la acea vreme.
Figura 5. Contrastul dintre țesătura neregulată a orașului turc și noua dezvoltare europeană din secolul XX pe cornișă. (Sursa: Departamentul de Sondaj ARE)
În urma loviturii de stat din 1952 și a exodului în masă al europenilor, evoluțiile ulterioare au avut prioritate atât asupra cartierului european, cât și asupra cartierului turc. Un exemplu în acest sens este proiectul Drumului Nasr întreprins în 1957. Proiectul, descris de ziarul al-Ahram la acea vreme drept „cel mai mare drum din istoria modernă a Alexandriei”, a presupus exproprierea și demolarea unei fâșii de 50 de metri lățime a unui cartier de la începutul secolului al XIX-lea care este similar cu țesătura orașului turc, pentru a face loc drumului al-Nasr, legând astfel Piața Manshiyya de portul de vest.
Nu numai că nu există nicio înregistrare a clădirilor demolate de 100-150 de ani, dar o publicație guvernamentală a descris cartierul demolat drept „cel mai murdar din întreg orașul”, un fel de ghetto cu clădiri vechi, în stare avansată de degradare, care a demonstrat o lipsă clară de recunoaștere a acestei părți istorice a orașului, a celor care îl locuiau. Noile clădiri adăugate acestui drum sunt complet străine de țesătura din jur în ceea ce privește amprenta, înălțimea și stilul și nu aderă la ceea ce a mai rămas din cartier după demolare, iar asta afectează vizual foarte mult Bahari.
Figura 6. Nasr Road conectând Manshiyya Square la port. (Sursa: Google Maps)
În ciuda deteriorării sale de-a lungul anilor, Baḥari a reușit să-și păstreze farmecul și își păstrează valoarea semnificativă de patrimoniu. Nu numai amestecul de clădiri istorice, moschee, okele și piețe stradale conferă acestei zone un caracter unic, dar și faptul că întreaga zonă este martora vie, care a supraviețuit unei epoci uitate din istoria orașului, probabil datorită faptului că este asociată cu o perioadă de declin.
Mai mult, încă de la sfârșitul secolului XX, un val de nostalgie față de epoca Belle Époque a generat, printre altele, publicarea mai multor lucrări literare precum „Miramar”, de Naguib Mahfouz în 1967, „Farewell to Alexandria”, de Harry Tzalas în 1997 și „Din Egipt”, de André Aciman.
Zona Bahari a fost înființată de coloniști imigranți și în secolul al XIX-lea, a găzduit un amestec de clase sociale și etnii, inclusiv egipteni, evrei, greci, magrebi și turco-circasieni, fapt care a fost și izvorul diferitelor denumiri ale aleilor și piețelor din zonă. Totuși, acest lucru s-a schimbat dramatic în urma ascensiunii naționalismului în secolul al XX-lea, care a dus în cele din urmă la exodul în masă al străinilor din tot Egiptul.
Astăzi, oamenii din Baḥari lucrează în diverse domenii și industrii , mulți fiind pescari, vânzători de pește la celebra piață de pește Anfoushi sau în diferite meșteșuguri, dintre care unele sunt legate de construcția de nave, industrie pentru care este renumită zona Bahari. Potrivit unuia dintre locuitori, mulți dintre oamenii din Baḥari aleg să lucreze „la/pe mare”, indiferent de nivelul lor de educație, deoarece le oferă un anumit nivel de libertate pe care un „loc de muncă normal” nu le poate oferi.
În plus, spre deosebire de multe cartiere din Alexandria, comunitatea din Baḥari este de asemenea destul de autonomă, deoarece unii dintre locuitorii intervievați pentru acest articol susțin că nu trebuie să părăsească zona sau să facă naveta nici pentru muncă, nici pentru petrecerea timpului liber.
Majoritatea clădirilor cu vedere la străzile principale din zonă găzduiesc activități comerciale și în unele cazuri se poate găsi industrie ușoară la parter cu etaje superioare rezidențiale, spre deosebire de clădirile de pe străzi mai mici care sunt, cu puține excepții, în mare parte rezidențiale. Zona este, de asemenea, cunoscută pentru piețele sale (souq-uri), care sunt în mare parte piețe stradale care vând printre altele fructe, legume, condimente, păsări de curte și pește. De-a lungul anilor, au existat mai multe încercări eșuate ale guvernoratului de a curăța străzile acelor piețe. În timp ce unii vânzători stradali au declarat că s-au întors întotdeauna pentru că guvernul nu le-a oferit nicio alternativă fezabilă, alții intervievați nu și-au exprimat interesul să se mute în altă parte.
Fotografii din arhiva personală: Piața din Bahari, din spate de la Farouk Cafe
Avantaje și potențial
Fiind cel mai vechi cartier al orașului modern, potențialul acestuia constă în principal în activele sale de patrimoniu, atât corporale, cât și intangibile, precum și în diferitele sale activități comerciale. Atrage un număr semnificativ de turiști în fiecare an, în special pe cei care doresc să experimenteze „autentica” Alexandria.
Turiștii au șansa de a se bucura de cornișa istorică unică a Alexandriei, de a vizita diferitele situri istorice, cum ar fi Citadela Qaitbay, Ras el Tin, Moscheea Abu al-Abbas al-Mursi, atelierele navale, diferitele sanctuare religioase care datează din epocile Ayyubid și Fatimid, dar și să viziteze și să cumpere suveniruri din diferitele piețe și bazaruri din zonă, bucurându-se printre altele de o masă bogată și delicioasă la unul din cele mai faimoase restaurante de pește ale orașului, sau la cluburile de pe malul mării.
Arhiva personală: Moscheea Abu al-Abbas al-Mursi
De-a lungul anilor, zona a fost un important centru comercial cu diverse piețe și bazare, care susțin într-un fel moștenirea trecută a Alexandriei ca centru comercial pe Marea Mediterană. Cea mai mare piață din zonă este Suq el-Midān, care se întinde de la strada el-Haggary până la Nasr Road din Manshiyya. Cea mai cunoscută piață din zonă, frecventată atât de localnici, cât și de turiști, este probabil Zan’et el-Sitat (piața femeilor). Alte piețe includ celebra piață de pește Anfoushi, Suq Libya, o piață de haine pe Nasr Road, precum și Suq el-`Aqadin, un renumit centru cu bijuterii, de pe strada (rue) Faransa.
Arhivă personală: Atelier de construcții bărci și nave, Bahari
Mergând pe malul mării în Anfoushi, puteți vedea atelierele navale, unde sunt construite nave, meșteșug pentru care și este foarte renumit, Baḥari. Meșterii lucrează manual la bărvcile și navele de diferite mărimi și forme. Aceste ateliere sunt frecventate atât de clienți locali, cât și de turiști. Cu toate acestea, în ultimii ani, potrivit unui proprietar de atelier, climatul financiar și de securitate a afectat industria navală, în special navele turistice, din cauza lipsei de fonduri, dar și a cererii. O altă problemă care afectează acest meșteșug este faptul că acum, în timpurile moderne, există deja foarte multe nave, yachturi, bărci, gata făcute, iar ei nu au cum să concureze cu o astfel de piață. La fel și plasele de pescuit care erau pe vremuri fabricate manual și în mod tradițional, acum sunt înlocuite cu cele fabricate la mașină. Ca atare, cu excepția a foarte puțini meșteșugari în vârstă din zonă care păstrează sub orice formă acest meșteșug, tinerii nu sunt prea dornici să îl preia, de aceea, probabil că în curând o să dispară, deoarece noua generație nu mai simte nevoia să-l învețe și l-au înlocuit cu alte meșteșuguri moderne.
Fotografii: Citadela Qaitbay aerian, Citadela Qaitbay, Palatul Ras el Tin și Portul Vestic
În plus, în zonă există diverse ceremonii și evenimente ale unor renumite festivaluri islamice la (Mawalid), Abu el-Abbas, el-Abasiri, Sidi Yaqut și la alte lăcașuri sufi care atrag atât turiști, cât și localnici. În timpul acestor sărbători multe zone din Baḥari sunt transformate, străzile fiind împodobite, iar pe stradă sunt amenajate tot felul de bazaruri și tarabe în aer liber, în special pentru mâncare, sucuri și dulciuri, carterul îmbrăcându-se astfel în culoare, sunete și o atmosferă a luminii. Egiptul este cel mai frumos în perioada sărbătorilor!
Baḥari este fără îndoială unul dintre cele mai semnificative cartiere din punct de vedere istoric și comercial din orașul Alexandria, dar și una din zonele cele mai frumoase, împânzită de istorie, albastrul mării, mister și culoare!
Lucrări citate Abdel‐Salam, H. (1995). Evoluția istorică și morfologia actuală a Alexandriei, Egipt.
Alexandria Municipality. (1959). Municipiul Alexandria în epoca Revoluției. Alexandria.
Awad, M. (1996). Metamorfoza lui Mansheya. În K. Brown & H. Davis-Taieb (Eds.), Alexandrie en Egypte. Awad, M. (2008). Italia în Alexandria: influențe asupra mediului construit. Alexandria: Alexandria Preservation Trust.
Dessouki, M. (2012). Interrelația dintre spațiul urban și memoria colectivă. Universitatea din Cairo, Cairo.
Fahmy, K. (2012). Esența Alexandriei pt.1. Jurnalul Manifesta, (14), 64–72.
Haag, M. (2008). Alexandria de epocă: fotografii ale orașului, 1860-1960.
Halim, H. (2013). Cosmopolitismul alexandrin: o arhivă.
Hanafi, M. (1993). Dezvoltare și conservare cu referire specială la orașul turc Alexandria. (doctorat). Universitatea din York, York.
(Fotografiile din arhiva personală de la eveniment)
Ieri, în Alexandria, Egipt a avut loc un eveniment care a marcat atât sfârșitul de sezon estival, cât și reamintirea unor proiecte care au avut loc aici în ultimul an.
De la o vreme, scrisul meu a ajuns și altfel la public, la oameni. A ajuns la rădăcinile Alexandriei, la egiptenii săi frumoși, la oamenii care se străduiesc din răsputeri să o repună pe harta turistică, să o dezvolte, să o modernizeze, să dăruiască locuitorilor Alexandriei un oraș curat, modern, facil și frumos, astfel că, am fost și eu invitată la acest eveniment ca jurnalist român, dar și în calitate de rezident, pentru a ține un discurs despre cum am simțit și văzut eu schimbările petrecute în Alexandria lui 2022.
A fost un discurs al prieteniei dintre cele două țări și anume, România și Egipt, a legăturii frumoase la nivel de turism, despre dorința mea ca Alexandria să fie repusă în traseul turistic de cât mai multe agenții din țară, dar și la nivel mondial, deoarece acest oraș este unul de o mare importanță istorică și este încărcat de multă frumusețe și boemitate, în acest sens mă ofer chiar să vă ghidez pe străzile Alexandriei pe toți cei care ajungeți aici, prezentându-vă cartierele sale vechi, cornișa mării și făcându-vă cunoștință și altfel cu Mireasa Mediteranei, așa cum puțină lume știe că se numește Alexandria.
Atât ca jurnalist, cât și ca simplu cetățean român, mi-am dorit să fiu mereu un bun „ambasador” al țării mele, oriunde a fost să ajung în lume, motiv pentru care, mă bucur de fiecare dată când reușesc ca prin prezența mea, să atrag atenția, interesul și simpatia interlocutorilor mei, la adresa României.
În același timp, acest discurs a dorit să evidențieze eforturile administrației din Alexandria pentru dezvoltarea și modernizarea orașului și a plajelor, punctând câteva din proiecte deosebite de aici, proiecte care nu ar fi rău să se implementeze cândva și la noi, iar aici mă refer la plajele pentru persoanele nevăzătoare și pentru persoanele cu dizabilități și nevoi speciale!
Domnul Gamal Rashad a realizat în ultimul an două proiecte deosebite: plaja pentru persoanele cu dizabilități și nevoi speciale și plaja pentru nevăzătorit. Ambele dotate corespunzător cu rapă, coarde de ghidaj, supraveghetori pentru fiecare persoană aflată în apă, salvamari, etc Totodată, Domnia sa a deschis plajele pentru un grup mare de: persoane vârstnice aflate la azil, pentru persoanele cu sindromul Down, pentru cei care suferă de naniism și bineînțeles, pentru orfani. Au avut loc manifestări dedicate femeilor și sportului. Alte proiecte au fost cele de curățare a plajelor și apelor, de îndiguire și cel mai important fiind cel care presupune standardizarea tuturor plajelor din Alexandria sub aceleași culori, dotarea și modernizarea acestora.
Domnul Guvernator Mohamed al Sharif a demarat foarte multe proiecte în ultimii ani diin care, unele sunt finalizate, iar altele sunt în curs de finalizare. Încă din timpul pandemiei, Domnia Sa a construit mai multe cartiere sociale pe care le-a pus la dispoziția cetățenilor, la cheie, a realizat proiectul Mahmudia, a restaurat mai multe clădiri istorice, printre care Citadela Qaitbay, Tribunalul Vechi, Sinagoga Evreiască, Muzeul Grecesc, etc, dar și parcuri precum Montazah și Antoniades. În același timp a renovat și restaurat vechea gară și zona din Mahatet al Masr, zona zero, o zonă simbolică pentru Alexandria. Acum are în derulare proiectul de reabilitare și modernizare a pieței de pește din Bahari, un proiect extraordinar de mare și de mare impact pentru tot ce înseamnă Alexandria.
Locuind aici, am aflat despre toate, le-am promovat și am susținut mereu eforturile dumnealor, bucurându-mă nespus pentru faptul că sub această formă, Alexandria își va îmbunăttăți nu doar calitatea vieții, dar și chipul, redevenind ceea ce a fost odată: Mireasa Mediteranei!
Scriu despre Alexandria de mai bine de 7 ani de zile. Nu scriu așteptând ceva, ci pentru că iubesc acest oraș cu tot sufletul meu. Îl iubesc în primul rând pentru căminul care îmi este, pentru familia mea, pentru oamenii săi, pentru prietenii pe care mi i-a dăruit, pentru povestea minunată care este!
Alexandria este în sine o poveste care s-a scris din antichitate până azi, și se scrie în fiecare zi, tot mai frumos! Fiecare străduță are o poveste și scrie alta! Fiecare clădire veche, fiecare cartier, cornișa, parcurile, toate sunt povestiri din alte timpuri, înmănuncheate cu cele moderne.
Scriu despre Alexandria mea, așa cum îmi place mie să îi spun, deoarece mi-am dorit mereu și mereu îmi voi dori ca oamenii să cunoască Alexandria așa cum o văd și o simt eu, cu sufletul meu. Să vină nu doar pentru câteva ore, nu doar în tranzit spre Cairo, ci să își dorească să o cunoască, să o viziteze și să se piardă pe străduțele ei vechi, cu arhitecturi și dantelării unice !
Unii dintre voi ați ajuns să iubiți Alexandria datorită articolelor mele, articole care au ajuns în: România, Italia, Canada, USA, Bruxelles, Germania, Austria și tot Orientul Mijlociu, prin paginile revistelor: Orient Românesc, Timpul Bruxelles și Curentul Internațional, dar și prin blogul meu personal.
Alții, ați ajuns să o cunoașteți și să o străbateți cu pasul tot datorită mie, iar asta este o și mai mare bucurie. Și mai sunteți cei care zilnic mă rugați să scriu și mai multe despre Alexandria, să pun fotografii, video, iar eu, când reușesc și cum îmi permite timpul, vi le dăruiesc din suflet!
Pentru mine, Alexandria este mereu o frumusețe pe care o descopăr și o redescopăr de fiecare dată și mai profund, și mai frumos!
Astăzi, în Alexandria, pe plaja Isaac Helmi din Sidi Beshr, în Mohamad Naguib, în prezența domnului General Maior, Gamal Rashad, Director- adjunct al ministerului și Șeful Administrației Centrale a Turismului și Resorturilor, s-a dat startul Campionatului Republican de Volei, între cluburi, secția masculin. La turneu vor fi prezente 24 de echipe.
Printre invitați, au fost:
Căpitanul Nasser Hamdi, președintele Comisiei de competiții a Federației Egiptene de Volei, și președintele adjunct al Federației, inginerul Yasser Qamar
Căpitanul Magdy Hafez, președintele Comitetului Suprem de Arbitri din Federația Egipteană de Volei
Inginer / Hisham Radwan, șeful regiunii de volei Alexandria
Căpitan / Hossam Mahmoud, director executiv al regiunii de volei Alexandria.
Căpitan / Ali Johar secretar al Comitetului guvernatorilor de volei Alexandria.
Arbitrajul este compus dintr-un grup de arbitri internaționali și arbitri clasa întâi și clasa a doua, din regiunea de volei Alexandria.
După sfârșitul jocurilor de astăzi, a avut loc o interpretare lirică prezentată de o formație și orchestră de origine orientală, care au încântat publicul prezent cu o suită de cântece folclorice și cântece folclorice alexandriene.
Cei care iubiți sportul, sunteți așteptați pe plajă, pentru a vă bucura de volei, soare și mare și pentru a încuraja jucătorii.
Jurnalist, mamă, soție și visătoare cu texte în regulă, ajunsă pe tărâmurile soarelui în Egipt, m-am îndrăgostit iremediabil de aceste locuri și m-am transformat într-o Povestitoare! Acest blog este locul unde povestim despre oameni, locuri, întâmplări şi viaţă fără manual de utilizare! Semne de circulație: Iubirea, Bunătatea și Bunul simț!
Jurnalist, mamă, soție și visătoare cu texte în regulă, ajunsă pe tărâmurile soarelui în Egipt, m-am îndrăgostit iremediabil de aceste locuri și m-am transformat într-o Povestitoare! Acest blog este locul unde povestim despre oameni, locuri, întâmplări şi viaţă fără manual de utilizare! Semne de circulație: Iubirea, Bunătatea și Bunul simț!
Jurnalist, mamă, soție și visătoare cu texte în regulă, ajunsă pe tărâmurile soarelui în Egipt, m-am îndrăgostit iremediabil de aceste locuri și m-am transformat într-o Povestitoare! Acest blog este locul unde povestim despre oameni, locuri, întâmplări şi viaţă fără manual de utilizare! Semne de circulație: Iubirea, Bunătatea și Bunul simț!
Poveștile mele sunt vii și mă scot din minți. Mă rod pe dinăuntru. Le cert și le iubesc, le mângâi, apoi le gonesc, le ucid și le readuc la viață. Sunt ale mele. Uneori, mă îmbracă de sus până jos, mi se prind în păr, la gât și pe fiecare deget. Eu însămi sunt o poveste.
Jurnalist, mamă, soție și visătoare cu texte în regulă, ajunsă pe tărâmurile soarelui în Egipt, m-am îndrăgostit iremediabil de aceste locuri și m-am transformat într-o Povestitoare! Acest blog este locul unde povestim despre oameni, locuri, întâmplări şi viaţă fără manual de utilizare! Semne de circulație: Iubirea, Bunătatea și Bunul simț!
Jurnalist, mamă, soție și visătoare cu texte în regulă, ajunsă pe tărâmurile soarelui în Egipt, m-am îndrăgostit iremediabil de aceste locuri și m-am transformat într-o Povestitoare! Acest blog este locul unde povestim despre oameni, locuri, întâmplări şi viaţă fără manual de utilizare! Semne de circulație: Iubirea, Bunătatea și Bunul simț!
Atunci când burniţa descurajării mă îngrozeşte, fă ca viaţa mea spirituală să înflorească.. fă să dispară ceaţa groasă care îmi învăluie fiinţa întreagă ! Fii Tu Soarele neprihănirii care să strălucească !
Jurnalist, mamă, soție și visătoare cu texte în regulă, ajunsă pe tărâmurile soarelui în Egipt, m-am îndrăgostit iremediabil de aceste locuri și m-am transformat într-o Povestitoare! Acest blog este locul unde povestim despre oameni, locuri, întâmplări şi viaţă fără manual de utilizare! Semne de circulație: Iubirea, Bunătatea și Bunul simț!
Jurnalist, mamă, soție și visătoare cu texte în regulă, ajunsă pe tărâmurile soarelui în Egipt, m-am îndrăgostit iremediabil de aceste locuri și m-am transformat într-o Povestitoare! Acest blog este locul unde povestim despre oameni, locuri, întâmplări şi viaţă fără manual de utilizare! Semne de circulație: Iubirea, Bunătatea și Bunul simț!
“ De mare jele şi de mare minune iaste, o iubite cetitoriu, cându toate faptele ceriului şi a pământului îmblă şi mărgu toate careş la sorocul şi la marginea sa... şi nici puţin nu smintescu, nici greşescu sămnul său. Numai sânguru amărătulu omu... ” Varlaam - Cazania
Jurnalist, mamă, soție și visătoare cu texte în regulă, ajunsă pe tărâmurile soarelui în Egipt, m-am îndrăgostit iremediabil de aceste locuri și m-am transformat într-o Povestitoare! Acest blog este locul unde povestim despre oameni, locuri, întâmplări şi viaţă fără manual de utilizare! Semne de circulație: Iubirea, Bunătatea și Bunul simț!
Jurnalist, mamă, soție și visătoare cu texte în regulă, ajunsă pe tărâmurile soarelui în Egipt, m-am îndrăgostit iremediabil de aceste locuri și m-am transformat într-o Povestitoare! Acest blog este locul unde povestim despre oameni, locuri, întâmplări şi viaţă fără manual de utilizare! Semne de circulație: Iubirea, Bunătatea și Bunul simț!
Jurnalist, mamă, soție și visătoare cu texte în regulă, ajunsă pe tărâmurile soarelui în Egipt, m-am îndrăgostit iremediabil de aceste locuri și m-am transformat într-o Povestitoare! Acest blog este locul unde povestim despre oameni, locuri, întâmplări şi viaţă fără manual de utilizare! Semne de circulație: Iubirea, Bunătatea și Bunul simț!
Jurnalist, mamă, soție și visătoare cu texte în regulă, ajunsă pe tărâmurile soarelui în Egipt, m-am îndrăgostit iremediabil de aceste locuri și m-am transformat într-o Povestitoare! Acest blog este locul unde povestim despre oameni, locuri, întâmplări şi viaţă fără manual de utilizare! Semne de circulație: Iubirea, Bunătatea și Bunul simț!
Jurnalist, mamă, soție și visătoare cu texte în regulă, ajunsă pe tărâmurile soarelui în Egipt, m-am îndrăgostit iremediabil de aceste locuri și m-am transformat într-o Povestitoare! Acest blog este locul unde povestim despre oameni, locuri, întâmplări şi viaţă fără manual de utilizare! Semne de circulație: Iubirea, Bunătatea și Bunul simț!
Jurnalist, mamă, soție și visătoare cu texte în regulă, ajunsă pe tărâmurile soarelui în Egipt, m-am îndrăgostit iremediabil de aceste locuri și m-am transformat într-o Povestitoare! Acest blog este locul unde povestim despre oameni, locuri, întâmplări şi viaţă fără manual de utilizare! Semne de circulație: Iubirea, Bunătatea și Bunul simț!
Jurnalist, mamă, soție și visătoare cu texte în regulă, ajunsă pe tărâmurile soarelui în Egipt, m-am îndrăgostit iremediabil de aceste locuri și m-am transformat într-o Povestitoare! Acest blog este locul unde povestim despre oameni, locuri, întâmplări şi viaţă fără manual de utilizare! Semne de circulație: Iubirea, Bunătatea și Bunul simț!
Căpitanul Nasser Hamdi, președintele Comisiei de competiții a Federației Egiptene de Volei, și 
După sfârșitul jocurilor de astăzi, a avut loc o interpretare lirică prezentată de o formație și orchestră de origine orientală, care au încântat publicul prezent cu o suită de cântece folclorice și cântece folclorice alexandriene.
Ramona Sandrina Ilie 
