liman

e2be3fd0b1c2a388dd28536612c918c9

am obosit,
nu mai am aripi pentru toate pietrele de moară
care mă țintuiesc într-una
oare până unde în zare se tot depărtează limanul ăsta?

(liman, Ramona Sandrina)

Advertisements

Oameni și oameni

59466076_2729946560353989_7443214457527861248_n

Am înțeles că pe lumea asta, sunt oameni care se vor salvaţi şi oameni care nu au nici o salvare! Am înțeles că pe lumea asta, sunt oameni frumoşi ca pâinea caldă, dar şi oameni extraordinar de urâţi sufleteşte! Am înțeles că pe lumea asta, sunt oameni cu care aş merge la pas, i-aş urma, aş sta în genunchi, dar sunt oameni de care aş fugi cât m-ar ţine privirea! Am înțeles, târziu e adevărat, dar am înțeles, că, nu pot schimba tot sau pe toată lumea, deoarece nu e necesar şi nici nu îmi stă mie în putinţă, dar pot iubi cu tot sufletul si pot încăpea în mine cât nici nu pot gândi! – Ramona Sandrina

unul

11896110_540075599490002_6453967084338592023_n

mi-ai promis cândva depărtarea
că vei pleca și mă vei îmbrăca în umbra ta
ca într-o mantie în care nu se poate muri,
că aripile tale îmi vor fi casă, îmbrățișare, scut
am zâmbit. zâmbesc și acum și te întreb:
spune-mi tu, Baby, cum poți pleca din tine însuți?

noi suntem unul!

(unul, Ramona- Sandrina, “Bună, Baby!”)

echilibristică

57034718_2681206158561363_9055060149789523968_n

într-o vineri cu tine, am crezut că se poate iubi
într-o altă vineri, tot de la tine, am învățat
că se moare

între cele două vineri însă, deși am dovezi
că am existat prin viața ta
m-ai anulat

astfel, am învățat că între două vineri se poate iubi,
se poate muri, se poate trăi o viață
cât o viață

și am învățat ceva! că într-o altă vineri trebuie să te ridici
să înveți din nou echilibristica până la echilibru
și să îți vezi de viața ta

cea de restul tuturor celorlalte zile pentru că mai sunt:
luni, marți, miercuri, joi, sâmbătă și duminică
în care nu bag mâna în foc că istoria nu se poate repeta

totul este însă, să te ții de echilibristică!

(echilibristică, Ramona Sandrina)

Sub coasta ta stângă…

62017846_2789666441048667_7847767735059611648_n

Acum îți spun eu doar atât: “Sub coasta ta stângă doarme inima mea! Iubește-mă! Vorbește-mi! Mereu am să te aud…așa cum te auzeam când nici nu știam unde ești! Iar într-o zi…nu departe de asta…am să vin! Și nu am să mă îmbrac, nu am să mă fardez și nu am să mă primenesc decât în iubirea ta, tuturor zilelor mele de azi înainte! – Ramona Sandrina

în măduva inimii

678923800a9862eca2d300dc660b3d7b

 

la nașterea mea, nu s-a aliniat nici o planetă.
era o zi ca oricare alta, aproape neimportantă aș putea spune
nimic nu o făcea remarcabilă decât plânsul acela absurd a viață.
da, a viață țipată din tot sufletul

câteva cuvinte fluturi au poposit atunci pe genele mele și m-au adormit, cântându-mi.

nu îmi amintesc ce îmi cântau, dar aveau vocea caldă a unei mame înmuiate în lapte.
mă îmbrăcau de sus până jos, din interior către exterior cu șoaptele lor, precum vântul printre frunze. veneau cu mine peste tot.
mama le alăpta și pe ele odată cu mine, le legăna, le bătea pe spate când sughițau.
am învățat să umblăm împreună, să râdem, să visăm, să țesem lumi din acelea magice:
una pe față, una pe dos…

cuvintele alergau prin mine mereu, iar din pașii lor, se nășteau povești vii.

mă durea când se nășteau. știu asta, deoarece sfâșiau a viață, a eliberare.
mă trăiau și mă locuiau aproape ilegal până când, într-o zi,
le-am prins din suflet năvod și le-am învățat să călătorească pe hârtie,
iar ele au învățat apoi alte drumuri

niciodată nu apuc să am liniște în mine. liniște de cuvinte, vreau să spun!

se zbenguiesc în mintea și inima mea precum niște copii, o gălăgie infernală,
un orfelinat de gânduri în care uneori nici eu nu mă mai regăsesc.
alteori, sunt niște răni sângerânde, aproape de moarte.
nu mă mai vindec de ele!

când nu o să mai scriu,

înseamnă că fluturii s-au țintuit în alte lumi, iar eu în sfârșit tac pe hârtie.
de abia atunci, din rănile cuvintelor ,mă veți cunoaște. un om care a țipat mereu a viață!
un om bolnav cronic de cuvinte, până în măduva inimii!

(în măduva inimii, Ramona Sandrina)